MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA
Ioan 20:16 "Isus i-a zis: "Marie!" Ea s-a intors si i-a zis in evreieste: "Rabunii!" adica: "Invatatorule!"
Dupa crucificarea Lui Isus, cei mai apropiati s-au gandit sa rezolve problema inmormantarii in mod decent dar si repede ca sa nu calce legea shabatului privind ingroparea Lui. Evanghelistii ne vorbesc fiecare in felul personal in care a vazut acest lucru.
Ne sunt mentionate cateva nume, persoane apropiate Domnului Isus: Iosif din Arimatea, Nicodim si probabil femeile care L-au insotit si Maria mama Lui. Barbatii, au cerut voie lui Pilat sa ia trupul de pe cruce, pentru ca, dupa randuiala, sa-L inmormanteze inainte de inceperea shabatului. Aproape de locul unde fusese rastignit, se gasea, si se gaseste si azi, o oaza de pace si liniste, cu un mormant nou sapat in stanca. Acolo au dus trupul lui Isus si L-au pregatit in graba apoi L-au pus in mormant.
Preotii cei mai de seama au avut grija sa puna straja la usa mormantului, in asa fel incat ceea ce vestise Isus sa poata fi impiedicat.
Nu stiu cum a trecut noaptea pentru soldati, daca erau suficient de credinciosi meseriei incat sa nu doarma in post, sau chiar n-au inchis un ochi, cred insa, ca a fost prima data in viata lor, cand au facut de straja la mormantul unui om simplu, pazindu-l ca sa nu invie. Cu siguranta, puterea lui Dumnezeu care L-a inviat pe Isus din morti a fost simtita si poate si auzita si vazuta de ei si cu siguranta nici ei, nici familiile si cunostintele lor nu au uitat marturisirea pe care soldatii paznici la mormant le-au facut-o.
Ceea ce relateaza evanghelistul Ioan in capitolul 20, este faptul ca Maria Magdalena s-a dus la mormant inca inainte de a se face ziua. Nu stiu in care parte a Ierusalimului isi petrecuse acele memorabile zile, dar din orice parte a orasului s-ar fi indreptat spre gradina lui Iosif din Arimateea, avea o buna bucata de mers si mai ales, trebuia sa parcurga srazile pe care le-a parcurs Isus cu crucea in spate spre locul rastignirii, pentru ca mormantul este la mica distanta de acel loc. Au fost clipe grele pentru Maria, pentru ca fiecare srada, vorbea despre Isus si rastignirea Lui, batjocurile si suferintele Lui, lemnul acela greu si caderile sub povara, trupul sfasiat de bici, si sangele care curgea pe caldaram...Acestea erau imaginile pe care Maria Magdalena le avea in acea dimineata.
Toate aceste amintiri dureroase au insotit-o in gradina. Un loc plin de pace si liniste, de miresme de flori si clipocitul apei din fantana, cantecul greierilor si stralucirea boabelor de roua pe frunze, au linistit sufletul tulburat al Mariei. Linistea era profunda. Nici o adiere de vant, doar linistea adanca a gradinii cufundata parca in somn. La mormant, nici urma de soldati, piatra era data la o parte si mormantul era gol... Fiinta ei linistita pret de cateva minute, a intrat in soc. Fara sa mai stea pe gan-duri, fara sa calculeze distanta spre casa unde era Petru cu ceilalti ucenici, a pornit intr-acolo si le-a dus vestea. Apoi, insotita de Petru si Ioan s-a intors la mormant. Si totul era asa cum povestise ea.
Petru si Ioan s-au intors in Ierusalim, dar Maria a ramas in gradina, in oaza aceasta de pace si liniste. S-a asezat pe o piatra si singurul lucru pe care o femeie indurerata stie sa-l faca este sa planga. Lacrimile spala durerea. Si-a inceput sa planga amintirea zilelor trecute, durerea si greutatea lor, tristetea si apasarea, si amintirule dulci care razbeau de dincolo de durere. Si-a plans mangaindu-si sufletul in lacrimi. Era usor sa plangi in gradina aceea. Un loc dulce si linistit plin de pace si liniste. Pacea aceea, linistea, susurul fantanii, cantecul pasarilor, zumzetul albinelor, zborul fluturilor, mireasma florilor si razele dulci de soare care patrundeau printre crengile pomilor, impreuna cu lacrimile care-i spalau sufletul i-a redat pacea si linistea.
Unui astfel de suflet i s-au aratat ingerii. Nu stiu daca Maria a realizat ca sta de vorba cu ingeri... Cred ca in acel moment, ingerii o invidiau, pentru ca ea gustase din dragostea lui Isus pentru omenire, dragoste pe care ingerii nu o cunosteau. Maria cunoscuse dragostea Mantuitorului, dar si durerea unor evenimente neantelese, care-i rupeau inima. Si conversatia ei cu ingerii este una atat de naturala, incat avem impresia ca Maria nici nu stia cu cine vorbeste.
La fel a fost si cand s-a intalnit cu Isus. Nu stia ca este Isus. Felul in care El ii pronunta numele, vibratiile vocii lui plina de dragoste dumnezeuiasca... i-au trezit inima si a stiut ca sta de vorba cu El.
Ai auzit vreodata pe Isus pronuntandu-ti numele? I-ai auzit vocea in locul tainic vorbindu-ti? Gradina mormantului a fost pentru Maria locul nemarginitei bucurii care a alungat nemarginita tristete, adancul suspin, si marea durere. Acolo a primit cea mai mare bucurie, cel mai sfant fior si cea mai placuta voce care-i incalzea fiinta de bucurie si speranta.
Ai tu un loc unde te intalnesti cu Isus? Un loc unde s poti plange si sa-ti speli sufletul incarcat si ingreunat de poverile zilei? Ai tu o oaza de liniste si pace, unde, in timp de neliniste si suferinta sa poti gasi alinare, dragoste si seninatate? Daca nu ai un astfel de loc, esti intr-o mare pierdere. Cauta-L pe Isus. In prezenta Lui vei gasi locul de pace si liniste, oaza de seninatate, de bucurie si de alinare. In Isus vei gasi toate comorile pierdute si mai ales, in El te vei gasi pe tine.
O zi binecuvantata.
Maria Cornea
Ioan 20:16 "Isus i-a zis: "Marie!" Ea s-a intors si i-a zis in evreieste: "Rabunii!" adica: "Invatatorule!"
Dupa crucificarea Lui Isus, cei mai apropiati s-au gandit sa rezolve problema inmormantarii in mod decent dar si repede ca sa nu calce legea shabatului privind ingroparea Lui. Evanghelistii ne vorbesc fiecare in felul personal in care a vazut acest lucru.
Ne sunt mentionate cateva nume, persoane apropiate Domnului Isus: Iosif din Arimatea, Nicodim si probabil femeile care L-au insotit si Maria mama Lui. Barbatii, au cerut voie lui Pilat sa ia trupul de pe cruce, pentru ca, dupa randuiala, sa-L inmormanteze inainte de inceperea shabatului. Aproape de locul unde fusese rastignit, se gasea, si se gaseste si azi, o oaza de pace si liniste, cu un mormant nou sapat in stanca. Acolo au dus trupul lui Isus si L-au pregatit in graba apoi L-au pus in mormant.
Preotii cei mai de seama au avut grija sa puna straja la usa mormantului, in asa fel incat ceea ce vestise Isus sa poata fi impiedicat.
Nu stiu cum a trecut noaptea pentru soldati, daca erau suficient de credinciosi meseriei incat sa nu doarma in post, sau chiar n-au inchis un ochi, cred insa, ca a fost prima data in viata lor, cand au facut de straja la mormantul unui om simplu, pazindu-l ca sa nu invie. Cu siguranta, puterea lui Dumnezeu care L-a inviat pe Isus din morti a fost simtita si poate si auzita si vazuta de ei si cu siguranta nici ei, nici familiile si cunostintele lor nu au uitat marturisirea pe care soldatii paznici la mormant le-au facut-o.
Ceea ce relateaza evanghelistul Ioan in capitolul 20, este faptul ca Maria Magdalena s-a dus la mormant inca inainte de a se face ziua. Nu stiu in care parte a Ierusalimului isi petrecuse acele memorabile zile, dar din orice parte a orasului s-ar fi indreptat spre gradina lui Iosif din Arimateea, avea o buna bucata de mers si mai ales, trebuia sa parcurga srazile pe care le-a parcurs Isus cu crucea in spate spre locul rastignirii, pentru ca mormantul este la mica distanta de acel loc. Au fost clipe grele pentru Maria, pentru ca fiecare srada, vorbea despre Isus si rastignirea Lui, batjocurile si suferintele Lui, lemnul acela greu si caderile sub povara, trupul sfasiat de bici, si sangele care curgea pe caldaram...Acestea erau imaginile pe care Maria Magdalena le avea in acea dimineata.
Toate aceste amintiri dureroase au insotit-o in gradina. Un loc plin de pace si liniste, de miresme de flori si clipocitul apei din fantana, cantecul greierilor si stralucirea boabelor de roua pe frunze, au linistit sufletul tulburat al Mariei. Linistea era profunda. Nici o adiere de vant, doar linistea adanca a gradinii cufundata parca in somn. La mormant, nici urma de soldati, piatra era data la o parte si mormantul era gol... Fiinta ei linistita pret de cateva minute, a intrat in soc. Fara sa mai stea pe gan-duri, fara sa calculeze distanta spre casa unde era Petru cu ceilalti ucenici, a pornit intr-acolo si le-a dus vestea. Apoi, insotita de Petru si Ioan s-a intors la mormant. Si totul era asa cum povestise ea.
Petru si Ioan s-au intors in Ierusalim, dar Maria a ramas in gradina, in oaza aceasta de pace si liniste. S-a asezat pe o piatra si singurul lucru pe care o femeie indurerata stie sa-l faca este sa planga. Lacrimile spala durerea. Si-a inceput sa planga amintirea zilelor trecute, durerea si greutatea lor, tristetea si apasarea, si amintirule dulci care razbeau de dincolo de durere. Si-a plans mangaindu-si sufletul in lacrimi. Era usor sa plangi in gradina aceea. Un loc dulce si linistit plin de pace si liniste. Pacea aceea, linistea, susurul fantanii, cantecul pasarilor, zumzetul albinelor, zborul fluturilor, mireasma florilor si razele dulci de soare care patrundeau printre crengile pomilor, impreuna cu lacrimile care-i spalau sufletul i-a redat pacea si linistea.
Unui astfel de suflet i s-au aratat ingerii. Nu stiu daca Maria a realizat ca sta de vorba cu ingeri... Cred ca in acel moment, ingerii o invidiau, pentru ca ea gustase din dragostea lui Isus pentru omenire, dragoste pe care ingerii nu o cunosteau. Maria cunoscuse dragostea Mantuitorului, dar si durerea unor evenimente neantelese, care-i rupeau inima. Si conversatia ei cu ingerii este una atat de naturala, incat avem impresia ca Maria nici nu stia cu cine vorbeste.
La fel a fost si cand s-a intalnit cu Isus. Nu stia ca este Isus. Felul in care El ii pronunta numele, vibratiile vocii lui plina de dragoste dumnezeuiasca... i-au trezit inima si a stiut ca sta de vorba cu El.
Ai auzit vreodata pe Isus pronuntandu-ti numele? I-ai auzit vocea in locul tainic vorbindu-ti? Gradina mormantului a fost pentru Maria locul nemarginitei bucurii care a alungat nemarginita tristete, adancul suspin, si marea durere. Acolo a primit cea mai mare bucurie, cel mai sfant fior si cea mai placuta voce care-i incalzea fiinta de bucurie si speranta.
Ai tu un loc unde te intalnesti cu Isus? Un loc unde s poti plange si sa-ti speli sufletul incarcat si ingreunat de poverile zilei? Ai tu o oaza de liniste si pace, unde, in timp de neliniste si suferinta sa poti gasi alinare, dragoste si seninatate? Daca nu ai un astfel de loc, esti intr-o mare pierdere. Cauta-L pe Isus. In prezenta Lui vei gasi locul de pace si liniste, oaza de seninatate, de bucurie si de alinare. In Isus vei gasi toate comorile pierdute si mai ales, in El te vei gasi pe tine.
O zi binecuvantata.
Maria Cornea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu