MARGARITAR...
UN SUFLET SFINTIT
Am vazut deja ca, din intreita impartire a fiintei noastre, duhul reprezinta elementul superior si divin care il cunoaste pe Dumnezeu si se increde in El, Il iubeste, se aseamana cu El si Il glorifica. Ce este atunci sufletul, deosebit de duh si trup, si ce se intelege printr-un suflet sfintit pe deplin?
Natura si atributele sufletului
Nu este necesar sa patrundem prin toate adancimile psihologiei si sa incercam sa analizam multiplele atribute si facultati ale minunatei constiinte pe care Dumnezeu a asezat-o in pieptul fiecarei fiinte umane. Este destul deocamdata sa observam ca fiecare dintre noi este constinet de existenta a cel putin urmatoarelor patru mari clase de inzestrare mentala: intelegerea, talentele, sentimentele, pasiunile si pornirile.
Intelegerea este sediul inteligentei. Muòlte si variate sunt incaperile acestei case. Probabil ca prima ca importanta este cea pe care filozofii au numit-o preceptie; cea care isi fixeaza atentia asupra obiectelor si ia cunostinta in mod direct de lucruri si idei.
Urmatoarea ar putea fi inteligenta - ea obtine cunostinte, intelege adevarul si relatiile intre lucruri, rationeaza, gandeste si trage concluzii. Acestui departament ii apartine si memoria, un atribut uimitor, care aduce inapoi trecutul si aduna la un loc, pentru totdeauna, impresiile si senzatiile mintii, menite a fi o sursa de bucurie sau durere.
Urmeaza imaginatia. Aceasta facultate ii da sufletului puterea de a ignora rationalul, aducand departarile aproape si umpland vidul cu fapturile unei lumi ideale care pare tot atat de reala ca si fenomenele materiale care o inconjoara.
Anticipatia, corespondentul memoriei, isi indreapta privirile spre viitor, folosind lupa imaginatiei. Ea se avanta inainte pe aripile sperantei, pana cand timpul si ratiunea sunt uitate in fata privelistilor stralucitoare care i se deschid inainte.
In toate acestea se afla carma caracterului, cea care mana armasarii focosi ai sufletului: ratiunea (sau judecata) - facultatea de a compara, de a alege, de a cantari interactiuniule si de a decide cursul actiunii. Uneori e numita bun-simt, alteori exercitarea judecatii.
Toate acestea sunt doar cateva dintre calitatile mentale de care fiecare dintre noi este constient si care constituie atributele cele mai de seama ale sufletului. Cand ne gandim cat de mult au ele de-a face cu fiecare preocupare a vietii omenesti, nu e necesar sa mai aratam cat e de important sa fie sfintite, asa incat sa fie pazite de eroare si pervertire, ca sa fie folosite pentru scopurile lor cele mai inalte: slava lui Dumnezeu, binele altora si al nostru.
Urmatoarele la rand sunt talentele. Fiecare dintre noi are anumite talente, inclinatii si aptitudini ale gandirii. Unul e un muzician inascut, altul are geniul picturii. Unul e prin natura lui arhitect sau sculptor, altii sunt mai inventatori, sau exploratori sau poeti sau scriitori de romane. Fiecare dintre noi are, asadar, o anumita tendinta a gandirii, iar aptitudinile sunt de obicei indicate de inclinatii.Fiecare dintre acestea trebuie sfintita.
Ca si in clasa de facultati enumerata mai sus, in care imaginatia lipsita de sfintenie si judecata falsa il va conduce pe literat sa devina un Ouida Iasciv sau Byron pasional, tot asa si aici, o inclinatie eronata il va transforma pe preaiubitul de arta intr-unul care propaga viciul. Dragostea nesfintita de muzica poate deveni o cale de acces pentru cele mai insidiopase ispite ale deavolului; chiar dragostea de frumusete si rafinament poate degenera intr-o instigare la impopotanare, la extravaganta in moda si la carnavalul dezmatat al unui trai lumesc si idolatru.
Fiecare din aceste talente ne-au fost daruite la origine de Dumnezeu, Iubitorul de frumos, care pe toate le-a facut sa reflecte propriul Sau bun-gust si priopria Sa intelepciune, infinite. Fiecare din ele insa, poate deveni un slujitor al sinelui si al pacatului, precum si o sursa de degradare si intinare. Nu ne dorim noi cu ardoare ca toate aceste daruri ale cerului, acum dezechilibrate si pervertite de Cadere, sa fie sfintite pe deplin?
A.B. Simpson
UN SUFLET SFINTIT
Am vazut deja ca, din intreita impartire a fiintei noastre, duhul reprezinta elementul superior si divin care il cunoaste pe Dumnezeu si se increde in El, Il iubeste, se aseamana cu El si Il glorifica. Ce este atunci sufletul, deosebit de duh si trup, si ce se intelege printr-un suflet sfintit pe deplin?
Natura si atributele sufletului
Nu este necesar sa patrundem prin toate adancimile psihologiei si sa incercam sa analizam multiplele atribute si facultati ale minunatei constiinte pe care Dumnezeu a asezat-o in pieptul fiecarei fiinte umane. Este destul deocamdata sa observam ca fiecare dintre noi este constinet de existenta a cel putin urmatoarelor patru mari clase de inzestrare mentala: intelegerea, talentele, sentimentele, pasiunile si pornirile.
Intelegerea este sediul inteligentei. Muòlte si variate sunt incaperile acestei case. Probabil ca prima ca importanta este cea pe care filozofii au numit-o preceptie; cea care isi fixeaza atentia asupra obiectelor si ia cunostinta in mod direct de lucruri si idei.
Urmatoarea ar putea fi inteligenta - ea obtine cunostinte, intelege adevarul si relatiile intre lucruri, rationeaza, gandeste si trage concluzii. Acestui departament ii apartine si memoria, un atribut uimitor, care aduce inapoi trecutul si aduna la un loc, pentru totdeauna, impresiile si senzatiile mintii, menite a fi o sursa de bucurie sau durere.
Urmeaza imaginatia. Aceasta facultate ii da sufletului puterea de a ignora rationalul, aducand departarile aproape si umpland vidul cu fapturile unei lumi ideale care pare tot atat de reala ca si fenomenele materiale care o inconjoara.
Anticipatia, corespondentul memoriei, isi indreapta privirile spre viitor, folosind lupa imaginatiei. Ea se avanta inainte pe aripile sperantei, pana cand timpul si ratiunea sunt uitate in fata privelistilor stralucitoare care i se deschid inainte.
In toate acestea se afla carma caracterului, cea care mana armasarii focosi ai sufletului: ratiunea (sau judecata) - facultatea de a compara, de a alege, de a cantari interactiuniule si de a decide cursul actiunii. Uneori e numita bun-simt, alteori exercitarea judecatii.
Toate acestea sunt doar cateva dintre calitatile mentale de care fiecare dintre noi este constient si care constituie atributele cele mai de seama ale sufletului. Cand ne gandim cat de mult au ele de-a face cu fiecare preocupare a vietii omenesti, nu e necesar sa mai aratam cat e de important sa fie sfintite, asa incat sa fie pazite de eroare si pervertire, ca sa fie folosite pentru scopurile lor cele mai inalte: slava lui Dumnezeu, binele altora si al nostru.
Urmatoarele la rand sunt talentele. Fiecare dintre noi are anumite talente, inclinatii si aptitudini ale gandirii. Unul e un muzician inascut, altul are geniul picturii. Unul e prin natura lui arhitect sau sculptor, altii sunt mai inventatori, sau exploratori sau poeti sau scriitori de romane. Fiecare dintre noi are, asadar, o anumita tendinta a gandirii, iar aptitudinile sunt de obicei indicate de inclinatii.Fiecare dintre acestea trebuie sfintita.
Ca si in clasa de facultati enumerata mai sus, in care imaginatia lipsita de sfintenie si judecata falsa il va conduce pe literat sa devina un Ouida Iasciv sau Byron pasional, tot asa si aici, o inclinatie eronata il va transforma pe preaiubitul de arta intr-unul care propaga viciul. Dragostea nesfintita de muzica poate deveni o cale de acces pentru cele mai insidiopase ispite ale deavolului; chiar dragostea de frumusete si rafinament poate degenera intr-o instigare la impopotanare, la extravaganta in moda si la carnavalul dezmatat al unui trai lumesc si idolatru.
Fiecare din aceste talente ne-au fost daruite la origine de Dumnezeu, Iubitorul de frumos, care pe toate le-a facut sa reflecte propriul Sau bun-gust si priopria Sa intelepciune, infinite. Fiecare din ele insa, poate deveni un slujitor al sinelui si al pacatului, precum si o sursa de degradare si intinare. Nu ne dorim noi cu ardoare ca toate aceste daruri ale cerului, acum dezechilibrate si pervertite de Cadere, sa fie sfintite pe deplin?
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu