MARGARITAR...
SUPUNERE FARA REZERVE
O supunere rara rezerve la fiecare cuvant al lui Dumnezeu si la fiecare descoperire a unei indatoriri este esentiala pentru o viata fara prihana. O sovaire de o clipa, un singur act de nesupunere voita, ne vor arunca in intuneric, vor face ca prezenta Lui constienta sa se retraga din inima noastra si ne vor lasa sufletul dezarmat si expus ispitei si pacatului. Cei ce au ajuns sfintiti pe deplin au renuntat pentru totdeauna la dreptul de a se impotrivi si de a nu se supune. Nici o clipa nu trebuie sa ne gandim ca am putea ezita sa spunem "da" ls vre-un cuvant al Lui. E adevarat, poate nu mereu Ii vom cunoaste glasul, insa in asemenea cazuri El intotdeauna ne va da timp. Cand suntem convinsi de voia Lui si siguri de calea Lui pentru noi, nu avem alternativa decat ascultarea, ori o cadere infricosatoare si o pierdere totala a comuniunii divine.
Trebuie sa pastram o comuniune necurmata cu Dumnezeu si sa ramanem intr-un duh de rugaciune si partasie prin Duhul Sfant.Intruparea comuniunii noastre doar pentru o ora ne poate duce la un pas ratacit. Aceasta ne poate indeparta de pe cararea voii Lui desavarsite si a partasiei prezentei Lui zile la rand ori, in cel mai bun caz, ne poate las cu un pas in urma si deci nu vom mai fi fara vina.
Trebuie sa ne mentinem un duh linistit. Duhul nostru ar trebui sa fei liber de framantarile si agitatia grijurilor infricosate si ale conflictelor launtrice si indeajuns de linistit pentru a auzi mereu vocea Lui. "Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Cristos Isus" (Filipeni4:7) Aceasta este apararea sufletului, daca dorim sa fim pastrati fara vina. De aceea lasati pacea lui Dumnezeu sa domneasca in inimile voastre si priviti cu neancredere si teama chiar si o intrerupere de o clipa a linistii si odihnei voastre interioare.
Trebuie sa ne pazim cu gelozie inimile si gandurile. Nu trebuie sa ne simtim liberi sa dam curs oricarei imaginatii, mereu gata sa se vanture prin mintea noastra, sau vorbelor fara rost la care chiar si crestinii sunt gata mereu sa ne atraga. Daca umbli aproape de Dumnezeu si esti atent sa-i auzi glasul, vei deveni repede constient de o stanjeneala, o povara in minte, o apasare in inima, un sentiment delicat, dar profund al grijii lui Dumnezeu pentru copilul Lui - mama chemandu-si puisorii din cale pericolului sub aripa ei blanda. Cu adevarat, "cine-si pazeste gura, isi pazeste sufletul" (Proverbe 13:3). Aceste porti exterioare sunt locuri periculoase; cararea sigura este cea ascunsa.
Traieste moment cu moment
Nu trebuie sa ne masuram trairea la intervle lungi, ci in clipe si respiratii. Fiecare secunda trebuie dedicata si oferita lui Dumnezeu, o jertfa necurmata, si fiecare suflare trebuie trimisa la pieptul Lui si primita inapoi din fiinta Lui.
Trebuie sa invatam sa ne revenim instantaneu dintr-un esec printr-o marturisire sincera si printr-o credinta si o dedicare prompte. Este posibil sa ne redresam inainte de a fi apucat de fapt sa cadem. Dumnezeu nu tine in seama o cadere daca noi nu-i cedam ei. Maini nevazute sunt mereu aproape spre a ne ridica, chiar daca ne lovim cu piciorul de vre-o piatra. Remediul e prezent ininte ca primejdia sa devina reala.
Fiecare poticnire a noastra isi are rezolvarea in binecuvantata fagaduinta: "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si demn ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire." (1Ioan 1:9) Exista insa ceva mai inalt si mai bun decat acesta si anume harul care poate sa ne pazeasca de orice cadere si sa ne prinda inainte de a fi doborati. Asa doreste El sa aibe grija de noi, ca lumina ochilor Lui, facandu-ne sa sesizam pericolul inainte ca acesta sa fei devenit fatal si sa inchidem instinctiv pleoapele impotriva Lui.
Sa ne amintim ca intregul duh, suflet si trup trebuie desprinse sa ramana in Cristos. Viata pe care El ne-o da nu este o inzestrare autosuficienta, ci o legatura a dependentei; fiecare parte a fiintei noastre trebuie sa-si gaseasca continuu reumplerea si hrana in Capul nostru cel viu, fiind astfel pastrata fara vina la venirea Domnului nostru Isus Cristos.
A,B. Simpson
SUPUNERE FARA REZERVE
O supunere rara rezerve la fiecare cuvant al lui Dumnezeu si la fiecare descoperire a unei indatoriri este esentiala pentru o viata fara prihana. O sovaire de o clipa, un singur act de nesupunere voita, ne vor arunca in intuneric, vor face ca prezenta Lui constienta sa se retraga din inima noastra si ne vor lasa sufletul dezarmat si expus ispitei si pacatului. Cei ce au ajuns sfintiti pe deplin au renuntat pentru totdeauna la dreptul de a se impotrivi si de a nu se supune. Nici o clipa nu trebuie sa ne gandim ca am putea ezita sa spunem "da" ls vre-un cuvant al Lui. E adevarat, poate nu mereu Ii vom cunoaste glasul, insa in asemenea cazuri El intotdeauna ne va da timp. Cand suntem convinsi de voia Lui si siguri de calea Lui pentru noi, nu avem alternativa decat ascultarea, ori o cadere infricosatoare si o pierdere totala a comuniunii divine.
Trebuie sa pastram o comuniune necurmata cu Dumnezeu si sa ramanem intr-un duh de rugaciune si partasie prin Duhul Sfant.Intruparea comuniunii noastre doar pentru o ora ne poate duce la un pas ratacit. Aceasta ne poate indeparta de pe cararea voii Lui desavarsite si a partasiei prezentei Lui zile la rand ori, in cel mai bun caz, ne poate las cu un pas in urma si deci nu vom mai fi fara vina.
Trebuie sa ne mentinem un duh linistit. Duhul nostru ar trebui sa fei liber de framantarile si agitatia grijurilor infricosate si ale conflictelor launtrice si indeajuns de linistit pentru a auzi mereu vocea Lui. "Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Cristos Isus" (Filipeni4:7) Aceasta este apararea sufletului, daca dorim sa fim pastrati fara vina. De aceea lasati pacea lui Dumnezeu sa domneasca in inimile voastre si priviti cu neancredere si teama chiar si o intrerupere de o clipa a linistii si odihnei voastre interioare.
Trebuie sa ne pazim cu gelozie inimile si gandurile. Nu trebuie sa ne simtim liberi sa dam curs oricarei imaginatii, mereu gata sa se vanture prin mintea noastra, sau vorbelor fara rost la care chiar si crestinii sunt gata mereu sa ne atraga. Daca umbli aproape de Dumnezeu si esti atent sa-i auzi glasul, vei deveni repede constient de o stanjeneala, o povara in minte, o apasare in inima, un sentiment delicat, dar profund al grijii lui Dumnezeu pentru copilul Lui - mama chemandu-si puisorii din cale pericolului sub aripa ei blanda. Cu adevarat, "cine-si pazeste gura, isi pazeste sufletul" (Proverbe 13:3). Aceste porti exterioare sunt locuri periculoase; cararea sigura este cea ascunsa.
Traieste moment cu moment
Nu trebuie sa ne masuram trairea la intervle lungi, ci in clipe si respiratii. Fiecare secunda trebuie dedicata si oferita lui Dumnezeu, o jertfa necurmata, si fiecare suflare trebuie trimisa la pieptul Lui si primita inapoi din fiinta Lui.
Trebuie sa invatam sa ne revenim instantaneu dintr-un esec printr-o marturisire sincera si printr-o credinta si o dedicare prompte. Este posibil sa ne redresam inainte de a fi apucat de fapt sa cadem. Dumnezeu nu tine in seama o cadere daca noi nu-i cedam ei. Maini nevazute sunt mereu aproape spre a ne ridica, chiar daca ne lovim cu piciorul de vre-o piatra. Remediul e prezent ininte ca primejdia sa devina reala.
Fiecare poticnire a noastra isi are rezolvarea in binecuvantata fagaduinta: "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si demn ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire." (1Ioan 1:9) Exista insa ceva mai inalt si mai bun decat acesta si anume harul care poate sa ne pazeasca de orice cadere si sa ne prinda inainte de a fi doborati. Asa doreste El sa aibe grija de noi, ca lumina ochilor Lui, facandu-ne sa sesizam pericolul inainte ca acesta sa fei devenit fatal si sa inchidem instinctiv pleoapele impotriva Lui.
Sa ne amintim ca intregul duh, suflet si trup trebuie desprinse sa ramana in Cristos. Viata pe care El ne-o da nu este o inzestrare autosuficienta, ci o legatura a dependentei; fiecare parte a fiintei noastre trebuie sa-si gaseasca continuu reumplerea si hrana in Capul nostru cel viu, fiind astfel pastrata fara vina la venirea Domnului nostru Isus Cristos.
A,B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu