MARGARITAR...
AL DOILEA MESAJ AL CRUCII - SEPARAREA
In al doilea rand crucea ne vorbeste de separare. Inainte de a fi mantuiti, cea mai urgenta problema a noastra erau pacatele noastre: Cum pot fi iertate pacatele noastre? Dar, dupa ce este mantuit, probabil ca prima problema cu care se confrunta un tanar credincios este aceasta chestiune a lumii: Cum pot sa fiu despartit de lume in mod real? In Efeseni 2, gasim ca, inainte de a fi mantuiti, pe cand eram morti in greselile si in pacatele noastre, umblam potrivit mersului lumii acesteia. Cu alte cuvinte apartineam acestei lumi, eram parte din ea. Si lumea aceasta ne atragea. Cautam lucrurile acestei lumi. Voiam sa fim in pas cu moda. Nu voiam ca oamenii sa ne priveasa ca pe niste inapoiati; voiam sa fim parte din ea. Voiam sa ne dovedim noua insine ca suntem in rand cu lumea. Aceasta era starea noastra inainte de a fi mantuiti. Dar, multumiri fie aduse lui Dumnezeu, ca atunci cand ne-a mantuit, El nu ne-a mantuit numai pentru pacatele noastre, ci, de asemenea, ne-a mantuit si de aceasta lume.
Atunci cand copii lui Israel erau in Egipt, ei erau in robie. Dumnezeu a folosit mielul pascal ca sa-i elibereze, prin sangele cu care s-au stropit usorii usii; ingerul nimicirii trecea mai departe. Ei au fost salvati de pacatele lor si de nimicire prin sangele mielului. Dupa putin timp, in aceeasi noapte, dupa miezul noptii, copii lui Israel au inceput sa paraseasca Egiptul. Si, pentru a fi complet despartiti de Egipt, Dumnezeu i-a condus intr-un mod ciudat. Ei ar fi putut merge prin tara filistenilor pentru a ajunge in tara promisa - tara Canaanului -, dar, in loc de asta, Dumnezeu i-a dus pe un drum ocolit la Marea Rosie. Ei au trecut Marea Rosie, si Egiptul a ramas in urma lor. Erau despartiti de Egipt; acum, dupa cum afirma noul testament, ei ii apartineau lui Moise. In sensul adevarat, conform Noului Testament, aceasta inseamna a-i apartine lui Cristos.
Frati si surori, asta inseamna botezul. Unii oameni spun: "De ce dupa ce sunt mantuit, trebuie sa fiu botezat? Nu sunt eu mantuit prin sangele lui Isus Cristos? Crezand in Domnul Isus sunt mantuit. De ce trebuie sa fiu botezat?" Dar conform tipologiei, Domnul Isus i-a salvat pe copii lui Israel nu numai prin sangele mielului, ci si prin faptul ca i-a condus prin Marea Rosie. Ei au fost salvati nu numai de nimicire, ci si din Egipt. Au fost pusi deoparte pentru Moise, adica pentru Dumnezeu.
Ce este botezul? De ce trebuie sa fim botezati? Va aduceti aminte ca in ziua Cinzecimii, dupa ce Petru a vorbit, ei au ascultat, au fost strapunsi in inima si au intrebat, "Ce sa facem?" Atunci Petru le-a zis: "Pocaiti-va si fiti botezati. Mantuiti-va din mijlocul acestei generatii stricate". Deci, botezul semnifica, de fapt, ca noi suntem salvati din aceasta lume. Inainte apartineam acestei lumi; dar prin botez, prin apa, suntem salvati din aceasta lume, si acum Ii apartinem Altuia, sau unei lumi noi. Ii apartinem lui Cristos; El este acum lumea noastra. Asta inseamna botezul.
Am fosr noi botezati? Am fost. Stim noi ce inseamna aceasta? Suntem noi separati de lume? Dumnezeu ne-a separat, dar cat de mult este aceasta separare o realitate in vietile noastre? Fiind un credincios de curand nascut din nou, nu ai cu adevarat nevoie ca cineva sa iti spuna ce este lumea; chiar daca cineva ti-ar spune, probabil cuvintele lui nu ar avea relevanta pentru tine. Dar dupa ce esti mantuit, avand viata lui Cristos inlauntrul Tau si experimentand ceea ce crucea a realizat deja in tine, cu siguranta Duhul Sfant, va incepe sa-ti vorbeasca si despre ceea ce crucea a facut pentru tine in legatura cu lumea. La inceput se va referi la lucrurile lumii, pentru ca asta iubeai inainte. Ele erau viata pentru noi toti. Dar dupa ce am fost mantuiti, Duhul lui Dumnezeu va incepe sa ne convinga in legatura cu lucrurile acestei lumi - pofta ochilor, pofta carnii, mandria vietii, lucruri pe care ne placea sa le vedem. Acum incepem sa ne dam seama ca nu sunt potrivite, nu sunt bune pentru poporul lui Dumnezeu. Sau poate ca e vorba de lucruri pe care dorim sa le avem, dar acum incepem sa realizam ca acestea sunt exact lucrurile la care trebuie sa renuntam. Frati si surori, Dumnezeu prin Duhul Sfant, va incepe sa se ocupe de noi in privinta lumii, pentru ca deja am fost separati de ea. Crucea sta intre noi si lume, si Duhul Sfant lucreaza sa faca aceasta o realitate pentru noi. Asa ca, treptat, va trebui sa renunti la cutare sau cutare lucru.
Pentru crestinii tineri, la inceput probabil va fi o lupta. Voi mentiona urmatorul lucru ca un exemplu. Dupa ce am fost mantuit, Domnul a inceput sa se ocupe de mine, in mod deosebit in privinta mersului la teatru, cinema, a filmelor, pentru ca inainte de a fi mantuit, acest lucru imi placea. Cand deschi-deam ziarul, acesta era primul lucru pe care il cautam. In acel timp eram in Shanghai, unde erau multe cinematografe, si aveam rude si prieteni care detineau teatre, asa ca nu trebuia sa platesc nimic. Dar dupa ce am fost salvat, Dumnezeu a inceput sa se ocupe de mine in aceasta privinta. Oh, cum m-am luptat in legatura cu aceasta, si cum am argumentat inaintea Domnului spunand: "Voi merge sa vad doar filmele bune. Nu ma voi duce la nici un film rau." Asa ca m-am luptat cu privire la aceasta chestiune, si apoi i-am spus Domnului ca voi merge sa vad doar filme religioase. Si, intr-adevar ultimul film pe care l-am vazut la teatgru a fost un film religios. Cineva ne-a oferit biletele si eu ma framantam inlauntrul meu:"Este o pierdere sa renunt la aceasta ocazie. Este un film religios. Bine-anteles ca pot sa merg sa-l vad." Asa ca am mers. Si trebuie sa marturisesc ca, in timpul celor doua ore in teatru, ma uitam la film si totusi nu-l vedeam. De ce? Pentru ca eram asa de framantat in mine; si nici macar nu era un film bun. Acela a fost ultimul teatru in care am intrat, prin harul lui Dum-nezeu. Frati si surori, poate la inceput a fost o lupta mare, dar mai tarziu am descoperit ca lucrul la care renuntasem era nimic in comparatie cu ceea ce Domnul mi-a dat. Cu adevarat nu este o pierdere ci un castig.
Dupa aceea rudele mele, vazand ca nu ma mai duc la film, m-au compatimit. Imi aduc aminte ca matusa mea mi-a spus: "E pacat, esti tanar si ar trebui sa mergi sa te distrezi. Daca ai nevoie de bani, iti voi da, asa incat sa poti sa mergi sa te distrezi." In China nu indraznim sa contrazicem persoanele mai invarsta, dar in inima mea am ras. Am spus: "Tu nu stii, eu nu mai am nevoie de asta. Am ceva mult mai bun. Am bucurie, am pace in inima mea. Nu este dificil de loc." Dar la inceput va fi probabil dificil.
Dumnezeu se va ocupa de tine in aceasta privinta a separarii. Pe masura ce te apropii de Dumnezeu, pe masura ce cresti in Domnul, nu pentru ca renunti la cateva lucruri din lume esti despartit de ea. Incepi sa descoperi ca lumea este in tine. Este acel duh al lumii in noi, si, o, acum ne ia in stapanire! Noi avem nevoie de eliberare nu doar de aceste lucruri, ci avem nevoie sa fim eliberati de insusi duhul lumii.
Lumea este un sistem, un cosmos. Satan a organizat lumea intr-un sistem bine inchis, care include toate domeniile si aspectele lucrurilor - politic, economic, cultural, social, si chiar religios. Dupa ce am fost mantuiti, Domnul nu ne va elibera doar de lucrurile lumii, ci ne va elibera chiar de duhul lumii; si cel mai puternic duh al lumii se gaseste in lumea religioasa.
Pavel era puternic adancit in lumea religioasa a iudaismului. In Filipeni 3, ne spune cum era inradacinat adanc in iudaism: a fost circumcis a opta zi,; nascut israelit; din samanta lui Beniamin; era fiul unui fariseu; potrivit literei legii, era perfect; era superior celor din vremea sa in ce priveste ravna pentru Dumnezeu si ii persecuta pe crestini, crezand ca ei erau impostorii, rebelii. Era adanc inradacinat in acea lume religioasa; si totusi, Dumnezeu l-a eliberat de insusi duhul ei. A spus: "le consider pe toate pierdere ca sa castig pe Cristos (Filipeni 3:8). Aceste lucruri au fost pretioase pentru el; ele erau realizarile lui; de aceste lucruri era mandru; si acum le considera pe toate un gunoi, o pierdere, ca pe niste lucruri de dispretuit, datorita valorii deosebite a cunoasterii lui Isus Cristos. Acel om a fost cu totul izbavit de lumea religioasa si adus in plinatatea lui Cristos.
Am fost noi eliberati de lume? Am fost noi eliberati de duhul lumii? Am fost noi eliberati de lume ca sistem? Intram noi in plinatatea lui Cristos, stiind ca valoarea deosebita a cunoasterii lui Cristos este un castig? Pe masura ce merg mai departe cu Domnul, esti continuu separat de lume, si asta e o confirmare a ceea ce crucea a realizat deja pentru tine. Din punct de vedere pozitional, crucea sta intre noi si lume. Din punct de vedere al experientei, observam ca uneori, cand lumea ne priveste, mai are inca unele sperante in privinta noastra; iar cand noi privim catre lume, mai avem unele dorinte dupa ea. Nu suntem morti unul fata de celalalt.
"Eu nu ma voi lauda decat cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost rastignita fata de mine si eu fata de lume. (Galateni 4:16)
Pavel a spus, ca atunci cand privea spre lume, vedea ca lumea era moarta. Era rastignita; era moarta. El nu admira nimic in lume, in timp ce lumea il privea pe Pavel, observa ca el era mort. Cu alte cuvinte, lumea a pierdut orice speranta cu privire la el.
Ma intreb daca lumea si-a pierdut orice speranta cu privire la noi, sau inca mai incearca sa ne ispiteasca, sa ne atraga inapoi, deoarece vede ca mai este inca ceva din duhul ei inlauntrul nostru. Privim noi lumea, cu adevarat ca fiind moarta? Ne putem lauda in acest sens? Avem nevoie sa ne intoarcem la cruce. Daca privim la cruce, vom primi revelatie. Stiti, crucea este o revelatie mareata. Ea nu doar dezvaluie dragostea lui Dumnezeu si pacatele noastre, ci ne dezvaluie de asemenea uratenia, dusmania lumii, pentru ca lumea l-a rastignit pe Domnul nostru Isus. Lumea striga: "Afara cu El, afara cu El! Rastigneste-L!" Lumea L-a respins. Aceasta a facut ea, si face acum cu Domnul nostru Isus. Dar noi daca vedem crucea, daca o cunoastem, daca vedem ca lumea este cea care l-a rastignit pe Cristos, atunci frati si surori care este atitudinea noastra? Mai putem noi iubi lumea? Si ne va mai iubi oare lumea daca stam cu adevarat cu Cristos pe cruce?
Stephen Kaung
AL DOILEA MESAJ AL CRUCII - SEPARAREA
In al doilea rand crucea ne vorbeste de separare. Inainte de a fi mantuiti, cea mai urgenta problema a noastra erau pacatele noastre: Cum pot fi iertate pacatele noastre? Dar, dupa ce este mantuit, probabil ca prima problema cu care se confrunta un tanar credincios este aceasta chestiune a lumii: Cum pot sa fiu despartit de lume in mod real? In Efeseni 2, gasim ca, inainte de a fi mantuiti, pe cand eram morti in greselile si in pacatele noastre, umblam potrivit mersului lumii acesteia. Cu alte cuvinte apartineam acestei lumi, eram parte din ea. Si lumea aceasta ne atragea. Cautam lucrurile acestei lumi. Voiam sa fim in pas cu moda. Nu voiam ca oamenii sa ne priveasa ca pe niste inapoiati; voiam sa fim parte din ea. Voiam sa ne dovedim noua insine ca suntem in rand cu lumea. Aceasta era starea noastra inainte de a fi mantuiti. Dar, multumiri fie aduse lui Dumnezeu, ca atunci cand ne-a mantuit, El nu ne-a mantuit numai pentru pacatele noastre, ci, de asemenea, ne-a mantuit si de aceasta lume.
Atunci cand copii lui Israel erau in Egipt, ei erau in robie. Dumnezeu a folosit mielul pascal ca sa-i elibereze, prin sangele cu care s-au stropit usorii usii; ingerul nimicirii trecea mai departe. Ei au fost salvati de pacatele lor si de nimicire prin sangele mielului. Dupa putin timp, in aceeasi noapte, dupa miezul noptii, copii lui Israel au inceput sa paraseasca Egiptul. Si, pentru a fi complet despartiti de Egipt, Dumnezeu i-a condus intr-un mod ciudat. Ei ar fi putut merge prin tara filistenilor pentru a ajunge in tara promisa - tara Canaanului -, dar, in loc de asta, Dumnezeu i-a dus pe un drum ocolit la Marea Rosie. Ei au trecut Marea Rosie, si Egiptul a ramas in urma lor. Erau despartiti de Egipt; acum, dupa cum afirma noul testament, ei ii apartineau lui Moise. In sensul adevarat, conform Noului Testament, aceasta inseamna a-i apartine lui Cristos.
Frati si surori, asta inseamna botezul. Unii oameni spun: "De ce dupa ce sunt mantuit, trebuie sa fiu botezat? Nu sunt eu mantuit prin sangele lui Isus Cristos? Crezand in Domnul Isus sunt mantuit. De ce trebuie sa fiu botezat?" Dar conform tipologiei, Domnul Isus i-a salvat pe copii lui Israel nu numai prin sangele mielului, ci si prin faptul ca i-a condus prin Marea Rosie. Ei au fost salvati nu numai de nimicire, ci si din Egipt. Au fost pusi deoparte pentru Moise, adica pentru Dumnezeu.
Ce este botezul? De ce trebuie sa fim botezati? Va aduceti aminte ca in ziua Cinzecimii, dupa ce Petru a vorbit, ei au ascultat, au fost strapunsi in inima si au intrebat, "Ce sa facem?" Atunci Petru le-a zis: "Pocaiti-va si fiti botezati. Mantuiti-va din mijlocul acestei generatii stricate". Deci, botezul semnifica, de fapt, ca noi suntem salvati din aceasta lume. Inainte apartineam acestei lumi; dar prin botez, prin apa, suntem salvati din aceasta lume, si acum Ii apartinem Altuia, sau unei lumi noi. Ii apartinem lui Cristos; El este acum lumea noastra. Asta inseamna botezul.
Am fosr noi botezati? Am fost. Stim noi ce inseamna aceasta? Suntem noi separati de lume? Dumnezeu ne-a separat, dar cat de mult este aceasta separare o realitate in vietile noastre? Fiind un credincios de curand nascut din nou, nu ai cu adevarat nevoie ca cineva sa iti spuna ce este lumea; chiar daca cineva ti-ar spune, probabil cuvintele lui nu ar avea relevanta pentru tine. Dar dupa ce esti mantuit, avand viata lui Cristos inlauntrul Tau si experimentand ceea ce crucea a realizat deja in tine, cu siguranta Duhul Sfant, va incepe sa-ti vorbeasca si despre ceea ce crucea a facut pentru tine in legatura cu lumea. La inceput se va referi la lucrurile lumii, pentru ca asta iubeai inainte. Ele erau viata pentru noi toti. Dar dupa ce am fost mantuiti, Duhul lui Dumnezeu va incepe sa ne convinga in legatura cu lucrurile acestei lumi - pofta ochilor, pofta carnii, mandria vietii, lucruri pe care ne placea sa le vedem. Acum incepem sa ne dam seama ca nu sunt potrivite, nu sunt bune pentru poporul lui Dumnezeu. Sau poate ca e vorba de lucruri pe care dorim sa le avem, dar acum incepem sa realizam ca acestea sunt exact lucrurile la care trebuie sa renuntam. Frati si surori, Dumnezeu prin Duhul Sfant, va incepe sa se ocupe de noi in privinta lumii, pentru ca deja am fost separati de ea. Crucea sta intre noi si lume, si Duhul Sfant lucreaza sa faca aceasta o realitate pentru noi. Asa ca, treptat, va trebui sa renunti la cutare sau cutare lucru.
Pentru crestinii tineri, la inceput probabil va fi o lupta. Voi mentiona urmatorul lucru ca un exemplu. Dupa ce am fost mantuit, Domnul a inceput sa se ocupe de mine, in mod deosebit in privinta mersului la teatru, cinema, a filmelor, pentru ca inainte de a fi mantuit, acest lucru imi placea. Cand deschi-deam ziarul, acesta era primul lucru pe care il cautam. In acel timp eram in Shanghai, unde erau multe cinematografe, si aveam rude si prieteni care detineau teatre, asa ca nu trebuia sa platesc nimic. Dar dupa ce am fost salvat, Dumnezeu a inceput sa se ocupe de mine in aceasta privinta. Oh, cum m-am luptat in legatura cu aceasta, si cum am argumentat inaintea Domnului spunand: "Voi merge sa vad doar filmele bune. Nu ma voi duce la nici un film rau." Asa ca m-am luptat cu privire la aceasta chestiune, si apoi i-am spus Domnului ca voi merge sa vad doar filme religioase. Si, intr-adevar ultimul film pe care l-am vazut la teatgru a fost un film religios. Cineva ne-a oferit biletele si eu ma framantam inlauntrul meu:"Este o pierdere sa renunt la aceasta ocazie. Este un film religios. Bine-anteles ca pot sa merg sa-l vad." Asa ca am mers. Si trebuie sa marturisesc ca, in timpul celor doua ore in teatru, ma uitam la film si totusi nu-l vedeam. De ce? Pentru ca eram asa de framantat in mine; si nici macar nu era un film bun. Acela a fost ultimul teatru in care am intrat, prin harul lui Dum-nezeu. Frati si surori, poate la inceput a fost o lupta mare, dar mai tarziu am descoperit ca lucrul la care renuntasem era nimic in comparatie cu ceea ce Domnul mi-a dat. Cu adevarat nu este o pierdere ci un castig.
Dupa aceea rudele mele, vazand ca nu ma mai duc la film, m-au compatimit. Imi aduc aminte ca matusa mea mi-a spus: "E pacat, esti tanar si ar trebui sa mergi sa te distrezi. Daca ai nevoie de bani, iti voi da, asa incat sa poti sa mergi sa te distrezi." In China nu indraznim sa contrazicem persoanele mai invarsta, dar in inima mea am ras. Am spus: "Tu nu stii, eu nu mai am nevoie de asta. Am ceva mult mai bun. Am bucurie, am pace in inima mea. Nu este dificil de loc." Dar la inceput va fi probabil dificil.
Dumnezeu se va ocupa de tine in aceasta privinta a separarii. Pe masura ce te apropii de Dumnezeu, pe masura ce cresti in Domnul, nu pentru ca renunti la cateva lucruri din lume esti despartit de ea. Incepi sa descoperi ca lumea este in tine. Este acel duh al lumii in noi, si, o, acum ne ia in stapanire! Noi avem nevoie de eliberare nu doar de aceste lucruri, ci avem nevoie sa fim eliberati de insusi duhul lumii.
Lumea este un sistem, un cosmos. Satan a organizat lumea intr-un sistem bine inchis, care include toate domeniile si aspectele lucrurilor - politic, economic, cultural, social, si chiar religios. Dupa ce am fost mantuiti, Domnul nu ne va elibera doar de lucrurile lumii, ci ne va elibera chiar de duhul lumii; si cel mai puternic duh al lumii se gaseste in lumea religioasa.
Pavel era puternic adancit in lumea religioasa a iudaismului. In Filipeni 3, ne spune cum era inradacinat adanc in iudaism: a fost circumcis a opta zi,; nascut israelit; din samanta lui Beniamin; era fiul unui fariseu; potrivit literei legii, era perfect; era superior celor din vremea sa in ce priveste ravna pentru Dumnezeu si ii persecuta pe crestini, crezand ca ei erau impostorii, rebelii. Era adanc inradacinat in acea lume religioasa; si totusi, Dumnezeu l-a eliberat de insusi duhul ei. A spus: "le consider pe toate pierdere ca sa castig pe Cristos (Filipeni 3:8). Aceste lucruri au fost pretioase pentru el; ele erau realizarile lui; de aceste lucruri era mandru; si acum le considera pe toate un gunoi, o pierdere, ca pe niste lucruri de dispretuit, datorita valorii deosebite a cunoasterii lui Isus Cristos. Acel om a fost cu totul izbavit de lumea religioasa si adus in plinatatea lui Cristos.
Am fost noi eliberati de lume? Am fost noi eliberati de duhul lumii? Am fost noi eliberati de lume ca sistem? Intram noi in plinatatea lui Cristos, stiind ca valoarea deosebita a cunoasterii lui Cristos este un castig? Pe masura ce merg mai departe cu Domnul, esti continuu separat de lume, si asta e o confirmare a ceea ce crucea a realizat deja pentru tine. Din punct de vedere pozitional, crucea sta intre noi si lume. Din punct de vedere al experientei, observam ca uneori, cand lumea ne priveste, mai are inca unele sperante in privinta noastra; iar cand noi privim catre lume, mai avem unele dorinte dupa ea. Nu suntem morti unul fata de celalalt.
"Eu nu ma voi lauda decat cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost rastignita fata de mine si eu fata de lume. (Galateni 4:16)
Pavel a spus, ca atunci cand privea spre lume, vedea ca lumea era moarta. Era rastignita; era moarta. El nu admira nimic in lume, in timp ce lumea il privea pe Pavel, observa ca el era mort. Cu alte cuvinte, lumea a pierdut orice speranta cu privire la el.
Ma intreb daca lumea si-a pierdut orice speranta cu privire la noi, sau inca mai incearca sa ne ispiteasca, sa ne atraga inapoi, deoarece vede ca mai este inca ceva din duhul ei inlauntrul nostru. Privim noi lumea, cu adevarat ca fiind moarta? Ne putem lauda in acest sens? Avem nevoie sa ne intoarcem la cruce. Daca privim la cruce, vom primi revelatie. Stiti, crucea este o revelatie mareata. Ea nu doar dezvaluie dragostea lui Dumnezeu si pacatele noastre, ci ne dezvaluie de asemenea uratenia, dusmania lumii, pentru ca lumea l-a rastignit pe Domnul nostru Isus. Lumea striga: "Afara cu El, afara cu El! Rastigneste-L!" Lumea L-a respins. Aceasta a facut ea, si face acum cu Domnul nostru Isus. Dar noi daca vedem crucea, daca o cunoastem, daca vedem ca lumea este cea care l-a rastignit pe Cristos, atunci frati si surori care este atitudinea noastra? Mai putem noi iubi lumea? Si ne va mai iubi oare lumea daca stam cu adevarat cu Cristos pe cruce?
Stephen Kaung
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu