MARGARITAR....
ASEMENEA LUI
Ioan, apostolul iubirii, ne ofera o imagine a dragostei desavarsite si a izvorului ei - credinta si unirea perfecta cu Domnul Isus Cristos. Aceasta este forta cuvintelor lui: "Cum este El asa suntem si noi in lumea aceasta: astfel se face ca dragpstea este desavarsita in noi, pentru ca avem deplina incredere in ziua judecatii". (1Ioan 4:17) Dragostea desavarsita ne este data de realizarea deplinei uniri cu Isus.
Stam la picioarele celui mai mare invatator al iubirii. Invatam de la cel care, la randul lui, s-a rezemat de pieptul Invatatorului si a invatat despre iubire prin atingerea vie a inimii Sale.
DRAGOSTEA DESAVARSITA
Este clar ca dragostea la care se refera Ioan este dragostea noastra pentru Dumnezeu. Expresia "dragostea desavarsita izgoneste frica" (1Ioan 4:18) expliva ce intelege El prin dragoste desavarsita. Este acea dragoste care nu are pic de indoiala sau teama, ci se sprijina increzaroare pe pieptil Domnului si se increde in El in cele mai intunecate ceasuri, cu o siguranta nezguduita. Chiar si in ziua judecatii, ea va sta in piioare cu indrazneala in mijlocul tumultului si ruinei unei lumi in destramare si-si va revendica pozitia de prietena a judecatorului care sta pe tron.
In timpul razboiului din Franta din 1870, un tren transporta efecte militare de la Eetz la cartierul ge-neral al armatei franceze. Germanii tocmai capturasera orasul Metz si marsluiau rapid pentru a taia calea oastei franceze. Era necesar ca transportul sa ajunga la post intr-o ora. Distanta era de aproxi-mativ 100 km. Drumul era dificil; trenul era alcatuit dintr-un singur vagon si o locomotiva. Viteza era ca a viforului, iar pasagerii - sotia si fetita mecanicului, trimisul militar si un corespondent de presa - erau azvarliti de colo-colo in trenul care gonea si se avanta mereu inainte, ca niste marinari pe o furtuna infricosatoare.
Sa spunem ca erau speriati ar fi putin, caci se aflau intr-o primejdie iminenta si de moarte. Fiecare moment ameninta sa rastoarne trenul navalnic peste vre-un taluz sau pod. Clatinandu-se dintr-o parte intr-alta, cateodata saltand in aer, alergand, suierand prin gari, totul se dadea la o parte din calea aces-tui vartej de disperata viteza si energie. Cei cativa oameni dinauntru isi tineau respiratia de frica si adesea tipau ingroziti pe cand grabeau la vale. Era insa cineva in vagon, si anume, mica fetita a meca-nicului, care habar n-avea de temerile celorlalti. Vesela ca un pitigoi in mijlocul agitatiei din jur, ea radea cu glas tare, cu o bucurie si o voiosie copilareasca, ori de cate ori trenul se opintea cu o smu-citura grozava si o azvarlea peste vreo bancheta. La privirea uimita a celorlalti si la intrebarea mamei ei daca nu ii e frica, ea se uita in sus si raspunde: "Cum sa-mi fie frica? Taticul conduce locomotiva!"
Putin mai tarziu, mecanicul veni in vagon ca sa-si incurajeze sotia ce tremura de spaima. Cand a intrat, cu mari picaturi de sudoare rostogolindu-se pe fata-i innegrita de fum, micuta copila i-a sarit in brate si si-a pus capul pe pieptul lui, la fel de vesela si linistita ca si cum ar fi fost in patutul ei de acasa. Ce imagine a dragostei desavarsite care izgoneste frica! Ce lectie pentru copii Tatalui ceresc!
Priveste-ti copilasul peltic cum isi pune manuta intr-a ta si te lasa sa-l conduci unde vrei si invata de la El sa ai incredere si sa-L iubesti pe Tatal care nu Se poate insela, care nu poate uita sau da gres vreodata. Acesta este remediul Lui la orice frica - frica de oameni, frica de Tine insuti, frica de Satan, frica de moarte, frica de cadere, frica de viitor. Iubeste-L doar, odihneste-te in dragostea Lui si vei locui in siguranta si linistit in privinta fricii de rau.
Ce viata am avea daca am fi pe deplin izbaviti de temerile noastre! Cat de multe din cele mai rele necazuri ale noastre sunt acelea care nu vin niciodata! Dumnezeu sa ne dea dragostea desavarsita care alunga frica!
A.B. Simpson
ASEMENEA LUI
Ioan, apostolul iubirii, ne ofera o imagine a dragostei desavarsite si a izvorului ei - credinta si unirea perfecta cu Domnul Isus Cristos. Aceasta este forta cuvintelor lui: "Cum este El asa suntem si noi in lumea aceasta: astfel se face ca dragpstea este desavarsita in noi, pentru ca avem deplina incredere in ziua judecatii". (1Ioan 4:17) Dragostea desavarsita ne este data de realizarea deplinei uniri cu Isus.
Stam la picioarele celui mai mare invatator al iubirii. Invatam de la cel care, la randul lui, s-a rezemat de pieptul Invatatorului si a invatat despre iubire prin atingerea vie a inimii Sale.
DRAGOSTEA DESAVARSITA
Este clar ca dragostea la care se refera Ioan este dragostea noastra pentru Dumnezeu. Expresia "dragostea desavarsita izgoneste frica" (1Ioan 4:18) expliva ce intelege El prin dragoste desavarsita. Este acea dragoste care nu are pic de indoiala sau teama, ci se sprijina increzaroare pe pieptil Domnului si se increde in El in cele mai intunecate ceasuri, cu o siguranta nezguduita. Chiar si in ziua judecatii, ea va sta in piioare cu indrazneala in mijlocul tumultului si ruinei unei lumi in destramare si-si va revendica pozitia de prietena a judecatorului care sta pe tron.
In timpul razboiului din Franta din 1870, un tren transporta efecte militare de la Eetz la cartierul ge-neral al armatei franceze. Germanii tocmai capturasera orasul Metz si marsluiau rapid pentru a taia calea oastei franceze. Era necesar ca transportul sa ajunga la post intr-o ora. Distanta era de aproxi-mativ 100 km. Drumul era dificil; trenul era alcatuit dintr-un singur vagon si o locomotiva. Viteza era ca a viforului, iar pasagerii - sotia si fetita mecanicului, trimisul militar si un corespondent de presa - erau azvarliti de colo-colo in trenul care gonea si se avanta mereu inainte, ca niste marinari pe o furtuna infricosatoare.
Sa spunem ca erau speriati ar fi putin, caci se aflau intr-o primejdie iminenta si de moarte. Fiecare moment ameninta sa rastoarne trenul navalnic peste vre-un taluz sau pod. Clatinandu-se dintr-o parte intr-alta, cateodata saltand in aer, alergand, suierand prin gari, totul se dadea la o parte din calea aces-tui vartej de disperata viteza si energie. Cei cativa oameni dinauntru isi tineau respiratia de frica si adesea tipau ingroziti pe cand grabeau la vale. Era insa cineva in vagon, si anume, mica fetita a meca-nicului, care habar n-avea de temerile celorlalti. Vesela ca un pitigoi in mijlocul agitatiei din jur, ea radea cu glas tare, cu o bucurie si o voiosie copilareasca, ori de cate ori trenul se opintea cu o smu-citura grozava si o azvarlea peste vreo bancheta. La privirea uimita a celorlalti si la intrebarea mamei ei daca nu ii e frica, ea se uita in sus si raspunde: "Cum sa-mi fie frica? Taticul conduce locomotiva!"
Putin mai tarziu, mecanicul veni in vagon ca sa-si incurajeze sotia ce tremura de spaima. Cand a intrat, cu mari picaturi de sudoare rostogolindu-se pe fata-i innegrita de fum, micuta copila i-a sarit in brate si si-a pus capul pe pieptul lui, la fel de vesela si linistita ca si cum ar fi fost in patutul ei de acasa. Ce imagine a dragostei desavarsite care izgoneste frica! Ce lectie pentru copii Tatalui ceresc!
Priveste-ti copilasul peltic cum isi pune manuta intr-a ta si te lasa sa-l conduci unde vrei si invata de la El sa ai incredere si sa-L iubesti pe Tatal care nu Se poate insela, care nu poate uita sau da gres vreodata. Acesta este remediul Lui la orice frica - frica de oameni, frica de Tine insuti, frica de Satan, frica de moarte, frica de cadere, frica de viitor. Iubeste-L doar, odihneste-te in dragostea Lui si vei locui in siguranta si linistit in privinta fricii de rau.
Ce viata am avea daca am fi pe deplin izbaviti de temerile noastre! Cat de multe din cele mai rele necazuri ale noastre sunt acelea care nu vin niciodata! Dumnezeu sa ne dea dragostea desavarsita care alunga frica!
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu