MARGARITAR...
UN VAS FOLOSITOR PENTRU STAPAN
DOMNUL ESTE APROAPE
În anul morţii împăratului* Ozia, am văzut** pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau* picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt*, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot** pământul este plin de mărirea Lui. Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna şi casa* s-a umplut de fum. Atunci* am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!"Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar*. Mi-a atins* gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi*?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”Isaia 6:1-8
Intr-o dupamasa, in jurul orei patru, Isaia, pe atunci la inceèutul varstei de mijloc, se afla in marea multime de inchinatori care urcau incet treptele templului. Impreuna cu ei, a trecut de platforma de mai joi si acontinuat sa urce pana cand, in cele din urma a ajuns in locul cel mai de sus, la Poarta Frumoasa a Templului. In timp ce statea in picioare, acolo, nu si-a inchpuit ca acea dupa-amiaza urma sa introduca un element complet nou in lucrarea vietii lui.
Acolo, la nivelul cel mai inalt, direct in fata ochilor, se afla in fata, altarul pe care urma sa se aduca jertfa de seara; in spatele lui, un lughean in care preotii isi spalau picioarele; iar dincolo de acesta, usile inalte de cedru care se deschideau inspre Locul Sfant care, care intr-adevar urma sa se vada in curand, cum s-a intamplat mult mai tarziu, in cazul lui Zaharia care a intrat sa arda tamaie, in timp ce poporul statea afara, in rugaciune.
De ambele parti, stateau, probabil, douasutecincizeci de leviti, cu instrumentele lui David in mainile lor, gata de a canta psalmii atat de renumiti, despre care cuceritorii babilonieni de mai tarziu spuneau: "Cantati-ne cateva din cantarile Sionului.(Psalmul 137:3).
In timp ce Isaia statea acolo cufundat in ganduri, cei care se aflau in imediata lui apropiere nu aveau nici o idee despre ceea ce se intampla. El a fost purtat departe de toate acele privelisti si sunete - de soarele din inaltimea cerului, de marmura stralucitoare a templului, de muzica grupului de levit, de multimea care-l imbulzea din toate partile - si privea acum tronul de safir al Imparatului Insusi. Auzea rugaciunea si cantarea serafimilor. Pret de cateva clipe, intregul lui suflet a fost invaluit de extazul acestei viziuni. Dar, imediat dupa aceea, a fost cuprins de cea mai profunda cainta a sufletului, cand s-a vazut pe sine in contrast cu cei care Ii slujeau lui Dumnezeu cu limbi nepacatoase. Atunci a strigat: "Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate."
De ce se intampla acest lucru? Partial, deoarece, dupa anii imbelsugati ai lui Ozia, cand banii si stra-lucirea au corupt inima poporului, era necesar ca macar liderii, sau mai multi asemenea lui Isaia, care stateau in fata sa fie ridicati la un nivel superior. Din capitolele anterioare ale cartii lui intelegem ca locuitorii Sionului, barbatii si femeile din Ierusalim (de fapt, intregul popor) erau corupti de pacatul , obiceiurile, traiul lumesc si goana dupa bani din zilele lor. Cata nevoie era, deci, ca Dumnezeu sa ridice din nou un standard in mijlocul lor prin intermediul lui Isaia, care statea cu tarie de partea Lui.
Se poate ca astazi, in aceasta tara, insasi prosperitatea ei, anii de pace, marele aflux de oameni si cresterea bogatiilor au subminat in mod subtil viata religioasa a poporului, astfel incat unele din obiceiurile sfinte au fost calcate in picioare. Poate ca inchinarea in familie nu se mai practica ca odinioara. Copii nu mai sunt invatati ca altadata, sa-si formeze deprinderi evlavioase. Se poate ca taria sufleteasca a poporului, provenita din originea lui nobila, a slabit, in timp ce oamenii isi canalizeaza energiile in alte directii decat in aceea a consacrarii totale lui Dumnezeu. In asemenea timpuri, Dumnezeu obisnuieste sa-i cheme alturi de El pe slujitorii Lui, ca pe Isaia - pe cei care stau cel mai aproape de El - si sa-i ridice la un nou nivel de traire crestina, pentru ca ei sa fie pivotul de pe care sa poata actiona o parghie pentru ridicarea intregii natiuni.
In timp ce calatoream prin tara voastra mare, din oras in oras, m-am intalnit cu milti dintre compatriotii vostri, in special cu predicatorii vostri, si am fost impresionat de foamea care exista in toate partile dupa o viata spirituala mai profunda si mai intensa. E ca si cum Dumnezeu ar chema pe membrii bisericilor Lui din Statele Unite ca sa stea inaintea lui Cristos ca Imparat al lor, sa primeasca de la El o putere mai profunda si mai mare decat cea care se desfasoara recent peste ei. Sa privim cu incredere la El ca sa ne-o dea.
Dar inainte ca eu si voi sa devenim ceea ce vrem sa fim, trebuie sa aibe loc mai intai un proces de smerenie. Trebuie sa fim coborati jos de tot, in tarana inaintea lui DumnezeuNumai in masura in care suntem gata sa coboram vom putea urca. Sa ne plecam in praf inaintea lui Isus Cristos, Domnul nostru, si fiecare dintre noi sa fie judecat si sa strige: "Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurat".
Intalnim aici o convingere intreita: cu privire la nevrednicia personala, la apropierea luyi Dumnezeu si la metodele prin care inima omului poate fi linistita.
F.B. Meyer
UN VAS FOLOSITOR PENTRU STAPAN
DOMNUL ESTE APROAPE
În anul morţii împăratului* Ozia, am văzut** pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau* picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt*, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot** pământul este plin de mărirea Lui. Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna şi casa* s-a umplut de fum. Atunci* am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!"Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar*. Mi-a atins* gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi*?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”Isaia 6:1-8
Intr-o dupamasa, in jurul orei patru, Isaia, pe atunci la inceèutul varstei de mijloc, se afla in marea multime de inchinatori care urcau incet treptele templului. Impreuna cu ei, a trecut de platforma de mai joi si acontinuat sa urce pana cand, in cele din urma a ajuns in locul cel mai de sus, la Poarta Frumoasa a Templului. In timp ce statea in picioare, acolo, nu si-a inchpuit ca acea dupa-amiaza urma sa introduca un element complet nou in lucrarea vietii lui.
Acolo, la nivelul cel mai inalt, direct in fata ochilor, se afla in fata, altarul pe care urma sa se aduca jertfa de seara; in spatele lui, un lughean in care preotii isi spalau picioarele; iar dincolo de acesta, usile inalte de cedru care se deschideau inspre Locul Sfant care, care intr-adevar urma sa se vada in curand, cum s-a intamplat mult mai tarziu, in cazul lui Zaharia care a intrat sa arda tamaie, in timp ce poporul statea afara, in rugaciune.
De ambele parti, stateau, probabil, douasutecincizeci de leviti, cu instrumentele lui David in mainile lor, gata de a canta psalmii atat de renumiti, despre care cuceritorii babilonieni de mai tarziu spuneau: "Cantati-ne cateva din cantarile Sionului.(Psalmul 137:3).
In timp ce Isaia statea acolo cufundat in ganduri, cei care se aflau in imediata lui apropiere nu aveau nici o idee despre ceea ce se intampla. El a fost purtat departe de toate acele privelisti si sunete - de soarele din inaltimea cerului, de marmura stralucitoare a templului, de muzica grupului de levit, de multimea care-l imbulzea din toate partile - si privea acum tronul de safir al Imparatului Insusi. Auzea rugaciunea si cantarea serafimilor. Pret de cateva clipe, intregul lui suflet a fost invaluit de extazul acestei viziuni. Dar, imediat dupa aceea, a fost cuprins de cea mai profunda cainta a sufletului, cand s-a vazut pe sine in contrast cu cei care Ii slujeau lui Dumnezeu cu limbi nepacatoase. Atunci a strigat: "Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate."
De ce se intampla acest lucru? Partial, deoarece, dupa anii imbelsugati ai lui Ozia, cand banii si stra-lucirea au corupt inima poporului, era necesar ca macar liderii, sau mai multi asemenea lui Isaia, care stateau in fata sa fie ridicati la un nivel superior. Din capitolele anterioare ale cartii lui intelegem ca locuitorii Sionului, barbatii si femeile din Ierusalim (de fapt, intregul popor) erau corupti de pacatul , obiceiurile, traiul lumesc si goana dupa bani din zilele lor. Cata nevoie era, deci, ca Dumnezeu sa ridice din nou un standard in mijlocul lor prin intermediul lui Isaia, care statea cu tarie de partea Lui.
Se poate ca astazi, in aceasta tara, insasi prosperitatea ei, anii de pace, marele aflux de oameni si cresterea bogatiilor au subminat in mod subtil viata religioasa a poporului, astfel incat unele din obiceiurile sfinte au fost calcate in picioare. Poate ca inchinarea in familie nu se mai practica ca odinioara. Copii nu mai sunt invatati ca altadata, sa-si formeze deprinderi evlavioase. Se poate ca taria sufleteasca a poporului, provenita din originea lui nobila, a slabit, in timp ce oamenii isi canalizeaza energiile in alte directii decat in aceea a consacrarii totale lui Dumnezeu. In asemenea timpuri, Dumnezeu obisnuieste sa-i cheme alturi de El pe slujitorii Lui, ca pe Isaia - pe cei care stau cel mai aproape de El - si sa-i ridice la un nou nivel de traire crestina, pentru ca ei sa fie pivotul de pe care sa poata actiona o parghie pentru ridicarea intregii natiuni.
In timp ce calatoream prin tara voastra mare, din oras in oras, m-am intalnit cu milti dintre compatriotii vostri, in special cu predicatorii vostri, si am fost impresionat de foamea care exista in toate partile dupa o viata spirituala mai profunda si mai intensa. E ca si cum Dumnezeu ar chema pe membrii bisericilor Lui din Statele Unite ca sa stea inaintea lui Cristos ca Imparat al lor, sa primeasca de la El o putere mai profunda si mai mare decat cea care se desfasoara recent peste ei. Sa privim cu incredere la El ca sa ne-o dea.
Dar inainte ca eu si voi sa devenim ceea ce vrem sa fim, trebuie sa aibe loc mai intai un proces de smerenie. Trebuie sa fim coborati jos de tot, in tarana inaintea lui DumnezeuNumai in masura in care suntem gata sa coboram vom putea urca. Sa ne plecam in praf inaintea lui Isus Cristos, Domnul nostru, si fiecare dintre noi sa fie judecat si sa strige: "Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurat".
Intalnim aici o convingere intreita: cu privire la nevrednicia personala, la apropierea luyi Dumnezeu si la metodele prin care inima omului poate fi linistita.
F.B. Meyer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu