MARGARITAR...
CRISTOS SUMA TUTUROR LUCRURILOR SPIRITUALE
Eu sunt...
Astazi suntem crestini. Suntem mantuiti, iar Dumnezeu ni l-a dat pe Cristos ca sa fie viata noastra. Cu toate acestea continuam sa ii cerem lui Dumnezeu un lucru, doua lucruri, trei lucruri, zece lucruri, cincizeci de lucruri, o suta de lucruri, zece mii de lucruri, un milion de lucruri, un miliard de lucruri. Credem ca aceste lucruri conteaza. Dar Dumnezeu ne arata ca Cristos este totul pentru noi. Din acest motiv Dumnezeu ni se descopera in Cuvantul Sau ca numele lui Cristos este "EU SUNT". Trebuie sa intelegem si sa experimentam mai mult acest nume binecuvantat.
Cum primim hrana
In Evanghelia dupa Ioan, Domnul spune: "Eu sunt painea vietii". Cerem paine, crezand ca este un lucru. Suntem atat de flamanzi, incat Il imploram pe Dumnezeu sa ne dea paine, daca este voia Sa. In mod surprinzator, toti cei care cer paine, nu o primesc; si de aceea raman flamanzi. Eu nu-L slujesc pe Domnul de prea mult timp, dar L-am slujit destui ani ca sa pot spune ca nu am intalnit pe nimeni care sa ceara paine si sa n-oprimeasca. Poate imi veti replica:Dar greseste Cuvantul lui Dumnezeu? Nu a spus Dumnezeu ca El a potolit setea sufletului insetat si a umplut de bunatati sufletul flamand? (Psalmul 107:9)? Raspunsul meu este ca intr-adevar, "pe cei flamanzi i-a saturat de bunatati" (Luca 1:53); dar ce sunt aceste lucruri bune care reprezinta mancare pentru cei flamanzi? Ar trebui sa stim ca ceea ce ne satura inaintea lui Dumnezeu nu este painea, ci Cristos. Cat de adesea ne simtim flamanzi si goi pe dinauntru; crezand ca Dumnezeu are provizii, ne rugam si asteptam hrana. Nu stim cum putem obtine hrana. Tot ceea ce stim sa facem este sa ne apropiem mai mult de Domnul, sa credem si sa primim mai mult din El si sa ne bucuram mai mult de El. Ceea ce ne surprinde este insa ca, desi nu primim hrana pe care ne-o imaginam, insa, datorita apropierii noastre de Dumnezeu, suntem multumiti, crezandu-L si asteptandu-L pe El. Caci mancarea lui Dumnezeu este Cristos. Nu este un lucru numit mancare, cu Cristos ca hrana. Chinezii au o vorba: unul pentru toti. Aceasta se poate aplica cu siguranta la lucrurile lui Dumnezeu. Orice lucru am cere de la El, Dumnezeu ni-L da intotdeauna pe Cristos. - unul pentru orice.
Dreptatea si sfintirea mea
Intotdeauna ma bucur si vreau sa-L laud pe Dumnezeu pentru simplul motiv ca dreptatea mea nu sta in umblarea mea., ci este o persona, si anume Domnul Isus. De vreme ce dreptatea mea este Domnul Isus, pot spune, asadar, nu numai ca am cutare sau cutare dreptate, ci chiar pot sa vorbesc cu aceasta dreptate a mea, sa o laud si sa dau slava dreptatii mele. Cum vi se pare acest lucru? Poate va intrebati cum pot sa dau slava dreptatii mele. Totusi eu dau deseori slava dreptatii mele, caci dreptatea mea este Domnul Isus. Nici sfintenia mea nu sta in comportamentul meu. Dau lauda deseori sfinteniei mele. Nu afirm ca imi laud comportamentul. Cu toate acestea, pot sa dau lauda sfinteniei mele pentru ca sfintenia mea este Domnul meu. Cat de contrare sunt acestea doua: unul este un lucru, iar celalalt este o Persoana - Domnul.
Dumnezeu darama si zideste
In experienta noastra spirituala descoperim urmatorul lucru: dupa mai multi ani sau dupa mai multe decenii de cand suntem crestini, descoperim ca suntem mult mai nervosi decat la inceput, cand am crezut. Imi amintesc ca mai multi oameni mi-au spus ca la inceput eram foarte rabdatori, iertatori, si se rugau mult, dar acum nu mai pot fi la fel. Inainte puteau sa indure orice, indiferent cum se compor-tau oamenii cu ei la scoala, acasa, la serviciu, dar acum nu mai pot. Desi nu le sare tandara de fiecare data, in gandul lor tot cugeta la razbunare. Asemenea cazuri sunt prea multe ca sa le putem numara. Multi mi-au spus ca nu mai sunt smeriti, rabdatori, blanzi, iubitori sau plini de ravna cum au fost odinioara.
Fratilor, tineti minte ca Dumnezeu trebuie sa dea la o parte orice lucru. La inceput cand am crezut in Domnul, Ii ceream lui Dumnezeu dragoste, cand simteam ca aveam nevoie de ea. Dati-mi voie sa va spun - si am sa folosesc un limbaj de copii mici - ca Dumnezeu, in aceasta situatie ne dadea o doza ca un pliculet de dragoste, ca sa putem iubi. In acest caz, dragostea este un obiect, desi e posibil s-o fi primit in cantitate destul de mare. Dar vreau sa va spun ca Dumnezeu nu va permite niciodata ca dra-gostea sa ramana un lucru in viata noastra. In cele din urma, El Il va face pe Cristos dragostea noas-tra. Iar pentru a face asta, El trebuie sa ne ia acel obiect sau lucru numit dragoste. Multi oameni care erau iuti la manie sau morocanosi inainte de a se increde in Domnul, considera rabdarea un dar, o eliberare, un lucru in sine si isi inchipuie ca, daca ar avea rabdare, nu le-ar mai trebui nimic. Poate le va merge bine in stilul acesta timp de un an sau doi, insa dupa trei sau cinci, rabdarea se va evapora.
Dumnezeu face o lucrare asemanatoare in viata multor copii ai Lui. El va da totul la o parte, si nu doar lucrurile lumesti, ci si pe cele spirituale. Inainte sa fim mantuiti, lucrurile si treburile lumii acesteia Ii luasera locul lui Cristos, insa dupa ce am fost mantuiti, lucrurrile si treburile spirituale au tendinta sa-L inlocuiasca. De aceea Dumnezeu, trebuie sa ne arate intr-o zi ca "Cristos este lumea mea". La inceput El a luat de la noi lucrurile lumii acesteia; acum El ne ia lucrul sau lucrurile spirituale. El da la o parte rabdarea noastra personala, dragostea, puterea, blandetea, smerenia noastra. De fapt, El da totul la o parte, ca noi sa putem trai nu prin aceste lucruri bune, ci printr-o persoana. Acum avem rabdare, nu pentru ca am primit puterea de a fi in acest fel, ci pentru ca in viata noastra este o Persoana. Tot asa este cu smerenia si cu toate celelalte: ele nu sunt o putere, ci o Persoana.
Tocmai din aceasta cauza, Dumnezeu intreprinde o lucrare de daramare zilnica in viata copiilor Sai, pentru a putea face, tot zilnic, lucrarea de zidire. Zi de zi darama lucruri si Il inalta pe Cristos in noi. Asa procedeaza Dumnezeu cu copii Sai. Dati-mi voie sa va spun ca, la inceput, Dumnezeu a parut a fi dat un dar, o putere prin care sa deveniti rabdatori, astfel incat ati crezut aproape ca problema rabdarii a fost rezolvata. Apoi ati inceput sa va ocupati de smerenie si din nou Dumnezeu a parut sa va dea un dar, o putere prin care sa deveniti smeriti si a-ti inceput sa simtiti ca s-a rezolvat si problema smere-niei. Apoi ati observat inca o problema in viata voastra, pentru ca i-ati cerut lui Dumnezeu o solutie. In fiecare zi ati incercat sa rezolvati una sau doua probleme - insa nu ati facut decat sa aplicati un tratament partial.
Fratilor, Dumnezeu va da toate lucrurile la o parte pentru a va da o Persoana care va fi in acelasi timp si smerenia voastra, si blandetea voastra, si rabdarea voastra, si blandetea voastra, si dragostea voastra. Caci Cristos este totul. Si acesta este de fapt crestinismul. Dumnezeu zideste fara incetare, pana cand, in cele din urma, intreg universul v-a marturisi ca Cristos este cu adevarat totul. Astazi, Dumnezeu doreste sa realizeze in noi marturia ca Cristos este totul.
Iertati-ma ca voi vorbi putin despre mine. Pe mine ma preocupa viata spirituala a mai multor oameni si simt chiar ca mi s-a incredintat aceasta responsabilitate. Adeseori vad pe cineva, care pare ca are nevoie de ajutor, si atunci il indemnam, zicandu-i: "Frate iti lipseste dragostea. Data viitoare ar trebui sa arati dragoste fratelui tau". Deci il incurajezi sa iubeasca. Sa zicem ca persoana asculta de cuvantul meu si reuseste sa-si iubeasca fratii. Atunci il vom considera un frate bun si ne vom bucura de efici-enta lucrarii noastre. Insa acest frate a reusit doar sa ubeasca. El nu a ajuns la Cristos. Pentru el, dra-gostea nu este o Persoana, ci doar un lucru - un aspect al comportamentului omenesc. Eu numesc acest lucru "crestinism comportamental", deoarece consta in anumite manifestari ale comportamen-tului uman.
Omul este cel care lucreaza, cere, asteapta, se roaga, crede, primeste si reuseste in aceasta privinta a dragostei. Din aceasta pricina, eu spun ca dragostea, in viata lui, e doar un lucru, un mod de a se purta. Ceea ce e total diferit de dragostea, care este Cristos. Dragostea este Cristos, nu eu. Cristos, nu eu este Cel care iubeste. Si atunci asta devine o lege a vietii, si nu doar un mod de a actiona care vine din vointa. Ce crestinism diferit este acesta!
Ma intreb daca ati reusit sa intelegei? Cum va simtiti cand ajutati un frate sa-L cunoasca mai mult pe Dumnezeu si descoperiti apoi ca el e preocupat tot de lucrurile care tin de crestinism? Acest frate inca nu L-a cunoscut pe Cristos si inca nu a aflat ca Cristos e tot ce are Dumnezeu.
Watchman Nee
CRISTOS SUMA TUTUROR LUCRURILOR SPIRITUALE
Eu sunt...
Astazi suntem crestini. Suntem mantuiti, iar Dumnezeu ni l-a dat pe Cristos ca sa fie viata noastra. Cu toate acestea continuam sa ii cerem lui Dumnezeu un lucru, doua lucruri, trei lucruri, zece lucruri, cincizeci de lucruri, o suta de lucruri, zece mii de lucruri, un milion de lucruri, un miliard de lucruri. Credem ca aceste lucruri conteaza. Dar Dumnezeu ne arata ca Cristos este totul pentru noi. Din acest motiv Dumnezeu ni se descopera in Cuvantul Sau ca numele lui Cristos este "EU SUNT". Trebuie sa intelegem si sa experimentam mai mult acest nume binecuvantat.
Cum primim hrana
In Evanghelia dupa Ioan, Domnul spune: "Eu sunt painea vietii". Cerem paine, crezand ca este un lucru. Suntem atat de flamanzi, incat Il imploram pe Dumnezeu sa ne dea paine, daca este voia Sa. In mod surprinzator, toti cei care cer paine, nu o primesc; si de aceea raman flamanzi. Eu nu-L slujesc pe Domnul de prea mult timp, dar L-am slujit destui ani ca sa pot spune ca nu am intalnit pe nimeni care sa ceara paine si sa n-oprimeasca. Poate imi veti replica:Dar greseste Cuvantul lui Dumnezeu? Nu a spus Dumnezeu ca El a potolit setea sufletului insetat si a umplut de bunatati sufletul flamand? (Psalmul 107:9)? Raspunsul meu este ca intr-adevar, "pe cei flamanzi i-a saturat de bunatati" (Luca 1:53); dar ce sunt aceste lucruri bune care reprezinta mancare pentru cei flamanzi? Ar trebui sa stim ca ceea ce ne satura inaintea lui Dumnezeu nu este painea, ci Cristos. Cat de adesea ne simtim flamanzi si goi pe dinauntru; crezand ca Dumnezeu are provizii, ne rugam si asteptam hrana. Nu stim cum putem obtine hrana. Tot ceea ce stim sa facem este sa ne apropiem mai mult de Domnul, sa credem si sa primim mai mult din El si sa ne bucuram mai mult de El. Ceea ce ne surprinde este insa ca, desi nu primim hrana pe care ne-o imaginam, insa, datorita apropierii noastre de Dumnezeu, suntem multumiti, crezandu-L si asteptandu-L pe El. Caci mancarea lui Dumnezeu este Cristos. Nu este un lucru numit mancare, cu Cristos ca hrana. Chinezii au o vorba: unul pentru toti. Aceasta se poate aplica cu siguranta la lucrurile lui Dumnezeu. Orice lucru am cere de la El, Dumnezeu ni-L da intotdeauna pe Cristos. - unul pentru orice.
Dreptatea si sfintirea mea
Intotdeauna ma bucur si vreau sa-L laud pe Dumnezeu pentru simplul motiv ca dreptatea mea nu sta in umblarea mea., ci este o persona, si anume Domnul Isus. De vreme ce dreptatea mea este Domnul Isus, pot spune, asadar, nu numai ca am cutare sau cutare dreptate, ci chiar pot sa vorbesc cu aceasta dreptate a mea, sa o laud si sa dau slava dreptatii mele. Cum vi se pare acest lucru? Poate va intrebati cum pot sa dau slava dreptatii mele. Totusi eu dau deseori slava dreptatii mele, caci dreptatea mea este Domnul Isus. Nici sfintenia mea nu sta in comportamentul meu. Dau lauda deseori sfinteniei mele. Nu afirm ca imi laud comportamentul. Cu toate acestea, pot sa dau lauda sfinteniei mele pentru ca sfintenia mea este Domnul meu. Cat de contrare sunt acestea doua: unul este un lucru, iar celalalt este o Persoana - Domnul.
Dumnezeu darama si zideste
In experienta noastra spirituala descoperim urmatorul lucru: dupa mai multi ani sau dupa mai multe decenii de cand suntem crestini, descoperim ca suntem mult mai nervosi decat la inceput, cand am crezut. Imi amintesc ca mai multi oameni mi-au spus ca la inceput eram foarte rabdatori, iertatori, si se rugau mult, dar acum nu mai pot fi la fel. Inainte puteau sa indure orice, indiferent cum se compor-tau oamenii cu ei la scoala, acasa, la serviciu, dar acum nu mai pot. Desi nu le sare tandara de fiecare data, in gandul lor tot cugeta la razbunare. Asemenea cazuri sunt prea multe ca sa le putem numara. Multi mi-au spus ca nu mai sunt smeriti, rabdatori, blanzi, iubitori sau plini de ravna cum au fost odinioara.
Fratilor, tineti minte ca Dumnezeu trebuie sa dea la o parte orice lucru. La inceput cand am crezut in Domnul, Ii ceream lui Dumnezeu dragoste, cand simteam ca aveam nevoie de ea. Dati-mi voie sa va spun - si am sa folosesc un limbaj de copii mici - ca Dumnezeu, in aceasta situatie ne dadea o doza ca un pliculet de dragoste, ca sa putem iubi. In acest caz, dragostea este un obiect, desi e posibil s-o fi primit in cantitate destul de mare. Dar vreau sa va spun ca Dumnezeu nu va permite niciodata ca dra-gostea sa ramana un lucru in viata noastra. In cele din urma, El Il va face pe Cristos dragostea noas-tra. Iar pentru a face asta, El trebuie sa ne ia acel obiect sau lucru numit dragoste. Multi oameni care erau iuti la manie sau morocanosi inainte de a se increde in Domnul, considera rabdarea un dar, o eliberare, un lucru in sine si isi inchipuie ca, daca ar avea rabdare, nu le-ar mai trebui nimic. Poate le va merge bine in stilul acesta timp de un an sau doi, insa dupa trei sau cinci, rabdarea se va evapora.
Dumnezeu face o lucrare asemanatoare in viata multor copii ai Lui. El va da totul la o parte, si nu doar lucrurile lumesti, ci si pe cele spirituale. Inainte sa fim mantuiti, lucrurile si treburile lumii acesteia Ii luasera locul lui Cristos, insa dupa ce am fost mantuiti, lucrurrile si treburile spirituale au tendinta sa-L inlocuiasca. De aceea Dumnezeu, trebuie sa ne arate intr-o zi ca "Cristos este lumea mea". La inceput El a luat de la noi lucrurile lumii acesteia; acum El ne ia lucrul sau lucrurile spirituale. El da la o parte rabdarea noastra personala, dragostea, puterea, blandetea, smerenia noastra. De fapt, El da totul la o parte, ca noi sa putem trai nu prin aceste lucruri bune, ci printr-o persoana. Acum avem rabdare, nu pentru ca am primit puterea de a fi in acest fel, ci pentru ca in viata noastra este o Persoana. Tot asa este cu smerenia si cu toate celelalte: ele nu sunt o putere, ci o Persoana.
Tocmai din aceasta cauza, Dumnezeu intreprinde o lucrare de daramare zilnica in viata copiilor Sai, pentru a putea face, tot zilnic, lucrarea de zidire. Zi de zi darama lucruri si Il inalta pe Cristos in noi. Asa procedeaza Dumnezeu cu copii Sai. Dati-mi voie sa va spun ca, la inceput, Dumnezeu a parut a fi dat un dar, o putere prin care sa deveniti rabdatori, astfel incat ati crezut aproape ca problema rabdarii a fost rezolvata. Apoi ati inceput sa va ocupati de smerenie si din nou Dumnezeu a parut sa va dea un dar, o putere prin care sa deveniti smeriti si a-ti inceput sa simtiti ca s-a rezolvat si problema smere-niei. Apoi ati observat inca o problema in viata voastra, pentru ca i-ati cerut lui Dumnezeu o solutie. In fiecare zi ati incercat sa rezolvati una sau doua probleme - insa nu ati facut decat sa aplicati un tratament partial.
Fratilor, Dumnezeu va da toate lucrurile la o parte pentru a va da o Persoana care va fi in acelasi timp si smerenia voastra, si blandetea voastra, si rabdarea voastra, si blandetea voastra, si dragostea voastra. Caci Cristos este totul. Si acesta este de fapt crestinismul. Dumnezeu zideste fara incetare, pana cand, in cele din urma, intreg universul v-a marturisi ca Cristos este cu adevarat totul. Astazi, Dumnezeu doreste sa realizeze in noi marturia ca Cristos este totul.
Iertati-ma ca voi vorbi putin despre mine. Pe mine ma preocupa viata spirituala a mai multor oameni si simt chiar ca mi s-a incredintat aceasta responsabilitate. Adeseori vad pe cineva, care pare ca are nevoie de ajutor, si atunci il indemnam, zicandu-i: "Frate iti lipseste dragostea. Data viitoare ar trebui sa arati dragoste fratelui tau". Deci il incurajezi sa iubeasca. Sa zicem ca persoana asculta de cuvantul meu si reuseste sa-si iubeasca fratii. Atunci il vom considera un frate bun si ne vom bucura de efici-enta lucrarii noastre. Insa acest frate a reusit doar sa ubeasca. El nu a ajuns la Cristos. Pentru el, dra-gostea nu este o Persoana, ci doar un lucru - un aspect al comportamentului omenesc. Eu numesc acest lucru "crestinism comportamental", deoarece consta in anumite manifestari ale comportamen-tului uman.
Omul este cel care lucreaza, cere, asteapta, se roaga, crede, primeste si reuseste in aceasta privinta a dragostei. Din aceasta pricina, eu spun ca dragostea, in viata lui, e doar un lucru, un mod de a se purta. Ceea ce e total diferit de dragostea, care este Cristos. Dragostea este Cristos, nu eu. Cristos, nu eu este Cel care iubeste. Si atunci asta devine o lege a vietii, si nu doar un mod de a actiona care vine din vointa. Ce crestinism diferit este acesta!
Ma intreb daca ati reusit sa intelegei? Cum va simtiti cand ajutati un frate sa-L cunoasca mai mult pe Dumnezeu si descoperiti apoi ca el e preocupat tot de lucrurile care tin de crestinism? Acest frate inca nu L-a cunoscut pe Cristos si inca nu a aflat ca Cristos e tot ce are Dumnezeu.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu