MARGARITAR...
CONDITIILE DE CARE DEPINDE OCROTIREA LUI DUMNEZEU
Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt legate de anumite atitudini din partea noastra. Mintii pregatite si inimii predate ii sunt asigurate protectia si harul lui Dumnezeu. "Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har elor smeriti".(Iacov 4:6). "Oricine ramane in El nu pacatuieste! (1Ioan 3:6) El pastreaza ceea ce i s-a incredintat Lui.
Principiul perseverentei spirituale nu a fost nicicand mai bine formulat ca in cuvintele pe care Samuel i le-a adresat lui Saul acum 3000 de ani: "Daca va ve-ti teme de Domnul, daca-I veti sluji si daca veti asculta de El si nu va veti razvrati impotriva poruncilor Lui si daca si voi, si imparatul care domneste peste voi Il veti urma pe Domnul Dumnezeul vostru - va fi bine de voi" (1Samuel 12:14)
Acest lucru e cu deosebire adevarat daca dorim sa fim pastrati fara prihana.
Sa ne asteptam sa fim paziti. Daca ne asteptam la esec, vom avea parte de el. In cel mai bun caz, nu vom fi niciodata siguri daca nu cumva urmatoarea isèita cu care ne vom confrunta va fi cea care ne va face sa cadem. Deoarece lantul nu e mai puternic decat cea mai slaba veriga a sa, vom cadea cu siguranta. Prestigiul unei armate este ceea ce ii asigura victoria. Siguranta ca nu a fost niciodata invinsa este ceea ce o motiveaza si o face irezistibila impotriva dusmanului.
Sa ne asteptam insa si la ispite. Majoritatea oamenilor, dupa ce au facut in pas in credinta, asteapta un cer insorit si o mare linistita. Cand dau de vant si furtuna, sunt uimiti si nedumeriti. Insa tocmai cu astfel de lucruri trebuie sa ne asteptam sa ne confruntam daca am primit ceva de la Domnul.
Cel mai clar semn al rezentei Sale este provocarea din partea adversarului; cu cat e mai reala binecuvantarea noastra, cu atat mai sigur va fi intampinate cu impotriviri. E bine sa pornim la drum prevazand ce poate fi mai rau, iar atunci cand va veni, nu vom fi surprinsi. Dar, daca drumul ne va fi lin, si nu vom intalni opozitie pe cale, va fi cu atat mai incantator, deoarece aceasta va veni ca o surpriza placuta.
Sa intelegem insa pe de-antregul, ce inseamna ispita. In special cand ai pornit cu siguranta ca ai murit fata de tine insuti si fata de pacat, vei fi poate uluit sa te pomenesti asediat de o furtuna de ganduri si simtiri care par sa vina toate dinlauntrul tau. Aceasta te va face sa spui: "Ah, am crezut ca am murit, dar se pare ca sunt viu."
Atunci, dragul meu este momentul sa ne amintim ca ispita are puterea de a patrunde chiar inlauntrul fiintei noastre cu ganduri si simtiri care par sa fie ale noastre proprii, fiind insa in realitate instigari ale celui rau. Noi ne luptam cu domniile si puterile. Asta inseamna ca ele se incolacesc in jurul nostru, ca niste luptatori in jurul mainilor si picioarelor adversarilor lor, pana cand ajung parca sa faca parte din noi insine. Aceasta este esenta ispitei. Suntem aproape constransi sa credem ca raul este inlauntrul nostru, si ca nu am fost curatiti si sfintiti dupa cum crezusem. Nu va mirati daca sunteti atacati de ispite. care vin la voi sub cele mai subtile forme, prin cele mai insidioase sentimente, cele mai plauzibile insinuari si, aparent, prin natura si fiinta noastra cea mai launtrica.
Ispita nu este pacat
Ispita nu este pacat decat daca este urmata de consimtamantul vointei tale. S-ar putea parea ca exista in tine inclinatia de a pacatui, totusi, adevarata alegere a duhului tau este neclintit hotarata impotriva pacatului. Atunci Dumnezeu o priveste ca pe o simpla ademenire si recunoaste in tine o ascultare cu atat mai placuta Lui tocmai pentru ca ispita a fost atat de puternica.
N-avem idee cum isi gaseste raul cai de a patrunde intr-o natura curata. Pare a se incorpora in gandurile si sentimentele noastre, insa, noi, in tot acest timp, ne impotrivim Lui si il invingem. Ramanem la fel de curati precum pasarea marina care iese din apa fara ca o singura picatura sa ramana pe aripa-i stralucitoare, sau precum coarda harpei care, atinsa de o mana stangace, scoate un sunte discordant, dar nu din pricina unui defect al harpei, ci din cauza mainii ce-o struneste. Rasunand insa sub mana maiestrului, ea este un izvor de melodie si de aleasa incantare.
Adevarul este ca aceste ganduri launtrice si sugestii ale raului nu provin deloc dinlauntrul nostru, da-ca acesta a fost cu adevarat sfintit, ci sunt sugestiile ispititorului. Trebuie sa invatam sa discernem intre sugestiile lui si alegerile noastre si sa spunem cu tarie: "Nu primesc! Nu consimt! Nu sunt respo-nsabil! Nu voi pacatui! Ma socotesc tot mort, intr-adevar fata de pacat si viu fata de Dumnezeu prin Isus Cristos."
Exista o intamplare foarte frumoasa relatata de cronicile bisericii primare de catre doamna Jamieson. O tanara plina de sfintenie si de o extraordinara frumusete din Antiohia, a devenit obiectul pasiunii nelegiuite a unui nobil pagan.Nefiind in stare sa-i castige afectiunea, acesta a angajat un magician pentru a arunca o vraja fatala asupra ei si a o prinde in mrejele sale. Insa, vrajitorul s-a indragostit si el de frumoasa fata si s-a vandut deavolului in schimbul puterii de a o inrobi cu pasiunea sa necurata. Si-a pus la lucru intreaga arta, aruncand asupra mintii ei farmecele seducatoare al propriei lui imaginatii. Deodata biata fata s-a pomenit, ca o pasare atrasa in capcana, asediata de sentimente si, in aparenta, patimi fata de care pana atunci fusese mereu straina. Inima ei curata era ingrozita de viziuni repetate de la care intreaga ei fiinta se tragea inapoi cu oroare; cu toate acestea, ea simtea ca este intinata si degradata. A inceput sa-si piarda orice speranta si se simtea in pragul deznadejdii care o impingea sa se abandoneze puterii care o poseda.
In aceasta stare a mintii s-a dus sa stea de vorba cu episcopul sau. Acest om bun, cu un discernamant ascutit, i-a aratat pe data ca aceste influiente si sentimente nu vin nicidecum din inima ei, ci sunt inrauriri ale vointei altcuiva. Singura lor putere sta in temerile ei si in faptul ca le crede ale sale. Dar daca vointa ei va ramane ferma si le va refuza in Numele Domnului, sa le recunoasca drept ganduri ale ei, respingand cu dispret, sa nu se teama de ele si sa nu-si dea consimtamantul nici macar o clipa, puterea lor va fi cu totul infranta.
Nespus de mangaiata de acest sfat intelept, ea s-a intors acasa, si s-a hotarat prin taria lui Cristos, sa se impotriveasca acestor ispite ale raului, iar ele au fost invinse indata. Peste putin vreme, vrajitorul si-a dat seama ca s-a sfarsit cu fortele lui, si a venit la fata cu profunda cainta, marturisindu-si pacatul si implorand iertarea si rugaciunile ei. Se spune ca dupa aceea s-a predat Domnului, fiind convins de biruinta harului lui Cristos vazand vointa curata si plina de incredere a fetei.
Aceasta mica intamplare spune totul. Sa nu socotim niciodata vreo ispita ca fiind propriul nostru pacat, ci sa ramanem neclintit in hotararea noastra, iar Dumnezeu ne va da victoria.
A.B. Simpson
CONDITIILE DE CARE DEPINDE OCROTIREA LUI DUMNEZEU
Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt legate de anumite atitudini din partea noastra. Mintii pregatite si inimii predate ii sunt asigurate protectia si harul lui Dumnezeu. "Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har elor smeriti".(Iacov 4:6). "Oricine ramane in El nu pacatuieste! (1Ioan 3:6) El pastreaza ceea ce i s-a incredintat Lui.
Principiul perseverentei spirituale nu a fost nicicand mai bine formulat ca in cuvintele pe care Samuel i le-a adresat lui Saul acum 3000 de ani: "Daca va ve-ti teme de Domnul, daca-I veti sluji si daca veti asculta de El si nu va veti razvrati impotriva poruncilor Lui si daca si voi, si imparatul care domneste peste voi Il veti urma pe Domnul Dumnezeul vostru - va fi bine de voi" (1Samuel 12:14)
Acest lucru e cu deosebire adevarat daca dorim sa fim pastrati fara prihana.
Sa ne asteptam sa fim paziti. Daca ne asteptam la esec, vom avea parte de el. In cel mai bun caz, nu vom fi niciodata siguri daca nu cumva urmatoarea isèita cu care ne vom confrunta va fi cea care ne va face sa cadem. Deoarece lantul nu e mai puternic decat cea mai slaba veriga a sa, vom cadea cu siguranta. Prestigiul unei armate este ceea ce ii asigura victoria. Siguranta ca nu a fost niciodata invinsa este ceea ce o motiveaza si o face irezistibila impotriva dusmanului.
Sa ne asteptam insa si la ispite. Majoritatea oamenilor, dupa ce au facut in pas in credinta, asteapta un cer insorit si o mare linistita. Cand dau de vant si furtuna, sunt uimiti si nedumeriti. Insa tocmai cu astfel de lucruri trebuie sa ne asteptam sa ne confruntam daca am primit ceva de la Domnul.
Cel mai clar semn al rezentei Sale este provocarea din partea adversarului; cu cat e mai reala binecuvantarea noastra, cu atat mai sigur va fi intampinate cu impotriviri. E bine sa pornim la drum prevazand ce poate fi mai rau, iar atunci cand va veni, nu vom fi surprinsi. Dar, daca drumul ne va fi lin, si nu vom intalni opozitie pe cale, va fi cu atat mai incantator, deoarece aceasta va veni ca o surpriza placuta.
Sa intelegem insa pe de-antregul, ce inseamna ispita. In special cand ai pornit cu siguranta ca ai murit fata de tine insuti si fata de pacat, vei fi poate uluit sa te pomenesti asediat de o furtuna de ganduri si simtiri care par sa vina toate dinlauntrul tau. Aceasta te va face sa spui: "Ah, am crezut ca am murit, dar se pare ca sunt viu."
Atunci, dragul meu este momentul sa ne amintim ca ispita are puterea de a patrunde chiar inlauntrul fiintei noastre cu ganduri si simtiri care par sa fie ale noastre proprii, fiind insa in realitate instigari ale celui rau. Noi ne luptam cu domniile si puterile. Asta inseamna ca ele se incolacesc in jurul nostru, ca niste luptatori in jurul mainilor si picioarelor adversarilor lor, pana cand ajung parca sa faca parte din noi insine. Aceasta este esenta ispitei. Suntem aproape constransi sa credem ca raul este inlauntrul nostru, si ca nu am fost curatiti si sfintiti dupa cum crezusem. Nu va mirati daca sunteti atacati de ispite. care vin la voi sub cele mai subtile forme, prin cele mai insidioase sentimente, cele mai plauzibile insinuari si, aparent, prin natura si fiinta noastra cea mai launtrica.
Ispita nu este pacat
Ispita nu este pacat decat daca este urmata de consimtamantul vointei tale. S-ar putea parea ca exista in tine inclinatia de a pacatui, totusi, adevarata alegere a duhului tau este neclintit hotarata impotriva pacatului. Atunci Dumnezeu o priveste ca pe o simpla ademenire si recunoaste in tine o ascultare cu atat mai placuta Lui tocmai pentru ca ispita a fost atat de puternica.
N-avem idee cum isi gaseste raul cai de a patrunde intr-o natura curata. Pare a se incorpora in gandurile si sentimentele noastre, insa, noi, in tot acest timp, ne impotrivim Lui si il invingem. Ramanem la fel de curati precum pasarea marina care iese din apa fara ca o singura picatura sa ramana pe aripa-i stralucitoare, sau precum coarda harpei care, atinsa de o mana stangace, scoate un sunte discordant, dar nu din pricina unui defect al harpei, ci din cauza mainii ce-o struneste. Rasunand insa sub mana maiestrului, ea este un izvor de melodie si de aleasa incantare.
Adevarul este ca aceste ganduri launtrice si sugestii ale raului nu provin deloc dinlauntrul nostru, da-ca acesta a fost cu adevarat sfintit, ci sunt sugestiile ispititorului. Trebuie sa invatam sa discernem intre sugestiile lui si alegerile noastre si sa spunem cu tarie: "Nu primesc! Nu consimt! Nu sunt respo-nsabil! Nu voi pacatui! Ma socotesc tot mort, intr-adevar fata de pacat si viu fata de Dumnezeu prin Isus Cristos."
Exista o intamplare foarte frumoasa relatata de cronicile bisericii primare de catre doamna Jamieson. O tanara plina de sfintenie si de o extraordinara frumusete din Antiohia, a devenit obiectul pasiunii nelegiuite a unui nobil pagan.Nefiind in stare sa-i castige afectiunea, acesta a angajat un magician pentru a arunca o vraja fatala asupra ei si a o prinde in mrejele sale. Insa, vrajitorul s-a indragostit si el de frumoasa fata si s-a vandut deavolului in schimbul puterii de a o inrobi cu pasiunea sa necurata. Si-a pus la lucru intreaga arta, aruncand asupra mintii ei farmecele seducatoare al propriei lui imaginatii. Deodata biata fata s-a pomenit, ca o pasare atrasa in capcana, asediata de sentimente si, in aparenta, patimi fata de care pana atunci fusese mereu straina. Inima ei curata era ingrozita de viziuni repetate de la care intreaga ei fiinta se tragea inapoi cu oroare; cu toate acestea, ea simtea ca este intinata si degradata. A inceput sa-si piarda orice speranta si se simtea in pragul deznadejdii care o impingea sa se abandoneze puterii care o poseda.
In aceasta stare a mintii s-a dus sa stea de vorba cu episcopul sau. Acest om bun, cu un discernamant ascutit, i-a aratat pe data ca aceste influiente si sentimente nu vin nicidecum din inima ei, ci sunt inrauriri ale vointei altcuiva. Singura lor putere sta in temerile ei si in faptul ca le crede ale sale. Dar daca vointa ei va ramane ferma si le va refuza in Numele Domnului, sa le recunoasca drept ganduri ale ei, respingand cu dispret, sa nu se teama de ele si sa nu-si dea consimtamantul nici macar o clipa, puterea lor va fi cu totul infranta.
Nespus de mangaiata de acest sfat intelept, ea s-a intors acasa, si s-a hotarat prin taria lui Cristos, sa se impotriveasca acestor ispite ale raului, iar ele au fost invinse indata. Peste putin vreme, vrajitorul si-a dat seama ca s-a sfarsit cu fortele lui, si a venit la fata cu profunda cainta, marturisindu-si pacatul si implorand iertarea si rugaciunile ei. Se spune ca dupa aceea s-a predat Domnului, fiind convins de biruinta harului lui Cristos vazand vointa curata si plina de incredere a fetei.
Aceasta mica intamplare spune totul. Sa nu socotim niciodata vreo ispita ca fiind propriul nostru pacat, ci sa ramanem neclintit in hotararea noastra, iar Dumnezeu ne va da victoria.
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu