MARGARITAR...
NIMIC INAFARA DE CRISTOS
"Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa* pe Fiul omului, atunci** veţi cunoaşte cㆠEu sunt..." Ioan 8:28
" Căci* voi aţi murit, şi** viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când* Se va arăta Hristos, viaţa** voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în† slava. Coloseni 3:3-4
"Pentru că prin El* au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii**, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El† şi pentru El. El* este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.
El* este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut** dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în* El, şi să împace totul* cu Sine** prin El, atât† ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui." Coloseni 1:16-20
Gandirea si cererile omului
Darul pe care il primim din mana lui Dumnezeu este Fiul Sau, Isus Cristos. Insa oamenii il inteleg foarte diferit pe Domnul Isus. Daca-mi permiteti sa spun, printre copii lui Dumnezeu sunt unii care-L considera pe Domnul Isus ca fiind unul dintre multele daruri ale lui Dumnezeu. Unii il primesc pe Domnul Isus ca pe primul lor dar - deoarece cred ca ma sunt si multe alte daruri pe langa El, daruri care pot ajunge la mii, chiar zeci de mii ca numar. Altii insa Il marturisesc pe Domnul Isus ca fiind unicul dar al lui Dumnezeu.
Multi oameni, care sunt mantuiti cand Il primesc pe Domnul Isus, descopera mai tarziu ca inca mai au multe defecte si nevoi. Unii isi dau seama ca sunt inca iuti la manie, chiar si dupa ce au fost mantuiti; altii observa ca mandria se tine scai de ei; iar altii descopera ca n-au scapat de lasitate.
In experienta copiilor lui Dumnezeu se observa de multe ori ca dupa ce au fost mantuiti, multi cer, asteapta, cred si se roaga inaintea lui Dumnezeu in privinta multor, multor daruri, pe care le si primesc. Iar ei Il numara pe Cristos in randul acestor multe daruri ale lui Dumnezeu, privindu-L ca fiind unul din ele - desi, cu siguranta primul, si cel mai de seama din acestea.
E foarte surprinzator ca ne dam seama de nevoile noastre cand incepem sa-L urmam pe Domnul. Nu suntem deja crestini? De ce sa mai avem nevoi? Totusi, asa simtim. Suntem crestini de curand, dar avem lipsuri. Oricare ar fi de fapt lipsurile noastre, ele nu eunt potrivite si de aceea, ne straduim sa le rezolvam. Ne rugam si speram, credem si dorim, ba mai mult decat atat, primim ce ne e necesar . Si cu siguranta ne simtim foarte bine cand ne-am depasit o lipsa sau alta. Inima noastra se bucura ca am dobandit un dar.
Dar, in acest gen de situatie, multi dintre copii lui Dumnezeu, privesc darul si harul lui Dumnezeu, ca fiind ceea ce ne implineste nevoia noastra. Intr-adevar, unii oameni vor spune probabil: "Pai la ce altceva foloseste harul lui Dumnezeu, daca nu sa ne acopere lipsurile?" Eu am aici o biblie cu o mie de pagini, dar imi lipseste pagina in care i se cere lui Dumnezeu sa ma indestuleze cu harul Sau (daca exista o asemenea pagina). Cu alte cuvinte, mie imi lipsesc tot felul de maruntisuri, dar am sa fiu desavarsit cand toate bucatelele vor fi la locul lor. Unii oameni au nevoie de cinci bucatele, pentru ca atat le lipseste; altii au nevoie de zece, pentru ca le lipsesc zece. Dragostea mea, de exemplu, este probabil aproape perfecta, dar ar putea fi chiar de cea mai buna calitate daca i s-ar adauga putina smerenie si putina rabdare. Deocamdata imi lipsesc aceste mici lucruri, dar voi fi desavarsit atunci cand le voi primi. Gandirea omului functioneaza intotdeauna in termeni de lipsuri sau nevoi si, de aceea, de obicei, el Ii cere lui Dumnezeu, sa-i dea ceea ce crede ca-i lipseste.
Asadar, situatia este dupa cum urmeaza: ce ne lipseste si ce cerem, sunt numai lucruri care pot fi nu-marate. Declaram ca ne lipseste una sau alta, iar daca Dumnezeu ni le va da, atunci totul va fi bine. Sa zicem ca ne lipseste rabdarea. Cam ce fel de rabdare am dori sa avem? Ochii nostri rareori privesc catre cer, ca sa-si stabileasca un standard; din contra, de obicei privim in jurul nostru: "Ce pacat ca nu sunt si eu la fel de bun ca si fratele cutare! El e atat de rabdator, pe cand eu ma supar atat de repede. El e atat de bland, iar eu sunt atat de mandru. Ce bine ar fi daca as putea si eu sa fiu la fel de rabdator si de bland ca el!" Mai demult am facut o rugaciune - era prima data cand ma rugam dupa ce fusesem mantuit. Si L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea o biblie asa cum avea un anumit frate. Adeseori nu putem sa ne rugam decat pentru ce am vazut la altii. Nu suntem in stare sa cerem ceva din cer, ce n-am vazut niciodata. De aceea ne rugam pentru rabdare sau smerenie, asa cum are aproapele noastru. Deja in minte ne-am facut o imagine a ceea ce este smerenia sau rabdarea.
Pot sa va pun o intrebare ipotetica? V-ati bucura daca la scurt timp dupa ce ati crezut in Domnul, Dumnezeu ar lua rabdarea unei anumite persoane si v-ar dao voua? Mai mult ca sigur ca v-ati considera desavarsiti si pe deplin multumiti de un astfel de dar.
Priviti rabdarea ca pe un lucru pe care il detine altcineva. Deoarece exista printre frati si surori o anumita trasatura de caracter numita rabdare, si voi doriti sa aveti aceasta caracteristica. De multe ori va apuca ura de voi insiva pentru ca v-ati nascut cu o predispozitie catre manie. Ce frumos ar fi daca ati avea lucrul acela pe care-l are cutare frate! Din acest motiv, multi copii ai lui Dumnezeu admira rabdarea ca pe un lucru in sine; cu alte cuvinte tanjesc dupa ceva cum ar fi autocontrolul. Pentru ei rabdarea este un lucru pe care il are Dumnezeu, pe care il au unii oameni de pe pamant, dar pe care ei nu-l au. Nevoia lor presanta este sa li se dea rabdare, pentru ca astfel sa ajunga si ei oameni rabdatori.
Foarte sincer vorbind, in asta consta diferenta esentiala dintre adevaratul crestinism si falsul crestinism. Multi copii ai lui Dumnezeu cauta ceva ce pare sa fie peste tot in jur, numai in vietile lor nu. Ei observa ca si X si Y si Z au acel lucru, dar ei nu. Si atunci ei cauta un lucru, care exista pe pamant. Aceasta e o idee raspandita in crestinatate. Oamenii urmaresc, si apoi ajung repede sa posede, cate un lucru. De aceea se bucura si sunt multumitori pentru lucrul pe care l-au primit.
DOAR CRISTOS
Ceea ce nu reusesc sa observe cei mai multi crestini este ca paramul spiritual nu exista nimic altceva decat Cristos. Nu exista rabdare sau smerenie sau lumina in lumea spirituala; aceste lucruri pur si simplu nu exista. Exista doar Cristos si numai El.
De aceea trebuie sa mai aiba loc in vietile noastre o lucrare a lui Dumnezeu. La inceput cand am fost mantuiti, ni s-a aratat ca nevoia noastra era dupa Cristos si nu dupa fapte. Am fost mantuiti prin Cristos, si nu prin eforturile noastre. Ar trebui sa ne preocupe acum o revelatie tot atat de drastica si de totala, si anume ca nevoia noastra este dupa Cristos si nu dupa lucruri. Tot asa cum am scapat de multe cand am crezut la inceput, si astazi trebuie sa fie date la o parte totalmente alte lucruri. Singura diferenta este ca ceea ce a fost nimicit prima data au fost pacatele, iar ceea ce trebuie daramat mai tarziu sunt lucrurile spirituale. La inceput au fost distruse mandria, invidia, laudarosenia, iritabilitatea, sau alte pacate. Astazi, rabdarea, smerenia si asa-zisa noastra sfintenie trebuie, de asemenea distruse, pentru ca sa putem intelege ca Cristos este viata noastra, ca El este totul pentru noi. Cat de absolut diferit este acest crestinism de crestinismul pe care si-l imagineaza de obicei oamenii.
Multi frati si surori vin deseori pe la mine sa stam de vorba si sa-mi puna intrebari. Poate tu te numeri printre acei oameni care se considera mai buni decat multi altii insa mi-e teama sa nu ramai neschimbat pe tot parcursul vietii tale, pentru ca nu detii decat lucruri. In ceea ce priveste rabdarea, esti cu adevarat rabdator; in ce priveste smerenia, esti cu siguranta foarte smerit; esti foarte energic cand iti faci treaba si ai un comportament frumos. Ai dragoste si esti intotdeauna gata sa ajuti si sa ierti. Potrivit standardelor omenesti, unde s-ar mai putea gasi un crestin la fel de bun? Dar chiar si asa, trebuie sa-ti spun de-a dreptul ca nu ai decat lucruri. Ar trebui sa-ti dai seama, inaintea lui Dumnezeu, ca ceea ce este spiritual nu este un lucru, ci este Domnul Isus Crisyos: nu ceea ce ai, nu ceea ce poti face, si nici ceea ce poti primi, ci doar ceea ce este Cristos. Daca nu devine El acel lucru in viata ta, nimic altceva nu are vreo valoare spirituala. In lumea spirituala nu exista nimic altceva decat Cristos, pentru ca El este tot ce are Dumnezeu.
Watchman Nee
NIMIC INAFARA DE CRISTOS
"Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa* pe Fiul omului, atunci** veţi cunoaşte cㆠEu sunt..." Ioan 8:28
" Căci* voi aţi murit, şi** viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când* Se va arăta Hristos, viaţa** voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în† slava. Coloseni 3:3-4
"Pentru că prin El* au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii**, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El† şi pentru El. El* este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.
El* este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut** dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în* El, şi să împace totul* cu Sine** prin El, atât† ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui." Coloseni 1:16-20
Gandirea si cererile omului
Darul pe care il primim din mana lui Dumnezeu este Fiul Sau, Isus Cristos. Insa oamenii il inteleg foarte diferit pe Domnul Isus. Daca-mi permiteti sa spun, printre copii lui Dumnezeu sunt unii care-L considera pe Domnul Isus ca fiind unul dintre multele daruri ale lui Dumnezeu. Unii il primesc pe Domnul Isus ca pe primul lor dar - deoarece cred ca ma sunt si multe alte daruri pe langa El, daruri care pot ajunge la mii, chiar zeci de mii ca numar. Altii insa Il marturisesc pe Domnul Isus ca fiind unicul dar al lui Dumnezeu.
Multi oameni, care sunt mantuiti cand Il primesc pe Domnul Isus, descopera mai tarziu ca inca mai au multe defecte si nevoi. Unii isi dau seama ca sunt inca iuti la manie, chiar si dupa ce au fost mantuiti; altii observa ca mandria se tine scai de ei; iar altii descopera ca n-au scapat de lasitate.
In experienta copiilor lui Dumnezeu se observa de multe ori ca dupa ce au fost mantuiti, multi cer, asteapta, cred si se roaga inaintea lui Dumnezeu in privinta multor, multor daruri, pe care le si primesc. Iar ei Il numara pe Cristos in randul acestor multe daruri ale lui Dumnezeu, privindu-L ca fiind unul din ele - desi, cu siguranta primul, si cel mai de seama din acestea.
E foarte surprinzator ca ne dam seama de nevoile noastre cand incepem sa-L urmam pe Domnul. Nu suntem deja crestini? De ce sa mai avem nevoi? Totusi, asa simtim. Suntem crestini de curand, dar avem lipsuri. Oricare ar fi de fapt lipsurile noastre, ele nu eunt potrivite si de aceea, ne straduim sa le rezolvam. Ne rugam si speram, credem si dorim, ba mai mult decat atat, primim ce ne e necesar . Si cu siguranta ne simtim foarte bine cand ne-am depasit o lipsa sau alta. Inima noastra se bucura ca am dobandit un dar.
Dar, in acest gen de situatie, multi dintre copii lui Dumnezeu, privesc darul si harul lui Dumnezeu, ca fiind ceea ce ne implineste nevoia noastra. Intr-adevar, unii oameni vor spune probabil: "Pai la ce altceva foloseste harul lui Dumnezeu, daca nu sa ne acopere lipsurile?" Eu am aici o biblie cu o mie de pagini, dar imi lipseste pagina in care i se cere lui Dumnezeu sa ma indestuleze cu harul Sau (daca exista o asemenea pagina). Cu alte cuvinte, mie imi lipsesc tot felul de maruntisuri, dar am sa fiu desavarsit cand toate bucatelele vor fi la locul lor. Unii oameni au nevoie de cinci bucatele, pentru ca atat le lipseste; altii au nevoie de zece, pentru ca le lipsesc zece. Dragostea mea, de exemplu, este probabil aproape perfecta, dar ar putea fi chiar de cea mai buna calitate daca i s-ar adauga putina smerenie si putina rabdare. Deocamdata imi lipsesc aceste mici lucruri, dar voi fi desavarsit atunci cand le voi primi. Gandirea omului functioneaza intotdeauna in termeni de lipsuri sau nevoi si, de aceea, de obicei, el Ii cere lui Dumnezeu, sa-i dea ceea ce crede ca-i lipseste.
Asadar, situatia este dupa cum urmeaza: ce ne lipseste si ce cerem, sunt numai lucruri care pot fi nu-marate. Declaram ca ne lipseste una sau alta, iar daca Dumnezeu ni le va da, atunci totul va fi bine. Sa zicem ca ne lipseste rabdarea. Cam ce fel de rabdare am dori sa avem? Ochii nostri rareori privesc catre cer, ca sa-si stabileasca un standard; din contra, de obicei privim in jurul nostru: "Ce pacat ca nu sunt si eu la fel de bun ca si fratele cutare! El e atat de rabdator, pe cand eu ma supar atat de repede. El e atat de bland, iar eu sunt atat de mandru. Ce bine ar fi daca as putea si eu sa fiu la fel de rabdator si de bland ca el!" Mai demult am facut o rugaciune - era prima data cand ma rugam dupa ce fusesem mantuit. Si L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea o biblie asa cum avea un anumit frate. Adeseori nu putem sa ne rugam decat pentru ce am vazut la altii. Nu suntem in stare sa cerem ceva din cer, ce n-am vazut niciodata. De aceea ne rugam pentru rabdare sau smerenie, asa cum are aproapele noastru. Deja in minte ne-am facut o imagine a ceea ce este smerenia sau rabdarea.
Pot sa va pun o intrebare ipotetica? V-ati bucura daca la scurt timp dupa ce ati crezut in Domnul, Dumnezeu ar lua rabdarea unei anumite persoane si v-ar dao voua? Mai mult ca sigur ca v-ati considera desavarsiti si pe deplin multumiti de un astfel de dar.
Priviti rabdarea ca pe un lucru pe care il detine altcineva. Deoarece exista printre frati si surori o anumita trasatura de caracter numita rabdare, si voi doriti sa aveti aceasta caracteristica. De multe ori va apuca ura de voi insiva pentru ca v-ati nascut cu o predispozitie catre manie. Ce frumos ar fi daca ati avea lucrul acela pe care-l are cutare frate! Din acest motiv, multi copii ai lui Dumnezeu admira rabdarea ca pe un lucru in sine; cu alte cuvinte tanjesc dupa ceva cum ar fi autocontrolul. Pentru ei rabdarea este un lucru pe care il are Dumnezeu, pe care il au unii oameni de pe pamant, dar pe care ei nu-l au. Nevoia lor presanta este sa li se dea rabdare, pentru ca astfel sa ajunga si ei oameni rabdatori.
Foarte sincer vorbind, in asta consta diferenta esentiala dintre adevaratul crestinism si falsul crestinism. Multi copii ai lui Dumnezeu cauta ceva ce pare sa fie peste tot in jur, numai in vietile lor nu. Ei observa ca si X si Y si Z au acel lucru, dar ei nu. Si atunci ei cauta un lucru, care exista pe pamant. Aceasta e o idee raspandita in crestinatate. Oamenii urmaresc, si apoi ajung repede sa posede, cate un lucru. De aceea se bucura si sunt multumitori pentru lucrul pe care l-au primit.
DOAR CRISTOS
Ceea ce nu reusesc sa observe cei mai multi crestini este ca paramul spiritual nu exista nimic altceva decat Cristos. Nu exista rabdare sau smerenie sau lumina in lumea spirituala; aceste lucruri pur si simplu nu exista. Exista doar Cristos si numai El.
De aceea trebuie sa mai aiba loc in vietile noastre o lucrare a lui Dumnezeu. La inceput cand am fost mantuiti, ni s-a aratat ca nevoia noastra era dupa Cristos si nu dupa fapte. Am fost mantuiti prin Cristos, si nu prin eforturile noastre. Ar trebui sa ne preocupe acum o revelatie tot atat de drastica si de totala, si anume ca nevoia noastra este dupa Cristos si nu dupa lucruri. Tot asa cum am scapat de multe cand am crezut la inceput, si astazi trebuie sa fie date la o parte totalmente alte lucruri. Singura diferenta este ca ceea ce a fost nimicit prima data au fost pacatele, iar ceea ce trebuie daramat mai tarziu sunt lucrurile spirituale. La inceput au fost distruse mandria, invidia, laudarosenia, iritabilitatea, sau alte pacate. Astazi, rabdarea, smerenia si asa-zisa noastra sfintenie trebuie, de asemenea distruse, pentru ca sa putem intelege ca Cristos este viata noastra, ca El este totul pentru noi. Cat de absolut diferit este acest crestinism de crestinismul pe care si-l imagineaza de obicei oamenii.
Multi frati si surori vin deseori pe la mine sa stam de vorba si sa-mi puna intrebari. Poate tu te numeri printre acei oameni care se considera mai buni decat multi altii insa mi-e teama sa nu ramai neschimbat pe tot parcursul vietii tale, pentru ca nu detii decat lucruri. In ceea ce priveste rabdarea, esti cu adevarat rabdator; in ce priveste smerenia, esti cu siguranta foarte smerit; esti foarte energic cand iti faci treaba si ai un comportament frumos. Ai dragoste si esti intotdeauna gata sa ajuti si sa ierti. Potrivit standardelor omenesti, unde s-ar mai putea gasi un crestin la fel de bun? Dar chiar si asa, trebuie sa-ti spun de-a dreptul ca nu ai decat lucruri. Ar trebui sa-ti dai seama, inaintea lui Dumnezeu, ca ceea ce este spiritual nu este un lucru, ci este Domnul Isus Crisyos: nu ceea ce ai, nu ceea ce poti face, si nici ceea ce poti primi, ci doar ceea ce este Cristos. Daca nu devine El acel lucru in viata ta, nimic altceva nu are vreo valoare spirituala. In lumea spirituala nu exista nimic altceva decat Cristos, pentru ca El este tot ce are Dumnezeu.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu