MARGARITAR... CRISTOS ESTE VIATA
Dupa cuvintele: "Eu sunt calea, adevarul", Domnul continua: "si viata". Sa nu pierdem din vedere faptul ca viata are ca rezultat spontan faptele, dar faptele nu pot fi un substrat al vietii Trebuie sa ne fie cat se poate de limpede ca faptele, efortul, straduinta nu inseamna viata - caci viata se manifesta fara nici un efort; viata este Cristos insusi. Cum se mai trudesc oamenii sa fie crestini! Cat suntem de obositi de pe urma eforturilor noastre zilnice! Cele mai severe sunt aceste invataturi, caci ele ne cer sa fim smeriti, blanzi, iertatori, si indelung rabdatori. Literalmenete ne epuizeaza! Multi recunosc, resemnati ca a fi crestin e o sarcina dificila. Acest lucru este mai ales adevarat in cadrul credinciosilor tineri. Cu cat incearca mai mult, cu atat devine mai greu. Chiar dupa un timp indelungat de incercari, tot nu seamana a crestini. Frati si surori, daca Cristos nu este viata, noi trebuie sa facem lucrarea; dar daca El este viata, atunci nu e necesar sa ne zbatem. Repet: viata este Cristos Insusi, iar faptele nu pot nicidecum inlocui viata.
Printre copii lui Dumnezeu este raspandita o greseala grava. Multi privesc viata ca pe ceva ce trebuie facut prin puterea lor, caci altfel nu e viata. Dar ceea ce trebuie sa recunoastem cu totii este ca, daca viata este prezenta, nu va fi nici cea mai mica nevoie de interventia noastra, ci viata va curge in mod firesc. Ganditi-va o clipa cum vad ochii nostri si cum aud urechile noastre. Ochii vad in modul cel mai natural si urechile aud in modul cel mai spontan, pentru ca au viata. Trebuie sa intelegem clar aceasta idee: viata produce fapte in mod natural, insa faptele nu sunt niciodata un substituient al vietii. Cateodata, faptele chiar dovedesc absenta vietii sau slabiciunea ei. Viata va avea ca rezultat un comportament moral, dar moralitatea nu poate tine locul vietii. De exemplu poate ca un frate este foarte baland, moderat si rezervat. Cineva il va lauda poate , spunand:"Viata acestui frate nu e rea". Dar acesta nu e termenul potrivit! Caci Domnul spune "Eu sunt viata". Oricat de bland, de moderat si de rezervat este acel frate, daca aceasta nu vine de la Cristos, nu reprezinta viata. Ar fi perfect adevarat daca am spune ca acel om are o dispozitie placuta sau ca rareori cauzeaza probleme sau ca intotdeauna se comporta frumos cu oamenii si nu se cearta niciodata; dar nu se poate spune despre el ca are o viata spirituala bogata. Daca aceste lucruri sunt naturale pentru el, ele nu sunt viata, pentru ca nu vin din Crisots.
Alti oameni pretuiesc un alt gand. Ei trag concluzia ca viata este putere. A-L avea pe Domnul ca viata a noastra inseamna a primi putere de la El pentru a face bine. Cu toate acestea, Dumnezeu ne arata ca puterea noastra nu este un lucru; este pur si simplu Cristos. Puterea noastra nu e capacitatea de a face ceva, ci este o Persoana. Pentru noi, viata nu este numai putere, ci si o Persoana. Cristos este cel care se manifesta in noi, nu noi ne folosim de Cristos pentru a etala lucrarile noastre bune.
Odata un frate a mers la o adunare dintr-un anumit loc. El a fost intrebat de un crestin mai invarsta: "De ce te duci la adunarea de acolo?" "Pentru ca acolo este viata" a raspuns el. Cel mai invarsta i-a zis: "Adevarat, in ceea ce priveste entuziasmul, strangerile noastre nu se compara cu acel loc". "Nu intelegi", a raspuns fratele. "In locul acela nu este de loc o atmosfera incinsa". "Ce vrei sa spui?" intreaba fratele mai invarsta. "Cum poate fi viata daca nu este fervoare?" Tanarul raspunse: "Nu e nimic galagios si totusi este viata. Viata nu trebuie sa fie neaparat o emotie, entruziasm, atmosfera incinsa sau galagioasa". Atunci omul invarsta a inceput sa filozofeze: "Poate ca tinerii iubesc pasi-unea, dar eu prefer cuvintele profunde. Cand aud cuvinte profunde, intalnesc viata. Cred intr-adevar ca aceasta este viata". Dar, la randul lui tanarul a raspuns: "Am auzit de multe ori cuvintele adanci despre care vorbesti, dar nu am intalnit nici un fel de viata". Dragii mei, din conversatia acestor doi oameni putem vedea ca viata nu este o emotie nisi entuziasm nici cuvinte profunde. Cuvintele de intelepciune, zicerile iscusite, argumentele logice si expunerile gandite nu sunt neaparat viata.
Unii vor intreba, si nu ne surprinde: "Cat de ciudat ca viata nu este nici pasiune, nici ganduri elevate. Atunci, unde putem gasi viata? Ce este viata la urma urmei?" Marturisim ca nu avem o modalitate mai buna de a exprima aceasta idee a importantei vietii. Tot ce putem spune este ca viata este ceva mult mai adanc decat simtirea si mult mai profund decat gandirea. O data ce omul o intalneste, launtrul sau invie pe data. Si acest ceva se numeste viata.
Ce este viata? Viata este mult mai profunda decat gandirea - gandirea niciodata nu intrece viata. Este mai adanca decat simtirea; simtirea este superficiala in comparatie cu viata. Si gandirea, si simtirea sunt lucruri mai degraba exterioare. Atunci, ce este viata? Domnul Isus a declarat: "Eu sunt viata". Nu trebuie sa concluzionam in graba ca am intalnit viata, cand tot ceea ce am intalnit noi de fapt, a fost o atmosfera entuziasta, fie ea si asa-zis spirituala. Ar trebui sa ne intrebam de unde se naste o asemenea atmosfera. Numeroase experiente ne confirma ca multi care se pricep sa creeze o atmosfera entuziasta, stiu foarte putin despre Domnul - multor persoane impresionabile le lipseste de fapt cunoasterea Domnului. Numai Cristos este viata, restul nu.
Trebuie sa invatam lectia cunoasterii vietii. Caci viata nu depinde de cat de entuziaste sunt simtirile noastre sau de cat de variata este gandirea noastra; ci depinde in exclusivitate de manifestarea de Sine a Domnului. Nu este nimic mai important decat al cunoaste pe a Domnului. Pe masura ce Il cunoastem atingem viata. Trebuie sa vedem inaintea lui Dumnezeu insemnatatea lui Cristos, viata noastra. Cei care se entuziasmeaza cu usurinta sau sunt foarte inteligenti nu sunt neaparat oameni care il cunosc pe Domnul. Pentru a-L cunoaste pe El este nevoie de vedere spirituala. O asemenea vedere este viata si are un efect de transformare asupra noastra. Daca il cunoastem pe Domnul ca viata noastra, realizam ca toate eforturile firesti in probleme spirituale sunt total zadarnice. De aceea nu ne mai uitam decat la El.
La inceput, cand am crezut in Domnul, nu ne-am dat seama ce inseamna cu adevarat a privi la El. Dar, treptat, invatam sa privim la El, recunoscand ca totul depinde de Cristos si nu de noi. La inceputul umblarii noastre crestine, doream sa avem da una, ba alta; nu puteam sa ne incredem in El in legatura cu orice lucru. Dar dupa ce am mai invatat cate ceva, am inceput sa intelegem necesitatea de a ne increde mai mult in El - nu in sensul de a ne increde in El pentru a ne da tot felul de lucruri, azi ceva, maine altceva, ci in sensul de a ne increde in El pentru a face ceea ce nu putem face noi singuri. Cand am devenit crestini, inclinam sa facem totul singuri, temandu-ne ca altfel nu vom realiza nimic sau ca se va alege praful de lucrare daca nu vom trudi cu sarg. Astfel ne straduiam tot timpul. Mai tarziu, dandu-ne seama ca Domnul este viata noastra, am aflat ca totul este din Cristos, si nu din noi. In consecinta, am invatat sa ne odihnim si sa privim la El.
Sa nu uitam ca in loc sa ne dea un lucru dupa altul, Dumnezeu ni-L da pe Fiul Sau; de aceea putem intotdeauna sa ne ridicam mainile si sa privim la Domnul, spunand: "Doamne, Tu esti calea mea; Doamne tu esti adevarul meu; Doamne Tu esti viata mea. Tu, Doamne, esti legat de mine, nu lucrarile Tale." Sa ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea har ca sa-L vedem pe Cristos in toate lucrurile spirituale. Zi de zi, suntem tot mai convinsi ca in afara de Cristos nu este nici cale, nici adevar, nici viata. Cat de usor facem din lucriri cale, adevar si viata. Sau numim viata o atmosfera entuziasta, etichetand gandi-rea clara ca fiind viata. Consideram viata emotiile puternice sau comportamentul exterior. In realitate acestea nu sunt viata. Cristos este viata noastra. Domnul este cel care traieste aceasta viata in noi. Sa-i cerem sa ne elibereze de multele noastre preocupari exterioare si fragmentare pentru ca sa-L atingem numai pe El. Fie sa-L vedem pe Domnul in toate lucrurile - cale adevarul si viata, se gasesc toate in cunoasterea Lui. Fie sa-l intalnim cu adevarat pe Fiul lui Dumnezeu si fie ca El sa traiasca in noi.
Watchman Nee
Dupa cuvintele: "Eu sunt calea, adevarul", Domnul continua: "si viata". Sa nu pierdem din vedere faptul ca viata are ca rezultat spontan faptele, dar faptele nu pot fi un substrat al vietii Trebuie sa ne fie cat se poate de limpede ca faptele, efortul, straduinta nu inseamna viata - caci viata se manifesta fara nici un efort; viata este Cristos insusi. Cum se mai trudesc oamenii sa fie crestini! Cat suntem de obositi de pe urma eforturilor noastre zilnice! Cele mai severe sunt aceste invataturi, caci ele ne cer sa fim smeriti, blanzi, iertatori, si indelung rabdatori. Literalmenete ne epuizeaza! Multi recunosc, resemnati ca a fi crestin e o sarcina dificila. Acest lucru este mai ales adevarat in cadrul credinciosilor tineri. Cu cat incearca mai mult, cu atat devine mai greu. Chiar dupa un timp indelungat de incercari, tot nu seamana a crestini. Frati si surori, daca Cristos nu este viata, noi trebuie sa facem lucrarea; dar daca El este viata, atunci nu e necesar sa ne zbatem. Repet: viata este Cristos Insusi, iar faptele nu pot nicidecum inlocui viata.
Printre copii lui Dumnezeu este raspandita o greseala grava. Multi privesc viata ca pe ceva ce trebuie facut prin puterea lor, caci altfel nu e viata. Dar ceea ce trebuie sa recunoastem cu totii este ca, daca viata este prezenta, nu va fi nici cea mai mica nevoie de interventia noastra, ci viata va curge in mod firesc. Ganditi-va o clipa cum vad ochii nostri si cum aud urechile noastre. Ochii vad in modul cel mai natural si urechile aud in modul cel mai spontan, pentru ca au viata. Trebuie sa intelegem clar aceasta idee: viata produce fapte in mod natural, insa faptele nu sunt niciodata un substituient al vietii. Cateodata, faptele chiar dovedesc absenta vietii sau slabiciunea ei. Viata va avea ca rezultat un comportament moral, dar moralitatea nu poate tine locul vietii. De exemplu poate ca un frate este foarte baland, moderat si rezervat. Cineva il va lauda poate , spunand:"Viata acestui frate nu e rea". Dar acesta nu e termenul potrivit! Caci Domnul spune "Eu sunt viata". Oricat de bland, de moderat si de rezervat este acel frate, daca aceasta nu vine de la Cristos, nu reprezinta viata. Ar fi perfect adevarat daca am spune ca acel om are o dispozitie placuta sau ca rareori cauzeaza probleme sau ca intotdeauna se comporta frumos cu oamenii si nu se cearta niciodata; dar nu se poate spune despre el ca are o viata spirituala bogata. Daca aceste lucruri sunt naturale pentru el, ele nu sunt viata, pentru ca nu vin din Crisots.
Alti oameni pretuiesc un alt gand. Ei trag concluzia ca viata este putere. A-L avea pe Domnul ca viata a noastra inseamna a primi putere de la El pentru a face bine. Cu toate acestea, Dumnezeu ne arata ca puterea noastra nu este un lucru; este pur si simplu Cristos. Puterea noastra nu e capacitatea de a face ceva, ci este o Persoana. Pentru noi, viata nu este numai putere, ci si o Persoana. Cristos este cel care se manifesta in noi, nu noi ne folosim de Cristos pentru a etala lucrarile noastre bune.
Odata un frate a mers la o adunare dintr-un anumit loc. El a fost intrebat de un crestin mai invarsta: "De ce te duci la adunarea de acolo?" "Pentru ca acolo este viata" a raspuns el. Cel mai invarsta i-a zis: "Adevarat, in ceea ce priveste entuziasmul, strangerile noastre nu se compara cu acel loc". "Nu intelegi", a raspuns fratele. "In locul acela nu este de loc o atmosfera incinsa". "Ce vrei sa spui?" intreaba fratele mai invarsta. "Cum poate fi viata daca nu este fervoare?" Tanarul raspunse: "Nu e nimic galagios si totusi este viata. Viata nu trebuie sa fie neaparat o emotie, entruziasm, atmosfera incinsa sau galagioasa". Atunci omul invarsta a inceput sa filozofeze: "Poate ca tinerii iubesc pasi-unea, dar eu prefer cuvintele profunde. Cand aud cuvinte profunde, intalnesc viata. Cred intr-adevar ca aceasta este viata". Dar, la randul lui tanarul a raspuns: "Am auzit de multe ori cuvintele adanci despre care vorbesti, dar nu am intalnit nici un fel de viata". Dragii mei, din conversatia acestor doi oameni putem vedea ca viata nu este o emotie nisi entuziasm nici cuvinte profunde. Cuvintele de intelepciune, zicerile iscusite, argumentele logice si expunerile gandite nu sunt neaparat viata.
Unii vor intreba, si nu ne surprinde: "Cat de ciudat ca viata nu este nici pasiune, nici ganduri elevate. Atunci, unde putem gasi viata? Ce este viata la urma urmei?" Marturisim ca nu avem o modalitate mai buna de a exprima aceasta idee a importantei vietii. Tot ce putem spune este ca viata este ceva mult mai adanc decat simtirea si mult mai profund decat gandirea. O data ce omul o intalneste, launtrul sau invie pe data. Si acest ceva se numeste viata.
Ce este viata? Viata este mult mai profunda decat gandirea - gandirea niciodata nu intrece viata. Este mai adanca decat simtirea; simtirea este superficiala in comparatie cu viata. Si gandirea, si simtirea sunt lucruri mai degraba exterioare. Atunci, ce este viata? Domnul Isus a declarat: "Eu sunt viata". Nu trebuie sa concluzionam in graba ca am intalnit viata, cand tot ceea ce am intalnit noi de fapt, a fost o atmosfera entuziasta, fie ea si asa-zis spirituala. Ar trebui sa ne intrebam de unde se naste o asemenea atmosfera. Numeroase experiente ne confirma ca multi care se pricep sa creeze o atmosfera entuziasta, stiu foarte putin despre Domnul - multor persoane impresionabile le lipseste de fapt cunoasterea Domnului. Numai Cristos este viata, restul nu.
Trebuie sa invatam lectia cunoasterii vietii. Caci viata nu depinde de cat de entuziaste sunt simtirile noastre sau de cat de variata este gandirea noastra; ci depinde in exclusivitate de manifestarea de Sine a Domnului. Nu este nimic mai important decat al cunoaste pe a Domnului. Pe masura ce Il cunoastem atingem viata. Trebuie sa vedem inaintea lui Dumnezeu insemnatatea lui Cristos, viata noastra. Cei care se entuziasmeaza cu usurinta sau sunt foarte inteligenti nu sunt neaparat oameni care il cunosc pe Domnul. Pentru a-L cunoaste pe El este nevoie de vedere spirituala. O asemenea vedere este viata si are un efect de transformare asupra noastra. Daca il cunoastem pe Domnul ca viata noastra, realizam ca toate eforturile firesti in probleme spirituale sunt total zadarnice. De aceea nu ne mai uitam decat la El.
La inceput, cand am crezut in Domnul, nu ne-am dat seama ce inseamna cu adevarat a privi la El. Dar, treptat, invatam sa privim la El, recunoscand ca totul depinde de Cristos si nu de noi. La inceputul umblarii noastre crestine, doream sa avem da una, ba alta; nu puteam sa ne incredem in El in legatura cu orice lucru. Dar dupa ce am mai invatat cate ceva, am inceput sa intelegem necesitatea de a ne increde mai mult in El - nu in sensul de a ne increde in El pentru a ne da tot felul de lucruri, azi ceva, maine altceva, ci in sensul de a ne increde in El pentru a face ceea ce nu putem face noi singuri. Cand am devenit crestini, inclinam sa facem totul singuri, temandu-ne ca altfel nu vom realiza nimic sau ca se va alege praful de lucrare daca nu vom trudi cu sarg. Astfel ne straduiam tot timpul. Mai tarziu, dandu-ne seama ca Domnul este viata noastra, am aflat ca totul este din Cristos, si nu din noi. In consecinta, am invatat sa ne odihnim si sa privim la El.
Sa nu uitam ca in loc sa ne dea un lucru dupa altul, Dumnezeu ni-L da pe Fiul Sau; de aceea putem intotdeauna sa ne ridicam mainile si sa privim la Domnul, spunand: "Doamne, Tu esti calea mea; Doamne tu esti adevarul meu; Doamne Tu esti viata mea. Tu, Doamne, esti legat de mine, nu lucrarile Tale." Sa ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea har ca sa-L vedem pe Cristos in toate lucrurile spirituale. Zi de zi, suntem tot mai convinsi ca in afara de Cristos nu este nici cale, nici adevar, nici viata. Cat de usor facem din lucriri cale, adevar si viata. Sau numim viata o atmosfera entuziasta, etichetand gandi-rea clara ca fiind viata. Consideram viata emotiile puternice sau comportamentul exterior. In realitate acestea nu sunt viata. Cristos este viata noastra. Domnul este cel care traieste aceasta viata in noi. Sa-i cerem sa ne elibereze de multele noastre preocupari exterioare si fragmentare pentru ca sa-L atingem numai pe El. Fie sa-L vedem pe Domnul in toate lucrurile - cale adevarul si viata, se gasesc toate in cunoasterea Lui. Fie sa-l intalnim cu adevarat pe Fiul lui Dumnezeu si fie ca El sa traiasca in noi.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu