MARGARITAR....
CRISTOS ESTE INVIEREA
Sa ne intoarcem la inviere, Ceea ce a intalnit moartea si a supravietuit se numeste inviere. Tot ceea ce supravietuieste mortii este inviere. Moartea a venit la om dupa ce acesta a mancat din pomul cunos-tintei binelui si raului. De atunci omul nu a putut sa depaseasca moartea. Toti cei care ajung in mor-mant nu se mai intorc. O data plecati nu mai revin. In intregul univers, printre nenumaratii oameni care au existat, a fost unul singur care a cunoscut moartea si S-a intors din ea - si acesta este Domnul nostru. "Eu sunt ... cel viu. Am fost mort si iata ca Eu sunt viu in vecii vecilor". (Apocalipsa 1:17-18).
Domnul este Domnul invierii. Invierea vorbeste despre ceea ce trece prin moarte. Biblia foloseste cuvantul "a tine" pentru a descrie puterea mortii. Oamenii intra in moarte si nu mai pot sa se intoarca, pentru ca moartea ii tine strans pe toti cei care au intrat in puterea ei. Dar moartea nu pot sa-l tina pe Cristos, si asta se numeste inviere. Invierea este viata care a fost data mortii si este vie pentru vesnicie. Domnul nostru Isus este viata, pentru ca a fost mort - a intrat in iad, in cele mai adanci cotloane ale pamantului -, dar este viu pentru vesnicie. Moartea nu are putere sa-l tina strans in stransoarea ei. El iese din moarte. O asemenea viata este numita inviere. Asadar o viata care poarta semnele mortii, dar traieste, este numita inviere.
Foarte putini oameni se intreaba de ce se relateaza in capitolul 20 din evanghelia dupa Ioan ca, dupa invierea Domnului Isus din morti, El a pastrat semnul cuielor in palmele Sale si semnul sulitei din coasta Sa, ca Toma sa le atinga si sa se convinga. Noi stim ca acesta este semnul invierii. Domnul nu a intentionat sa arate lui Toma ca a fost ranit si ca a murit, ci faptul ca a fost mort si totusi, acum este viu. El poarta in trupul Sau semnele mortii. In ciuda acestui fapt, El este viu. Aceasta se numeste inviere.
Acest lucru ar trebui sa fie adevarat si cazul nostru. Avem in viata noastra multe lucruri care nu poarta semnul mortii si de aceea nu pot fi numite inviere. Numai ceea ce poarta semnul mortii si este viu este numit inviere. Sa nu va imaginati ca este suficient sa aveti elocventa, inteligenta si pricepere. Este foarte posibil sa aveti elocventa, inteligenta si pricepere fara semnul mortii. Oamenii pot sa judece daca avem sau nu inviere dupa prezenta semnului mortii asupra elocventei, inteligentei si priceperii noastre. Un anumit frate poate fi foarte talentat si extrem de capabil; pare ca este viu. Totusi, daca el se bizuie doar pe sine, , semnul mortii nu se afla asupra talentului sau. El crede ca nu greseste niciodata si e sigur ca va avea succes in orice ar intreprinde. Acest om are o mare incredere in sine, este sigur pe sine si se simte puternic, insa nu poarta semnul mortii. Nu vrem sa spunem ca o persoana inviata nu are putere; ceea ce incercam sa afirmam aici, este ca puterea unui om inviat poarta semnul mortii. El este in stare sa lucreze, dar nu indrazneste sa se bazeze pe sine. El poate sa faca multe, dar si-a pierdut acea atitudine de siguranta de sine iar puterea lui s-a transformat in slabiciune. Aceasta numin noi inviere.
In epistola sa catre biserica din Corint, apostolul Pavel marturiseste urmatoarele: "... am fost slab , fricos si plin de cutremur" (1Corinteni 2:3). Acestea sunt cuvintele rostite de cineva care Il cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu. Cat de tragic este ca sunt atat de multi oameni puternici si siguri pe ei in randul credinciosilor! Dar iata aici un om care se recunoaste slab, fricos si plin de cutremur. In trupul sau exista semnul mortii.
In consecinta, invierea si crucea nu pot fi separate. Crucea realizeaza o eliminare - lucrurile care provin din sinele nostru nu mai pot sa invie, o data ce au trecut prin cruce, caci sunt date mortii. Numai ceea ce trece prin moarte si supravietuieste, ceea ce are semnul mortii si traieste, este inviere. Invierea presupune trecere prin moarte,iar trecerea prin moarte intotdeauna da la o parte ceva.
Frati si surori, daca stim cu adevarat ce este invierea, vom cunoaste crucea ca fiind o putere eliminatoare. Cand trecem prin cruce, scapam de multe lucruri. Vom deveni persoane toatl diferite, pentru ca multe lucruri vor fi inlaturate. Numai ceea ce are viata poate experimenta invierea; daca nu exista viata, nu exista posibilitatea invierii. De exemplu, putem sa taiem o bucata de lemn in bucati pe care sa le ingropam in pamant. Dupa mai multe zile, acestea vor putrezi si vor deveni total nefolositoare. Dar, daca taiem o ramulra dintr-un copac si o plantam in pamant, vom descoperi ca ea inmugureste dupa un timp. Una va putrezi, cealalta va inmuguri. Tot ce este mort, putrezeste in cele din urma; numai ceea ce are viata va invia dupa ce va trece prin moarte.
Astfel dar, invierea Domnului Isus se bazeaza pe viata Sa. Datorita vietii Lui care nu poate sa moara. El nu poate fi tinut de moarte. Cu o asemenea viata care nu poate muri, El se scutura de moarte, o data ce ajunge in mijlocul ei. Sa recunoastem ca atunci cand avem experienta crucii, vom lua multe alte lucruri moarte, fara sa mai avem nici o sanasa de a le readuce de acolo. Numai ceea ce este din Dumnezeu poate fi inviat. O data ce ne intalnim cu crucea, ne micsoram cu adevarat. Prin cruce are loc o mare lucrare de micsorare a noastra; multe lucruri sunt indepartate.
Nenumarati frati si surori intreaba in mod frecventurmatorul lucru: De unde pot sa-mi dau seama daca am murit? De unde pot sa stiu daca crucea si-a facut lucrarea in mine? Raspunsul este foarte simplu. Daca Domnul a lucrat in viata ta, vei pierde multe lucruri. Daca ai ramas intact de cand ai fost mantuit - fiind bogat si plin ca inainte - atunci acest lucru indica in mod clar faptul ca nu a fost facuta lucrarea crucii in tine. Atunci cand crucea lucreaza in viata, vei observa ce lucrare de curatire si de dare la o parte va desavarsi Domnul in tine. In consecinta, ceea ce puteai sa faci inainte, acum nu mai poti; de aceea, ceea ce inainte erai sigur, acum nu mai esti atat de sigur; daca ai avut un mare curaj cu privire la un lucru, acum sovai. Asa se dovedesc lucrarile Domnului. In cazul in care in viata ta este inviere, atunci multe lucruri au fost lasate in urma, in mormant, deoarece lucrurile de acolo nu pot supravietui mortii. Tot ce este din Adam nu poate sa mai traiasca dupa ce a trecut prin moarte. Dar viata Domnului poate sa treaca prin moarte si sa se reantoarca. Aceasta este invierea.
Uneori, lucrurile care se pierd in moarte sunt recastigate in Cristos. Este asemenea unei ramuri care, taiata din copac, pare moarta, dar, fiind replantata, va creste din nou. Asa ca, spunand ca avem semnul mortii asupra noastra, nu vrem sa se inteleaga ca nu mai putem nici vorbi, nici lucra; ci doar ca nu vom mai fi atat de neglijenti si nu ne vom mai bizui pe noi in vorbire si actiune. Cand un om este atins de Dumnezeu - avand de-a face cu crucea -, acel om devine slab si plin de teama, tremura si nu mai indrazneste sa spuna "pot" sau "Voi face". El va continua sa-si faca lucrarea, dar avand frica Domnului in el. Va continua sa mearga, numai ca de data aceasta, el va merge dupa Domnul, la fel cum Avraam a mers, pas cu pas, dupa Dumnezeu. In viata lui de azi, semnul crucii se poate observa foarte bine. El a fost strapuns de Dumnezeu, nu mai este cum a fost inainte, poarta semnul mortii. Aceasta se numeste inviere.
Astazi, Dumnezeu comunica cu omul pe taramul invierii, iar aceasta inviere include crucea. Asadar, nimic nu poate ajunge in legatura cu Dumnezeu, fara sa treaca prin moarte. Tot ceea ce tine de natura veche trebuie sa moara. Dumnezeu nu poate sa ia legatura pe taramul invierii, si nici nu o va face, cu un om care inca nu a murit si nu a inviat. Trebuie sa murim si apoi sa inviem. Viata pe care o primim este viata invierii. Tot ceea ce invatam si are vre-o legatura cu Dumnezeu trebuie sa invie din morti.
In problemele spirituale ne confruntam cu o mare dificultate si anume, oamenii il slujesc deseori pe Dumnezeu cu lucruri naturale in loc sa Il slujeasca cu lucruri inviate. Multi au zel, dar putini au zelul invierii - un zel care a trecut prin moarte si a inviat. De multe ori cei neanviati sunt zelosi. Sunt frati care lucreaza cu pricepere si harnicie si totusi, silinta si priceperea lor fac parte din prima categorie - cea naturala -, si nu din a doua categorie, cai nu au trecut prin moarte. Nu putem sa socotim ca avem invierea daca traim inaintea lui Dumnezeu prin puterea acestor elemente naturale.
Unii vor intreba: "Ce este trupul lui Cristos?" Trupul lui Cristos este acolo unde este atestata invierea lui Cristos. Cu alte cuvinte, orice nu este inviere nu are parte - nici cea mai mica parte - in Ttupul lui Cristos. Biserica nu este locul in care tu aduci ceva din inteligenta ta si eu aduc ceva din tactul meu. Biserica nu se construieste prin mica ta contributie cu unele lucruri naturale si prin mica mea contributie cu alte lucruri naturale. Biserica exclude tot ce este din vechea natura si accepta numai ceea ce este inviat. Indata ce in biserica isi face loc ceva din vechea natura, ea isi pierde caracterul. In Biserica nu poate exista nici un element neanviat.
Multi frati intreaba cum poate fi biserica un intreg. Trebuie sa realizam cat de zadarnic este sa se obtina unitate intr-un mod omenesc. Copii lui Dumnezeu trebuie sa cunoasca crucea si sa lupte cu carnea si cu firescul pentru a ajunge la unitate. Nici o metoda nu este eficienta pana cand oamenii nu experimenteaza Calvarul. Nici o problema din biserica nu se poate rezolva prin metode umane sau prin ingeniozitate. Biserica nu lasa loc carnii, nici firescului, caci ambele ii dauneaza. Este adevarat ca biserica are nevie de contributia si lucrarea oamenilor; insa asupra acestora, trebuie sa se afle semnul mortii. Utilitatea insotita de smnul mortii se numeste inviere. Domnul este el insusi invierea si doreste sa iba o biserica a invierii..
Daca dorim sa avem o asemenea experienta, atunci trebuie sa asteptam ca Dumnezeu sa lucreze in viata noastra. Probabil ca suntem familiarizati cu foarte multe invataturi, dar daca nu primim o lovitura hotaratoare de la Domnul, vom ramane aceeasi. Uneori alunecam si cadem. Simtim durerea, da; insa dureaza doar cateva zile sau cateva luni. Dar, daca primim lovitura hotaratoare de la Dumnezeu si suntem suficient de zdrobiti, nu vom simti dureri doar cateva zile sau cateva luni, ci vomn ramane cu acea rana toata viata. Vom fi invalizi pentru totdeauna inaintea lui Dumnezeu si semnul crucii va fi intotdeauna supra noastra.
La multi ani dupa ce Pavel a avut viziunea de pe drumul Damascului, el a marturisit: "De aceea ... nu am vrut sa ma impotrivesc vedeniei ceresti" (Fapte 26:19). Daca Domnul se indura de noi si intr-o zi ne da lovitura puternica, vechiul nostru eu nu va mai putea sa se ridice niciodata; rana va ramane in noi pentru totdeauna. De vreme ce este posibil sa atingem, in Cristos cel inviat, rana facuta de cuie in palmele Sale si cea facuta de sulita care ia strapuns coasta, acest fel de rana nu va disparea niciodata din vietile celor care il cunosc azi pe Domnul ca inviere. Primind aceasta rana, nu vom mai indrazni sa ne laudam cu noi insine si cu puterea noastra. O data loviti de Domnul, nu ne vom mai ridica. Multe din sermnele crucii vor fi tot mai evidente in vietile noastre.
Aici prefacatoria nu are nici un rost, caci aparentele vor fi foarte curand date uitarii. Dar o data ce jerfa este pusa pe altar si junghiata, nu se mai ridica niciodata. Daca am suferit vreodata aceasta lovitura hotaratoare, ne vom da seama cat de neputinciosi suntem, absolut terminati - de fapt nu suntem nimic. Acest semn al mortii pe care il purtam marturiseste ca stim ce este invierea. A cunoaste crucea, inseamna a cunoaste incierea. Ceea ce ramane dupa cruce este invierea. O, cat de multe sunt lucrurile care nu se vor mai ridica niciodata, ci vor fi pierdute pentru totdeauna o data ce au trecut prin cruce! Numai ceea ce poate suporta crucea are valoare spiurituala. Orice intra in mormant si poarta semnul crucii este inviere.
Haideti sa ne rugam sa-L cunoastem cu adevarat pe Cristos ca fiind invierea noastra si viata noastra. Fie ca Domnul sa dea de o parte multe lucruri care vin din noi insine. Fie ca El sa ne faca sa avem tot mai mult viata Sa si tot mai putin din noi. Cat de des traim potrivit cu ceea ce e firesc, fara sa cunoastem disiplina lui Dumnezeu si crucea. Avem nevoie sa-i cerem Domnului sa aibe mila de noi pentru ca lucrurile din vechea noastra natura sa dispara treptat din noi, iar cele inviate sa se manifeste tot mai mult. Viata si invierea sa fie realitati, nu teorii pentru noi. Ori de cate ori intervine vechea noastra natura, fie ca El sa ne arate ca nu este nici o inviere in ea. Fie ca El sa ne dea putina natura, in lumina invierii Sale! Si daca tot nu vom fi in stare sa vede, Domnul sai aibe mila!. Amin
Watchman Nee
CRISTOS ESTE INVIEREA
Sa ne intoarcem la inviere, Ceea ce a intalnit moartea si a supravietuit se numeste inviere. Tot ceea ce supravietuieste mortii este inviere. Moartea a venit la om dupa ce acesta a mancat din pomul cunos-tintei binelui si raului. De atunci omul nu a putut sa depaseasca moartea. Toti cei care ajung in mor-mant nu se mai intorc. O data plecati nu mai revin. In intregul univers, printre nenumaratii oameni care au existat, a fost unul singur care a cunoscut moartea si S-a intors din ea - si acesta este Domnul nostru. "Eu sunt ... cel viu. Am fost mort si iata ca Eu sunt viu in vecii vecilor". (Apocalipsa 1:17-18).
Domnul este Domnul invierii. Invierea vorbeste despre ceea ce trece prin moarte. Biblia foloseste cuvantul "a tine" pentru a descrie puterea mortii. Oamenii intra in moarte si nu mai pot sa se intoarca, pentru ca moartea ii tine strans pe toti cei care au intrat in puterea ei. Dar moartea nu pot sa-l tina pe Cristos, si asta se numeste inviere. Invierea este viata care a fost data mortii si este vie pentru vesnicie. Domnul nostru Isus este viata, pentru ca a fost mort - a intrat in iad, in cele mai adanci cotloane ale pamantului -, dar este viu pentru vesnicie. Moartea nu are putere sa-l tina strans in stransoarea ei. El iese din moarte. O asemenea viata este numita inviere. Asadar o viata care poarta semnele mortii, dar traieste, este numita inviere.
Foarte putini oameni se intreaba de ce se relateaza in capitolul 20 din evanghelia dupa Ioan ca, dupa invierea Domnului Isus din morti, El a pastrat semnul cuielor in palmele Sale si semnul sulitei din coasta Sa, ca Toma sa le atinga si sa se convinga. Noi stim ca acesta este semnul invierii. Domnul nu a intentionat sa arate lui Toma ca a fost ranit si ca a murit, ci faptul ca a fost mort si totusi, acum este viu. El poarta in trupul Sau semnele mortii. In ciuda acestui fapt, El este viu. Aceasta se numeste inviere.
Acest lucru ar trebui sa fie adevarat si cazul nostru. Avem in viata noastra multe lucruri care nu poarta semnul mortii si de aceea nu pot fi numite inviere. Numai ceea ce poarta semnul mortii si este viu este numit inviere. Sa nu va imaginati ca este suficient sa aveti elocventa, inteligenta si pricepere. Este foarte posibil sa aveti elocventa, inteligenta si pricepere fara semnul mortii. Oamenii pot sa judece daca avem sau nu inviere dupa prezenta semnului mortii asupra elocventei, inteligentei si priceperii noastre. Un anumit frate poate fi foarte talentat si extrem de capabil; pare ca este viu. Totusi, daca el se bizuie doar pe sine, , semnul mortii nu se afla asupra talentului sau. El crede ca nu greseste niciodata si e sigur ca va avea succes in orice ar intreprinde. Acest om are o mare incredere in sine, este sigur pe sine si se simte puternic, insa nu poarta semnul mortii. Nu vrem sa spunem ca o persoana inviata nu are putere; ceea ce incercam sa afirmam aici, este ca puterea unui om inviat poarta semnul mortii. El este in stare sa lucreze, dar nu indrazneste sa se bazeze pe sine. El poate sa faca multe, dar si-a pierdut acea atitudine de siguranta de sine iar puterea lui s-a transformat in slabiciune. Aceasta numin noi inviere.
In epistola sa catre biserica din Corint, apostolul Pavel marturiseste urmatoarele: "... am fost slab , fricos si plin de cutremur" (1Corinteni 2:3). Acestea sunt cuvintele rostite de cineva care Il cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu. Cat de tragic este ca sunt atat de multi oameni puternici si siguri pe ei in randul credinciosilor! Dar iata aici un om care se recunoaste slab, fricos si plin de cutremur. In trupul sau exista semnul mortii.
In consecinta, invierea si crucea nu pot fi separate. Crucea realizeaza o eliminare - lucrurile care provin din sinele nostru nu mai pot sa invie, o data ce au trecut prin cruce, caci sunt date mortii. Numai ceea ce trece prin moarte si supravietuieste, ceea ce are semnul mortii si traieste, este inviere. Invierea presupune trecere prin moarte,iar trecerea prin moarte intotdeauna da la o parte ceva.
Frati si surori, daca stim cu adevarat ce este invierea, vom cunoaste crucea ca fiind o putere eliminatoare. Cand trecem prin cruce, scapam de multe lucruri. Vom deveni persoane toatl diferite, pentru ca multe lucruri vor fi inlaturate. Numai ceea ce are viata poate experimenta invierea; daca nu exista viata, nu exista posibilitatea invierii. De exemplu, putem sa taiem o bucata de lemn in bucati pe care sa le ingropam in pamant. Dupa mai multe zile, acestea vor putrezi si vor deveni total nefolositoare. Dar, daca taiem o ramulra dintr-un copac si o plantam in pamant, vom descoperi ca ea inmugureste dupa un timp. Una va putrezi, cealalta va inmuguri. Tot ce este mort, putrezeste in cele din urma; numai ceea ce are viata va invia dupa ce va trece prin moarte.
Astfel dar, invierea Domnului Isus se bazeaza pe viata Sa. Datorita vietii Lui care nu poate sa moara. El nu poate fi tinut de moarte. Cu o asemenea viata care nu poate muri, El se scutura de moarte, o data ce ajunge in mijlocul ei. Sa recunoastem ca atunci cand avem experienta crucii, vom lua multe alte lucruri moarte, fara sa mai avem nici o sanasa de a le readuce de acolo. Numai ceea ce este din Dumnezeu poate fi inviat. O data ce ne intalnim cu crucea, ne micsoram cu adevarat. Prin cruce are loc o mare lucrare de micsorare a noastra; multe lucruri sunt indepartate.
Nenumarati frati si surori intreaba in mod frecventurmatorul lucru: De unde pot sa-mi dau seama daca am murit? De unde pot sa stiu daca crucea si-a facut lucrarea in mine? Raspunsul este foarte simplu. Daca Domnul a lucrat in viata ta, vei pierde multe lucruri. Daca ai ramas intact de cand ai fost mantuit - fiind bogat si plin ca inainte - atunci acest lucru indica in mod clar faptul ca nu a fost facuta lucrarea crucii in tine. Atunci cand crucea lucreaza in viata, vei observa ce lucrare de curatire si de dare la o parte va desavarsi Domnul in tine. In consecinta, ceea ce puteai sa faci inainte, acum nu mai poti; de aceea, ceea ce inainte erai sigur, acum nu mai esti atat de sigur; daca ai avut un mare curaj cu privire la un lucru, acum sovai. Asa se dovedesc lucrarile Domnului. In cazul in care in viata ta este inviere, atunci multe lucruri au fost lasate in urma, in mormant, deoarece lucrurile de acolo nu pot supravietui mortii. Tot ce este din Adam nu poate sa mai traiasca dupa ce a trecut prin moarte. Dar viata Domnului poate sa treaca prin moarte si sa se reantoarca. Aceasta este invierea.
Uneori, lucrurile care se pierd in moarte sunt recastigate in Cristos. Este asemenea unei ramuri care, taiata din copac, pare moarta, dar, fiind replantata, va creste din nou. Asa ca, spunand ca avem semnul mortii asupra noastra, nu vrem sa se inteleaga ca nu mai putem nici vorbi, nici lucra; ci doar ca nu vom mai fi atat de neglijenti si nu ne vom mai bizui pe noi in vorbire si actiune. Cand un om este atins de Dumnezeu - avand de-a face cu crucea -, acel om devine slab si plin de teama, tremura si nu mai indrazneste sa spuna "pot" sau "Voi face". El va continua sa-si faca lucrarea, dar avand frica Domnului in el. Va continua sa mearga, numai ca de data aceasta, el va merge dupa Domnul, la fel cum Avraam a mers, pas cu pas, dupa Dumnezeu. In viata lui de azi, semnul crucii se poate observa foarte bine. El a fost strapuns de Dumnezeu, nu mai este cum a fost inainte, poarta semnul mortii. Aceasta se numeste inviere.
Astazi, Dumnezeu comunica cu omul pe taramul invierii, iar aceasta inviere include crucea. Asadar, nimic nu poate ajunge in legatura cu Dumnezeu, fara sa treaca prin moarte. Tot ceea ce tine de natura veche trebuie sa moara. Dumnezeu nu poate sa ia legatura pe taramul invierii, si nici nu o va face, cu un om care inca nu a murit si nu a inviat. Trebuie sa murim si apoi sa inviem. Viata pe care o primim este viata invierii. Tot ceea ce invatam si are vre-o legatura cu Dumnezeu trebuie sa invie din morti.
In problemele spirituale ne confruntam cu o mare dificultate si anume, oamenii il slujesc deseori pe Dumnezeu cu lucruri naturale in loc sa Il slujeasca cu lucruri inviate. Multi au zel, dar putini au zelul invierii - un zel care a trecut prin moarte si a inviat. De multe ori cei neanviati sunt zelosi. Sunt frati care lucreaza cu pricepere si harnicie si totusi, silinta si priceperea lor fac parte din prima categorie - cea naturala -, si nu din a doua categorie, cai nu au trecut prin moarte. Nu putem sa socotim ca avem invierea daca traim inaintea lui Dumnezeu prin puterea acestor elemente naturale.
Unii vor intreba: "Ce este trupul lui Cristos?" Trupul lui Cristos este acolo unde este atestata invierea lui Cristos. Cu alte cuvinte, orice nu este inviere nu are parte - nici cea mai mica parte - in Ttupul lui Cristos. Biserica nu este locul in care tu aduci ceva din inteligenta ta si eu aduc ceva din tactul meu. Biserica nu se construieste prin mica ta contributie cu unele lucruri naturale si prin mica mea contributie cu alte lucruri naturale. Biserica exclude tot ce este din vechea natura si accepta numai ceea ce este inviat. Indata ce in biserica isi face loc ceva din vechea natura, ea isi pierde caracterul. In Biserica nu poate exista nici un element neanviat.
Multi frati intreaba cum poate fi biserica un intreg. Trebuie sa realizam cat de zadarnic este sa se obtina unitate intr-un mod omenesc. Copii lui Dumnezeu trebuie sa cunoasca crucea si sa lupte cu carnea si cu firescul pentru a ajunge la unitate. Nici o metoda nu este eficienta pana cand oamenii nu experimenteaza Calvarul. Nici o problema din biserica nu se poate rezolva prin metode umane sau prin ingeniozitate. Biserica nu lasa loc carnii, nici firescului, caci ambele ii dauneaza. Este adevarat ca biserica are nevie de contributia si lucrarea oamenilor; insa asupra acestora, trebuie sa se afle semnul mortii. Utilitatea insotita de smnul mortii se numeste inviere. Domnul este el insusi invierea si doreste sa iba o biserica a invierii..
Daca dorim sa avem o asemenea experienta, atunci trebuie sa asteptam ca Dumnezeu sa lucreze in viata noastra. Probabil ca suntem familiarizati cu foarte multe invataturi, dar daca nu primim o lovitura hotaratoare de la Domnul, vom ramane aceeasi. Uneori alunecam si cadem. Simtim durerea, da; insa dureaza doar cateva zile sau cateva luni. Dar, daca primim lovitura hotaratoare de la Dumnezeu si suntem suficient de zdrobiti, nu vom simti dureri doar cateva zile sau cateva luni, ci vomn ramane cu acea rana toata viata. Vom fi invalizi pentru totdeauna inaintea lui Dumnezeu si semnul crucii va fi intotdeauna supra noastra.
La multi ani dupa ce Pavel a avut viziunea de pe drumul Damascului, el a marturisit: "De aceea ... nu am vrut sa ma impotrivesc vedeniei ceresti" (Fapte 26:19). Daca Domnul se indura de noi si intr-o zi ne da lovitura puternica, vechiul nostru eu nu va mai putea sa se ridice niciodata; rana va ramane in noi pentru totdeauna. De vreme ce este posibil sa atingem, in Cristos cel inviat, rana facuta de cuie in palmele Sale si cea facuta de sulita care ia strapuns coasta, acest fel de rana nu va disparea niciodata din vietile celor care il cunosc azi pe Domnul ca inviere. Primind aceasta rana, nu vom mai indrazni sa ne laudam cu noi insine si cu puterea noastra. O data loviti de Domnul, nu ne vom mai ridica. Multe din sermnele crucii vor fi tot mai evidente in vietile noastre.
Aici prefacatoria nu are nici un rost, caci aparentele vor fi foarte curand date uitarii. Dar o data ce jerfa este pusa pe altar si junghiata, nu se mai ridica niciodata. Daca am suferit vreodata aceasta lovitura hotaratoare, ne vom da seama cat de neputinciosi suntem, absolut terminati - de fapt nu suntem nimic. Acest semn al mortii pe care il purtam marturiseste ca stim ce este invierea. A cunoaste crucea, inseamna a cunoaste incierea. Ceea ce ramane dupa cruce este invierea. O, cat de multe sunt lucrurile care nu se vor mai ridica niciodata, ci vor fi pierdute pentru totdeauna o data ce au trecut prin cruce! Numai ceea ce poate suporta crucea are valoare spiurituala. Orice intra in mormant si poarta semnul crucii este inviere.
Haideti sa ne rugam sa-L cunoastem cu adevarat pe Cristos ca fiind invierea noastra si viata noastra. Fie ca Domnul sa dea de o parte multe lucruri care vin din noi insine. Fie ca El sa ne faca sa avem tot mai mult viata Sa si tot mai putin din noi. Cat de des traim potrivit cu ceea ce e firesc, fara sa cunoastem disiplina lui Dumnezeu si crucea. Avem nevoie sa-i cerem Domnului sa aibe mila de noi pentru ca lucrurile din vechea noastra natura sa dispara treptat din noi, iar cele inviate sa se manifeste tot mai mult. Viata si invierea sa fie realitati, nu teorii pentru noi. Ori de cate ori intervine vechea noastra natura, fie ca El sa ne arate ca nu este nici o inviere in ea. Fie ca El sa ne dea putina natura, in lumina invierii Sale! Si daca tot nu vom fi in stare sa vede, Domnul sai aibe mila!. Amin
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu