MARGARITAR....
CRISTOS ESTE LUMINA VIETII
Domnul nu spune numi ca El este "Painea vietii"; El, de asemenea, declara: "Eu sunt lumina vietii." Painea ne satura, lumina ne ajuta sa vedem. Cand suntem satui avem putere, iar capacitatea noastra de a vedea determina umblarea noastra. Am vazut deja ca Cristos este Painea vietii; acum vom vedea ca El este si lumina vietii.
Pentru inceput sa clarificam faptul ca lumina vietii nu inseamna cunoasterea Bibliei. Toata lumea stie ca noi, crestinii, studiem satguincios Biblia. Daca insa o citim ca pe o carte de stiinta, sau ca pe un manual de teologie nu vom obtine nimic altceva decat cunostinte. Poate ne vom familiariza cu cateva doctrine corecte, insa aceasta este doar litera. Cand s-a nascut Domnul nostru in Betleem, existau multi preoti si carturari care cunosteau bine cartile profetilor si, cu toate acestea, nu L-au cunoscut pe Cristos. In zilele noastre, avem si Noul Testament, pe langa Vechiul Testament, dar inca este posibil ca oamenii sa-si aminteasca litera scripturii si, totusi sa nu-L cunoasca pe Cristos. Nu vrem sa spunem nici macar o clipa ca nu e nevoie sa citim Scriptura; subliniem doar ca, citind Cuvantul se poate sa obtinem cunostinte, fara sa ajungem vreodata sa-L cunoastem pe Cristos.
Multi preoti si carturari din vremea lui Cristos nu aveau decat o cunoastere moarta; eu nu-L cunoasteau pe Domnul cel viu. Multi oameni confunda cunoasterea, doctrina, teologia si invatatura cu lumina vietii. Unii vor spune chiar ca primesc lumina, desi ce au ei nu este neaparat lumina vietii. Ceea ce considera ei ca este lumina este doar o interpretare oarecare a unui mesaj din Scriptura sau o invatatura oarecare din Biblie. Adevarata lumina nu este simpla cunoastere. Ea nu este altceva decat Insusi Domnul. Domnul afirma cu tarie ca El este lumina vietii.
Frati si surori, experienta multora confirma ca ceea ce vedem in lumina vietii este deseori ceva ce nu putem exprima. Pare ciudat ca, desi vedem, totusi nu putem explica. Odata o persoana, a luta-o la intrebari pe o sora, ca sa-si dea seama daca este sau nu mantuita. Ea a spus: "Da am fost mantuita de curand, dar nu pot sa explic cum s-a intamplat. Dar stiu ca sunt mantuita. Eu sunt mantuita, si daca cresi ca sunt mantuita si chiar daca nu crezi, eu tot sunt mantuita." In cuvintele ei rasuna adevarul. Este mantuita si totusi nu putea sa explice ce si cum. Stia ce se petrecuse cu ea, dar nu putea spune cum anume. Asadar, cand un om vede pentru prima data lumina, s-ar putea sa nu inteleaga prea multe doctrine; va trebui poate sa astepte doi sau trei ani pana sa cunoasca unele doctrine si invataturi. Aceasta lumina este Domnul Insusi si oricine Il vede pe El vede lumina.
Atunci, care este diferenta intre a vedea lumina si a nu o vedea? Ce fel de transformare vom suferi daca vom vedea? Diferenta este uriasa. Daca vedem cu adevarat lumina, cadem la pamant. Caci lumina nu doar lumineaza, ci si doboara. Inainte ca Pavel sa fie luminat, cu greu ar fi putut fi pus la pamant; imediat dupa ce l-a izbit lumina, a fost aruncat la pamant. Unii oameni se forteaza sa fie smeriti; vorbesc smerit, se poarta smerit. Numai ca felul lor de smerenie e fosrte obositor - atat pentru ei, cat si pentru cei ce-i privesc. E ca si cand un copil mic duce un dictionar mare. cu toate ca dictionarul nu este prea greu, pe copil il sleieste de puteri. Cat de greu este pentru cel mandru sa fie smerit. Cat de greu ne e sa cadem de pe tronul mandriei! Dar cand ne lumineaza lumina lui Dumnezeu, cadem imediat cu fata la pamant. Nu intelegem cum s-a petrecut acest lucru; stim doar ca lumina ne face una cu pamantul.
Doctrina nu face pe nimeni sa cada. Un om poate sa asculte opt sau zece mesaje si chiar sa le invete pe dinafara si totusi, sa ramana la fel. Un mesaj in urma caruia ar trebui sa-l apuce plansul sau un cuvnat care ar trebui sa-i faca tandari vechea natura poate fi transformat intr-un fel de subiect de cercetare meticuloasa. Vai ce trist! Doctrina devine atunci un lucru, invatatura, cuvantul, devin un lucru fara viata. Toate sunt moarte; nu este lumina.
Odata un frate s-a bucurat de un mesaj din Romani 6, crezand ca acum a inteles acest capitol. Dar, cateva zile mai tarziu, s-a certat rau de tot cu sotia sa. Aceasta e trista poveste a omului! Romani 6 era pentru el numai un lucru. - niste cuvinte dintr-o carte, nu lumina. Daca r fi vazut lumina l-ar fi facut sa cada cu fata la pamant.
Lumina este puternica si activa. Ea poate face ceea ce omul singur nu poate. Ceea ce nu poate face doctrina, ceea ce nu poate rezolva ajutorul fratilor si al surorilor, ceea ce nu putem realiza prin eforturile noastre, lumina duce imediat la indeplinire. Poate ne credem tari, dar, cand straluceste lumina, ni se inmoaie genunchii. Cand Ioan a vazut lumina, a ramas ca mort; la fel si Daniel. Nimeni nu poate sa vada fata Domnului fara sa cada la pamant. Nimeni nu poate sa-l priveasca pe Domnul, fara sa ramana ca un mort. A muri, a fi smeriti, nu sunt lucruri la indemana noastra, pentru ca noi sa le putem realiza, dar de cum straluceste lumina, aceste lucruri se petrec indata. Lumina care vine de la Domnul are o putere zdrobitoare. Oamenii cad la pamant cand ea straluceste.
Domnul Isus Insusi este lumina si de aceea, oricine Il intalneste pe El vede, cade la pamant si-si pierde orice putere, de parca ar fi mort. Multi au un caracter dur si tare. N-au fost niciodata franti de Domnul; nimeni nu poate s-o scoata la capat cu ei. Apoi lumina Domnului straluceste asupra lor. Imediat ce vad lumina, se transforma in niste vase sparte. O persoana care Il vede pe Domnul in mod sigur e franta si slabita. Nimeni nu poate trai dupa ce l-a vazut pe Domnul. Aceasta este lumina.
Prieteni dragi, aveti grija sa nu confundati niciodata lumina cu diverse alte lucruri. Ceea ce numim noi deobicei lumina, nu e neaparat lumina. Multe lucruri sunt doar doctrine sau asa-zise "adevarusi", care nu au nici un fel de eficienta spirituala in noi. Era odata un frate care Il iubea pe Domnul foarte mult. Intr-o zi s-a intalnit cu el o persoana si i-a zis: "Ma bucur atat de mult ca am descoperit doctrina pacatului in epistola catre Romani." Acesta i-a raspuns: "Prietene, cum se face ca abia acum ai descoperit doctrina pacatului in Romani? Cred ca ar fi trebuit sa descoperi realitatea pacatului cu mult timp in urma, in tine insuti." Multi cauta sa descopere doctrine, dar nu descopera realitatea si-atunci, acestea raman cuvinte si fapte moarte. Nu este nici lumina, nici viata, nici Cristos.
Primul efect al luminii este ca coboara. Sa nu credeti ca lumina vine doar pentru a ne face sa vedem. Nu e asa. Cand se iveste lumina, suntem orbiti. E-adevarat ca ne face sa vedem, dar abia mai tarziu. Mai intai, lumina ne orbeste si ne doboara cu fata la pamant si abia dupa aceea ne face sa vedem. Ceea ce nu ne doboara nu este lumina; nu este luminia nici ceea ce nu ne smereste. Pe cand Pavel a vazut lumina, a fost aruncat la pamant si trei zile nu a putut sa vada. Asadar, cand intalnim prima data lumina, suntem orbiti. In momentul in care cineva, care locuieste in intuneric, zareste lumina, nu mai poate sa vada defel.
Fie ca Domnul sa aibe mila de cei ce se considera drepti si sunt incantati de ei insisi. Caci acei oameni nu au cunoscut niciodata lumina; ei nu poseda decat doctrine si cunostinte. Daca ar fi vazut adevarata lumina, ar fi marturisit: "O, Doamne, ce stiu eu? Nu stiu absolut nimic!" Cu cat revelatia este mai amre, cu atat mai profunda este orbirea; cu cat lumina este mai tare, cu atat lovitura este mai puternica. Lumina ne va smeri si ne va arunca la pamant, inainte de a ne face sa vedem. Daca nu am fost loviti, smeriti, orbiti, si facuti una cu pamantul, atunci e clar ca suntem tot in intuneric si n-avem lumina. Foe ca Domnul sa se indure de noi, prin lumina Lui, sa ne scape de increderea in noi insine, pentru ca altfel nu vom indrazni sa ne incredem in cunostintele si in judecata noastra. Sa venim la El spunand: "Doamne, Tu esti lumina. Vazandu-Te pe Tine, imi dau seama ca in trecut n-am vazut decay lucruri fara viata."
Lumina nu este ceva abstract, ci este ceva foarte concret. Domnul Isus este lumina. Avandu-L pe El in mijlocul nostru, avem cu noi lumina. Ce pacat ca multe lucruri din viata credinciosilor sunt prea teoretice! Au auzit nenumarate concepte abstracte care ofera foarte putin ajutor practic.
A fost odata un frate care studiase, cand era tanar, la scoala unei misiuni. Frecventa adeseori adunarile crestine si auzise despre doctrina mantuirii, dar nu iantalnise niciodata o persoana mantuita, si nici el nu era mantuit. Odata a intalnit pe cineva care predica Evanghelia. Predicatorul era un crestin adevarat si, prin predica lui, acel frate a fost mantuit. Pana atunci auzise doar invataturi abstracte si, deci, nu avusese cum sa fie mantuit. In acea zi, insa, a intalnit un crestin nascut din nou si a vazut in acea persoana ceva concret. Astfel, a fost mantuit.
Un frate a povestit odata cum studia el Biblia. El a spus: "Dupa ce i-am auzit pe mai multi frati si su-rori, vorbind despre sfintenie, m-am decis sa studiez doctrina sfinteiei. Am gasit in Noul Testament peste douasute de versete despre acest subiect. Le-am memorat si le-am aranjat in ordine. Dar inca nu stiam ce este sfintenia; simteam un mare gol inlauntrul meu. Situatia aceasta a continuat pana cand intr-o zi, am intalnit o sora mai invarsta care era cu adevarat o femeie sfanta. In acea zi mi s-au des-chis ochii si am vazut ce este sfintenia., pentru ca intailnisem o persoana sfanta. Cat de grozava a fost lumina aceea! Mi-a produs multa durere. Nu mi-a dat nici o cale de scapare. Mi-a aratat ce este sfintenia."
Din aceasta experienta putem intelege ca lumina este concreta, vie si eficienta. Daca predicam doctrina, oamenii vor primi doctrina; dar va fi ceva lipsit de viata, nu lumina vietii. Daca impartim lumina vietii, ea va fi lumina oamenilor si, mai mult va straluci prin ei. Trebuie sa ne dam seama ca, de vreme ce lumina a fost concreta si practica in viata Domnului nostru Isus, tot asa trebuie sa fie si in viata noastra. Pentru ca este o persoana vie, lumina vietii ne inviaza atunci cand ni se descopera.
Prieteni, cum se face ca, dupa mai mult timp, adevarul lui Dumnezeu parca isi pierde din putere si ajunge atat de slab, incat nu ne mai poate atinge? Motivul nu este altul decat ca s-a transformat in prea multa doctrina, prea multa cunostinta teologica! Trebuie sa recunoastem ca numai Dumnezeul cel viu poate da nastere la oameni vii. Privim la Dumnezeu, asteptand sa se indure de noi, sa ne ajute sa vedem tot mai mult ca lucrurile sunt moarte, toate, si ca numai Domnul este viu. Cele mai atragatoare si spirituale lucruri din crestinism - daca sunt inafara de Cristos - sunt moarte. Ar trebui sa-L lasam pe Domnul Insusi sa fie totul pentru noi. Atunci toate vor avea viata. Vor fi vii, atat in noi, cat si in cei ce le vor primi de la noi. Fie ca Domnul sa ne dea har ca sa putem fi doborati la pamant in fata Lui si sa-L cunoastem cu totul altfel.
Watchman Nee
CRISTOS ESTE LUMINA VIETII
Domnul nu spune numi ca El este "Painea vietii"; El, de asemenea, declara: "Eu sunt lumina vietii." Painea ne satura, lumina ne ajuta sa vedem. Cand suntem satui avem putere, iar capacitatea noastra de a vedea determina umblarea noastra. Am vazut deja ca Cristos este Painea vietii; acum vom vedea ca El este si lumina vietii.
Pentru inceput sa clarificam faptul ca lumina vietii nu inseamna cunoasterea Bibliei. Toata lumea stie ca noi, crestinii, studiem satguincios Biblia. Daca insa o citim ca pe o carte de stiinta, sau ca pe un manual de teologie nu vom obtine nimic altceva decat cunostinte. Poate ne vom familiariza cu cateva doctrine corecte, insa aceasta este doar litera. Cand s-a nascut Domnul nostru in Betleem, existau multi preoti si carturari care cunosteau bine cartile profetilor si, cu toate acestea, nu L-au cunoscut pe Cristos. In zilele noastre, avem si Noul Testament, pe langa Vechiul Testament, dar inca este posibil ca oamenii sa-si aminteasca litera scripturii si, totusi sa nu-L cunoasca pe Cristos. Nu vrem sa spunem nici macar o clipa ca nu e nevoie sa citim Scriptura; subliniem doar ca, citind Cuvantul se poate sa obtinem cunostinte, fara sa ajungem vreodata sa-L cunoastem pe Cristos.
Multi preoti si carturari din vremea lui Cristos nu aveau decat o cunoastere moarta; eu nu-L cunoasteau pe Domnul cel viu. Multi oameni confunda cunoasterea, doctrina, teologia si invatatura cu lumina vietii. Unii vor spune chiar ca primesc lumina, desi ce au ei nu este neaparat lumina vietii. Ceea ce considera ei ca este lumina este doar o interpretare oarecare a unui mesaj din Scriptura sau o invatatura oarecare din Biblie. Adevarata lumina nu este simpla cunoastere. Ea nu este altceva decat Insusi Domnul. Domnul afirma cu tarie ca El este lumina vietii.
Frati si surori, experienta multora confirma ca ceea ce vedem in lumina vietii este deseori ceva ce nu putem exprima. Pare ciudat ca, desi vedem, totusi nu putem explica. Odata o persoana, a luta-o la intrebari pe o sora, ca sa-si dea seama daca este sau nu mantuita. Ea a spus: "Da am fost mantuita de curand, dar nu pot sa explic cum s-a intamplat. Dar stiu ca sunt mantuita. Eu sunt mantuita, si daca cresi ca sunt mantuita si chiar daca nu crezi, eu tot sunt mantuita." In cuvintele ei rasuna adevarul. Este mantuita si totusi nu putea sa explice ce si cum. Stia ce se petrecuse cu ea, dar nu putea spune cum anume. Asadar, cand un om vede pentru prima data lumina, s-ar putea sa nu inteleaga prea multe doctrine; va trebui poate sa astepte doi sau trei ani pana sa cunoasca unele doctrine si invataturi. Aceasta lumina este Domnul Insusi si oricine Il vede pe El vede lumina.
Atunci, care este diferenta intre a vedea lumina si a nu o vedea? Ce fel de transformare vom suferi daca vom vedea? Diferenta este uriasa. Daca vedem cu adevarat lumina, cadem la pamant. Caci lumina nu doar lumineaza, ci si doboara. Inainte ca Pavel sa fie luminat, cu greu ar fi putut fi pus la pamant; imediat dupa ce l-a izbit lumina, a fost aruncat la pamant. Unii oameni se forteaza sa fie smeriti; vorbesc smerit, se poarta smerit. Numai ca felul lor de smerenie e fosrte obositor - atat pentru ei, cat si pentru cei ce-i privesc. E ca si cand un copil mic duce un dictionar mare. cu toate ca dictionarul nu este prea greu, pe copil il sleieste de puteri. Cat de greu este pentru cel mandru sa fie smerit. Cat de greu ne e sa cadem de pe tronul mandriei! Dar cand ne lumineaza lumina lui Dumnezeu, cadem imediat cu fata la pamant. Nu intelegem cum s-a petrecut acest lucru; stim doar ca lumina ne face una cu pamantul.
Doctrina nu face pe nimeni sa cada. Un om poate sa asculte opt sau zece mesaje si chiar sa le invete pe dinafara si totusi, sa ramana la fel. Un mesaj in urma caruia ar trebui sa-l apuce plansul sau un cuvnat care ar trebui sa-i faca tandari vechea natura poate fi transformat intr-un fel de subiect de cercetare meticuloasa. Vai ce trist! Doctrina devine atunci un lucru, invatatura, cuvantul, devin un lucru fara viata. Toate sunt moarte; nu este lumina.
Odata un frate s-a bucurat de un mesaj din Romani 6, crezand ca acum a inteles acest capitol. Dar, cateva zile mai tarziu, s-a certat rau de tot cu sotia sa. Aceasta e trista poveste a omului! Romani 6 era pentru el numai un lucru. - niste cuvinte dintr-o carte, nu lumina. Daca r fi vazut lumina l-ar fi facut sa cada cu fata la pamant.
Lumina este puternica si activa. Ea poate face ceea ce omul singur nu poate. Ceea ce nu poate face doctrina, ceea ce nu poate rezolva ajutorul fratilor si al surorilor, ceea ce nu putem realiza prin eforturile noastre, lumina duce imediat la indeplinire. Poate ne credem tari, dar, cand straluceste lumina, ni se inmoaie genunchii. Cand Ioan a vazut lumina, a ramas ca mort; la fel si Daniel. Nimeni nu poate sa vada fata Domnului fara sa cada la pamant. Nimeni nu poate sa-l priveasca pe Domnul, fara sa ramana ca un mort. A muri, a fi smeriti, nu sunt lucruri la indemana noastra, pentru ca noi sa le putem realiza, dar de cum straluceste lumina, aceste lucruri se petrec indata. Lumina care vine de la Domnul are o putere zdrobitoare. Oamenii cad la pamant cand ea straluceste.
Domnul Isus Insusi este lumina si de aceea, oricine Il intalneste pe El vede, cade la pamant si-si pierde orice putere, de parca ar fi mort. Multi au un caracter dur si tare. N-au fost niciodata franti de Domnul; nimeni nu poate s-o scoata la capat cu ei. Apoi lumina Domnului straluceste asupra lor. Imediat ce vad lumina, se transforma in niste vase sparte. O persoana care Il vede pe Domnul in mod sigur e franta si slabita. Nimeni nu poate trai dupa ce l-a vazut pe Domnul. Aceasta este lumina.
Prieteni dragi, aveti grija sa nu confundati niciodata lumina cu diverse alte lucruri. Ceea ce numim noi deobicei lumina, nu e neaparat lumina. Multe lucruri sunt doar doctrine sau asa-zise "adevarusi", care nu au nici un fel de eficienta spirituala in noi. Era odata un frate care Il iubea pe Domnul foarte mult. Intr-o zi s-a intalnit cu el o persoana si i-a zis: "Ma bucur atat de mult ca am descoperit doctrina pacatului in epistola catre Romani." Acesta i-a raspuns: "Prietene, cum se face ca abia acum ai descoperit doctrina pacatului in Romani? Cred ca ar fi trebuit sa descoperi realitatea pacatului cu mult timp in urma, in tine insuti." Multi cauta sa descopere doctrine, dar nu descopera realitatea si-atunci, acestea raman cuvinte si fapte moarte. Nu este nici lumina, nici viata, nici Cristos.
Primul efect al luminii este ca coboara. Sa nu credeti ca lumina vine doar pentru a ne face sa vedem. Nu e asa. Cand se iveste lumina, suntem orbiti. E-adevarat ca ne face sa vedem, dar abia mai tarziu. Mai intai, lumina ne orbeste si ne doboara cu fata la pamant si abia dupa aceea ne face sa vedem. Ceea ce nu ne doboara nu este lumina; nu este luminia nici ceea ce nu ne smereste. Pe cand Pavel a vazut lumina, a fost aruncat la pamant si trei zile nu a putut sa vada. Asadar, cand intalnim prima data lumina, suntem orbiti. In momentul in care cineva, care locuieste in intuneric, zareste lumina, nu mai poate sa vada defel.
Fie ca Domnul sa aibe mila de cei ce se considera drepti si sunt incantati de ei insisi. Caci acei oameni nu au cunoscut niciodata lumina; ei nu poseda decat doctrine si cunostinte. Daca ar fi vazut adevarata lumina, ar fi marturisit: "O, Doamne, ce stiu eu? Nu stiu absolut nimic!" Cu cat revelatia este mai amre, cu atat mai profunda este orbirea; cu cat lumina este mai tare, cu atat lovitura este mai puternica. Lumina ne va smeri si ne va arunca la pamant, inainte de a ne face sa vedem. Daca nu am fost loviti, smeriti, orbiti, si facuti una cu pamantul, atunci e clar ca suntem tot in intuneric si n-avem lumina. Foe ca Domnul sa se indure de noi, prin lumina Lui, sa ne scape de increderea in noi insine, pentru ca altfel nu vom indrazni sa ne incredem in cunostintele si in judecata noastra. Sa venim la El spunand: "Doamne, Tu esti lumina. Vazandu-Te pe Tine, imi dau seama ca in trecut n-am vazut decay lucruri fara viata."
Lumina nu este ceva abstract, ci este ceva foarte concret. Domnul Isus este lumina. Avandu-L pe El in mijlocul nostru, avem cu noi lumina. Ce pacat ca multe lucruri din viata credinciosilor sunt prea teoretice! Au auzit nenumarate concepte abstracte care ofera foarte putin ajutor practic.
A fost odata un frate care studiase, cand era tanar, la scoala unei misiuni. Frecventa adeseori adunarile crestine si auzise despre doctrina mantuirii, dar nu iantalnise niciodata o persoana mantuita, si nici el nu era mantuit. Odata a intalnit pe cineva care predica Evanghelia. Predicatorul era un crestin adevarat si, prin predica lui, acel frate a fost mantuit. Pana atunci auzise doar invataturi abstracte si, deci, nu avusese cum sa fie mantuit. In acea zi, insa, a intalnit un crestin nascut din nou si a vazut in acea persoana ceva concret. Astfel, a fost mantuit.
Un frate a povestit odata cum studia el Biblia. El a spus: "Dupa ce i-am auzit pe mai multi frati si su-rori, vorbind despre sfintenie, m-am decis sa studiez doctrina sfinteiei. Am gasit in Noul Testament peste douasute de versete despre acest subiect. Le-am memorat si le-am aranjat in ordine. Dar inca nu stiam ce este sfintenia; simteam un mare gol inlauntrul meu. Situatia aceasta a continuat pana cand intr-o zi, am intalnit o sora mai invarsta care era cu adevarat o femeie sfanta. In acea zi mi s-au des-chis ochii si am vazut ce este sfintenia., pentru ca intailnisem o persoana sfanta. Cat de grozava a fost lumina aceea! Mi-a produs multa durere. Nu mi-a dat nici o cale de scapare. Mi-a aratat ce este sfintenia."
Din aceasta experienta putem intelege ca lumina este concreta, vie si eficienta. Daca predicam doctrina, oamenii vor primi doctrina; dar va fi ceva lipsit de viata, nu lumina vietii. Daca impartim lumina vietii, ea va fi lumina oamenilor si, mai mult va straluci prin ei. Trebuie sa ne dam seama ca, de vreme ce lumina a fost concreta si practica in viata Domnului nostru Isus, tot asa trebuie sa fie si in viata noastra. Pentru ca este o persoana vie, lumina vietii ne inviaza atunci cand ni se descopera.
Prieteni, cum se face ca, dupa mai mult timp, adevarul lui Dumnezeu parca isi pierde din putere si ajunge atat de slab, incat nu ne mai poate atinge? Motivul nu este altul decat ca s-a transformat in prea multa doctrina, prea multa cunostinta teologica! Trebuie sa recunoastem ca numai Dumnezeul cel viu poate da nastere la oameni vii. Privim la Dumnezeu, asteptand sa se indure de noi, sa ne ajute sa vedem tot mai mult ca lucrurile sunt moarte, toate, si ca numai Domnul este viu. Cele mai atragatoare si spirituale lucruri din crestinism - daca sunt inafara de Cristos - sunt moarte. Ar trebui sa-L lasam pe Domnul Insusi sa fie totul pentru noi. Atunci toate vor avea viata. Vor fi vii, atat in noi, cat si in cei ce le vor primi de la noi. Fie ca Domnul sa ne dea har ca sa putem fi doborati la pamant in fata Lui si sa-L cunoastem cu totul altfel.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu