MARGARITAR...
A-I FI PLACUT DOMNULUI
Dorinta lui David era lege pentru cei trei viteji ai lui (2Samuel 23:15-16). Sa nu fie atunci o daorinta a lui Cristos lege pentru noi? Sa aibe Cristos un gand, iar noi, carnea si oasele Lui, un altul? Avand ganduri alese fata de Domnul nostru, vom merge cu staruinta pe urmele Lui si nu vom urmari nimic din ce ar putea sa ne aduca rusine.
O, sa ne gandim la gingasia inimii lui Cristos! Nici lumina ochilor nu este atat de sensibila ca inima Lui. Sa avem deci grija sa facem voia Lui, in principal ca sa nu-L indureram pe El, dar de asemenea, pentru propria noastra liniste si bucurie.
Un copil al lui Dumnezeu trebuie sa se incredinteze pe sine necurmat in mana lui Dumnezeu, ca El sa-i calauzeasca pasii. Omul natural inventeaza propria cale. Dar Dumnezeu vrea ca ai Lui sa astepte de la El sfat si calauzire in toate lucrurile.
Unul din vitejii lui David, a luptat cu o singura mana impotriva ostirii filistenilor, pentru o bucate de pamant cultivat cu linte. Altii s-ar fi gandit ca nu merita sa te lupti pentru asa ceva, dar era o bucata de pamant al regelui David, si acela era motiv suficient pentru slujitorul lui Credincios. Sa fim si noi, in lupta noastra spirituala, asemeni acelui brav soldat. (2Samuel 23:11-12)
Fii multumit, caci El a spus: "Nicidecum n-am sa te las cu nici un chip nu te voi parasi". Aceasta promisiune a fost data lui Iacov, apoi lui Iosua, iar acum tuturor copiilor lui Dumnezeu (Genesa 28:15; Iosua 1:5; Evrei 13:5). Sa-mi depozitez aceasta promisiune in inima mea, si voi fi un om bogat. Cum pot sa fiu placut lui Dumnezeu? El se va ingriji de ziua de maine - fie aceasta convingerea mea hotarata, binecuvantata.
IMPREJURARILE VIETII
Nu-L judeca niciodata pe Dumnezeu dupa imprejurarile vietii, daca vointa ta nu este in intregime supusa voii Lui. A-L judeca pe El inainte de rezultatul lucrarilor Lui inseamna a judeca in pripa si gresit. Cand Iov a judecat in pripa, a spus: "Esti fara mila impotriva mea". Dar la sfarsit I-a dat dreptate lui Dumnezeu spunand: "Iata sunt un netrebnic"; Mi-e scarba de mine" (Iov 30:21; 40:4, KJV; 42:6)
Sa punem toate problemele noastre in mainile lui Dumnezeu si sa le lasam acolo. Poate cineva sa le rezolve mai bine decat El? Noi nu ne gandim niciodata ca soarele, luna si stelele isi vor gresi cursul, deoarece omul nu are nimic de-aface cu directionarea lor.
Deprinde-te cu acest gand pretios, si anume ca Dumnezeu hotaraste atat lucrurile mici, cat si cele mari din viata, si ca toate hotararile Lui sunt luate din dragoste fata de copii Lui.
RECUNOSTINTA
Indurarile pe care le-am primit si la care cugetam sunt chiar mai dulci decat atunci cand prima data ne-au fost date. Una din cele mai periculoase binecuvantari care ii plac omului natural este sanatatea trupului. Boala, desi un semn al blòestemului, de obicei favorizeaza, mai mult decat sanatatea, comuniunea cu Dumnezeu.
Adevarata recunostinta nu spune niciodata: "Am facut suficient". Cel mai bun mod de a pastra binecuvantarile noastre este de a fi gata oricand sa renuntam la ele atunci cand Dumnezeu ne-o cere. Un copil al lui Dumnezeu care primeste un pahar de apa rece cu o inima plina de multumire poate face o slujba mai buna pentru Dumnezeu decat unul care da gramezi de aur si argint.ù
Nerecunostinta fata de Dumnezeu pentru binefacerile primite ne face neancrezatori cu privire la El pentru viitor.
Robert C. Chapman
A-I FI PLACUT DOMNULUI
Dorinta lui David era lege pentru cei trei viteji ai lui (2Samuel 23:15-16). Sa nu fie atunci o daorinta a lui Cristos lege pentru noi? Sa aibe Cristos un gand, iar noi, carnea si oasele Lui, un altul? Avand ganduri alese fata de Domnul nostru, vom merge cu staruinta pe urmele Lui si nu vom urmari nimic din ce ar putea sa ne aduca rusine.
O, sa ne gandim la gingasia inimii lui Cristos! Nici lumina ochilor nu este atat de sensibila ca inima Lui. Sa avem deci grija sa facem voia Lui, in principal ca sa nu-L indureram pe El, dar de asemenea, pentru propria noastra liniste si bucurie.
Un copil al lui Dumnezeu trebuie sa se incredinteze pe sine necurmat in mana lui Dumnezeu, ca El sa-i calauzeasca pasii. Omul natural inventeaza propria cale. Dar Dumnezeu vrea ca ai Lui sa astepte de la El sfat si calauzire in toate lucrurile.
Unul din vitejii lui David, a luptat cu o singura mana impotriva ostirii filistenilor, pentru o bucate de pamant cultivat cu linte. Altii s-ar fi gandit ca nu merita sa te lupti pentru asa ceva, dar era o bucata de pamant al regelui David, si acela era motiv suficient pentru slujitorul lui Credincios. Sa fim si noi, in lupta noastra spirituala, asemeni acelui brav soldat. (2Samuel 23:11-12)
Fii multumit, caci El a spus: "Nicidecum n-am sa te las cu nici un chip nu te voi parasi". Aceasta promisiune a fost data lui Iacov, apoi lui Iosua, iar acum tuturor copiilor lui Dumnezeu (Genesa 28:15; Iosua 1:5; Evrei 13:5). Sa-mi depozitez aceasta promisiune in inima mea, si voi fi un om bogat. Cum pot sa fiu placut lui Dumnezeu? El se va ingriji de ziua de maine - fie aceasta convingerea mea hotarata, binecuvantata.
IMPREJURARILE VIETII
Nu-L judeca niciodata pe Dumnezeu dupa imprejurarile vietii, daca vointa ta nu este in intregime supusa voii Lui. A-L judeca pe El inainte de rezultatul lucrarilor Lui inseamna a judeca in pripa si gresit. Cand Iov a judecat in pripa, a spus: "Esti fara mila impotriva mea". Dar la sfarsit I-a dat dreptate lui Dumnezeu spunand: "Iata sunt un netrebnic"; Mi-e scarba de mine" (Iov 30:21; 40:4, KJV; 42:6)
Sa punem toate problemele noastre in mainile lui Dumnezeu si sa le lasam acolo. Poate cineva sa le rezolve mai bine decat El? Noi nu ne gandim niciodata ca soarele, luna si stelele isi vor gresi cursul, deoarece omul nu are nimic de-aface cu directionarea lor.
Deprinde-te cu acest gand pretios, si anume ca Dumnezeu hotaraste atat lucrurile mici, cat si cele mari din viata, si ca toate hotararile Lui sunt luate din dragoste fata de copii Lui.
RECUNOSTINTA
Indurarile pe care le-am primit si la care cugetam sunt chiar mai dulci decat atunci cand prima data ne-au fost date. Una din cele mai periculoase binecuvantari care ii plac omului natural este sanatatea trupului. Boala, desi un semn al blòestemului, de obicei favorizeaza, mai mult decat sanatatea, comuniunea cu Dumnezeu.
Adevarata recunostinta nu spune niciodata: "Am facut suficient". Cel mai bun mod de a pastra binecuvantarile noastre este de a fi gata oricand sa renuntam la ele atunci cand Dumnezeu ne-o cere. Un copil al lui Dumnezeu care primeste un pahar de apa rece cu o inima plina de multumire poate face o slujba mai buna pentru Dumnezeu decat unul care da gramezi de aur si argint.ù
Nerecunostinta fata de Dumnezeu pentru binefacerile primite ne face neancrezatori cu privire la El pentru viitor.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu