MARGARITAR... REALITATEA SPIRITUALA
RESURSE SI REALITATE
2Corinteni 4 ne arata in mod aparte ca exista o manifestare a vietii acolo unde este realitate. "Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru muritor." (versetul 10) Acolo unde se vede omorarea lui Isus, este si aratarea vietii lui Isus. Cu alte cuvinte, intrucat omorarea lui Isus este in noi, viata lui Isus este, de asemenea in noi. Aceasta se refera la aceia care cunosc omorarea lui Isus si in care se manifesta viata lui Isus.
"Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viata." (versetul 12) In versetul 10 Pavel vorbeste despre aratarea vietii; aici in versetul 12, el vorbeste despre resursele vietii. Ceea ce se arata in noi numim viata, dar ceea ce se arata in altii numim resursele vietii. Surrsa este aceeasi, intrucat totul vine de la omorarea lui Isus. De aceea a vesti Cuvantul fara a avea realitatea este ceva gol si lipsit de sens, pentru ca nu se daruieste viata trupului lui Cristos. Numai dupa ce omorarea lui Isus a lucrat in noi, poate viata lui Isus sa lucreze in altii. Prin urmare este ceva mai mult decat propovaduirea sau lucrarea, este vorba de resursele vietii.
Desigur, propovaduirea Cuvantului isi are locul ei, dar, daca nu se prijina pe realitate, ea nu poate darui viata. Cand noi purtam in trupurile noastre omorarea lui Isus, trupul lui Cristos primeste hrana. Acolo unde este realitate este hrana. Daca nu cunoastem "omorarea" lui Isus si nu purtam in tacere crucea, nu vom avea nimic de dat altora. Frati si surori, va rog sa retineti ca, ceea ce priveste realitatea spirituala, lucrarea nu inseamna ceea ce faci, ci prin ce ai trecut inaintea lui Dumnezeu; aceasta va hrani in mod automat trupul lui Cristos. Daca tu, in ce te priveste, stii ce este omorarea lui Isus, adunarea, la randul ei, va primi in mod spontan hrana.
Din aceasta cauza, nu e nevoie sa le spunem oamenilor ca am iertat cutare sau cutare lucru, nici sa sunam din trambita ca iubim, nici sa atragem atentia oamenilor asupra modului in care noi am purta crucea. Daca am atins realitatea, vom avea ce darui altora fara nici un efort. Nu conteaza daca suntem constienti de asta sau nu. Faptul ramane: "Moartea lucreaza in noi, iar in voi viata."
Problema noastra consta in aceea ca avem prea multa invatatura. Actionam potrivit invataturii, dar nu exista resurse practice. Sa retinem ca resursele nu reprezinta o actiune exterioara, ci o realitate interioara. Daca ai cunoscut inaintea lui Dumnezeu, ce este omorarea lui Isus, atunci viata lui Isus va lucra in mod spontan in adunare. Acolo unde este viata, sunt resurse, caci a avea resurse inseam-na a darui viata, nu a expune lucrarea pentru a fi admirata. Resursele sunt pentru a-i zidi pe oameni, nu pentru a-ti face reputatia ca ai avut cutare sau cutare experienta. Ceea ce este important este da-ca exista sau nu hrana reala. De fiecare data cand treci prin "omorarea lui Isus", sunt frati sau su-rori care primesc de la tine resursele vietii. Nu e nevoie sa astepti pana iti vei publica autobiografia.
In momentul in care noi primim viata de la Domnul, in acelasi moment adunarii i se furnizeaza viata. Trebuie sa stim ca multe ajutoare transcend constiinta sau simtirea. Cand noi avem realitatea, oamenii sunt hraniti, fie ca suntem constienti de asta sau nu, caci viata este un fapt. Ori de cate ori purtam cu adevarat crucea inaintea Domnului, turpul lui Cristos primeste hrana.
Cum am putea intelege ceea ce spune Pavel - "Astfel ca in noi lucreaza moartea iar in voi viata" - da-ca suntem ignoranti cu privire la ce inseamna a darui viata? Pavel le spune fratilor din Colose: "Ma bucur in suferintele mele pentru voisi in trupul neu, implinesc ce lipseste suferintelor lui Cristos pen-tru trupul Lui care este Adunarea." (1:24) Ce este aceasta? Este daruirea vietii. O data ce ai vazut tru-pul lui Cristos ca fiind unul, vei avea, in mod automat, si ce daruiesti. De aceea, Pavel poate sa sufere pentru trupul lui Cristos si sa implineasca in trupul lui ceea ce lipseste suferintelor lui Cristos. Nu poti intelege cum pot fi implinite suferintele lui Cristos daca nu ai vazut ca trupul lui Cristos este unul.
Sa cerem Domnului sa ne deschida ochii ca sa vedem ca trupul lui Cristos este unul. Oricine vede cu adevarat ca trupul lui Cristos este unul, nu se poate sa nu inteleaga 1Corinteni 4:7: "Ce lucru ai pe care sa nu-l fi primit?" Tot ceea ce avem am primit de la Dumnezeu, si totul este pentru dotarea trupului cu cele necesare. Realitatea pe care noi o atingem in mod personal inaintea Lui Dumnezeu devine bogatie pentru adunare.
Resursele trupului depasesc ingradieile comunicarii fizice. Pavel spune adunarii din Corint: "Cat despre mine, macar ca n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de fata cu Duhul..." (1Corinteni 5:3) Pentru ca a atins realitatea trupului lui Cristos, el poate spune ca este impreuna cu ei cu duhul, intocmai cum fusese cu ei inainte cu trupul. Acesta nu este idealism, ci realitate. Daca am vazut unitatea trupului lui Cristos, duhul nostru se regaseste invariabil in acel trup. Acest lucru inseamna a darui viata si el transcende cuvintele si lucrarile; de asemenea, el trece dincolo de limitarile comunicarii fizice. Daca il cunoastem pe Domnul si suntem in legatura cu El, atunci experientele pe care le avem devin bogatia trupului.
Ce pacat ca multi crestini traiesc pe taramul exterior! Cand lucreaza, par a avea ceva de dat; dar cand nu lucreaza nu au nimic de dat. Cand isi deschid gura, par a fi slujitori alesi ai Domnului; dar cand gura lor este inchisa, nu mai sunt slujitorii alesi ai Domnului. Ei sunt in stare sa daruiasca atunci cand sunt apreciati, dar nu pot darui atunci cand nu sunt intelesi. Deoarece nu au atins realitatea spirituala inaintea lui Dumnezeu, nu pot sa daruiasca viata trupului lui Cristos. Sunt insa si altfel de crestini care, si numai printr-o discutie de cinci minute cu cineva, sunt in stare sa transmita viata interlocuitorului lor. Trupul lui Cristos este un fapt. Resursele spirituale nu depind de o strangere de mana sau o conversatie. Daca cineva a trecut prin vre-o experienta inaintea lui Dumnezeu - si a primit din mana lui Dumnezeu "omorarea lui Isus" - el a daruit deja viata trupului lui Cristos.
Frati si surori, noi daruim adunarii ceea ce cunoastem din Dumnezeu inlauntrul nostru. Nu este vorba ca noi incercam sa daruim, nici ca urmam in mod intentionat sa daruim trupului lui Cristos, ci ca daruim adunarii intr-un mod cat se poate de natural. Cel care a atins realitatea are ce sa dea, cel care nu a atins realitatea nu are ce sa dea. E ceva ce nu putem sa ne impunem. Judecand dupa experineta lui Pavel, putem spune cu adevarat ca a darui turpului lui Cristos este o realitate. Numai atunci cand avem extepriente reale, adunarea are de castigat.
Cuvintele pe care le spune Pavel sunt mai aparte. Il intelegem cu usurinta cand spune:"Purtam intotdeauna in noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata Lui sa se arate in trupul nostru". Dar cand spune: "Astfel ca in noi lucreaza moartea iar in voi viata", nu putem intelege usor semnificatia acestui lucru - pana ce cunoastem unirea trupului lui Cristos. Intrucat trupul este unul, tot ceea ce lucreaza in mine va lucra in mod natural si in altii. Aceasta este viata; aceasta inseamna a darui. Vazand aceasta suntem plini de bucurie, pentruca tot ceea ce primesc madularele de la Cap este pastrat in trup. Si toti facem parte din acelasi trup.
Frati si surori, daca vom atinge aceasta realitate, nu ne vom mai plange de saracia si goliciunea adunarii. Fara indoiala, cat priveste ceea ce se vede inafara, trebuie sa recunoastem starea de sracie si degradare a adunarii. Trebuie sa marturisim ca, dupa cum se vede in exterior, o multime de grupuri crestine, precum si crestini individuali, au esuat. Dar oriunde atingem realitatea adunarii, declaram imediat ca adunarea nu este nici saraca, nici degradata. Bogatia adunarii nu este diminuata de esecul crestinilor individuali sau al grupurilor de crestini, caci, zi de zi, tot ceea ce madularele primesc de la Cap este dat adunarii. Pavel a atins aceasta realitate spirituala, de aceea a putut, pe de o parte, sa mustre adunarea din Corint, dar, pe de alta parte, sa alujeasca potrivit nevoilor celor de acolo.
"Pana vom ajunge toti la unitatea credintei si cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Cristos" (Efeseni 4:13) Acest cuvant este greu de inteles inafara si cu mintea. Ajungerea adunarii la unitatea credintei pare ceva indepartat si dincolo de orice posibilitate de realizare, cand privim la ceea ce se vede. Cine stie daca adunarea va ajunge vreodata la acest punct? Si totusi cand atingem realitarea spirituala, nu mai simtim nevoia sa punem o astfel de intrebare. Noi stim ca, inaintea lui Dumnezeu, adunarea este una si nu a fost niciodata impartita. De indata ce atingem realitatea, toate intrebarile exterioare dispar. Cum putem noi darui daca nu am vazut aceasta realitate? Daruirea noastra incepe din momentul in care vedem. Prin urmare, daruirea se bazaeaza pe cunoasterea realitatii trupului, precum si pe experineta crucii.
Sa retinem ca si cuvintele pe care le spunem au la baza tot viata pe care am dat-o deja adunarii. Frati si surori, Duhul Sfant va adeveri daca ceea ce spuneti este masura de viata pe care deja ati dat-o adunarii. Dar El nu va adeveri ceea ce rostiti daca aceasta nu reprezinta ceea ce ati primit inaintea lui Dumnezeu. Oamenii primesc ajutor din cuvintele voastre numai daca mai intai le-ati daruit viata. Altfel, ajutorul pe care il dau civntele este doar putina limpezime a mintii, intrucat un asemenea ajutor nu este decat produsul pomului cunostintei binelui si raului. Hrana adunarii insa, este viata. Resursele vietii sunt singura hrana a adunarii. Intrebarea nu este ce poti da, ci cat ai dat deja adunarii. Ce ai dat in realitate adunarii? Cand stai inaintea adunarii, ce anume i-ai daruit deja? Daca nu ai atins realitatea, nu vei avea nimic de dat oamenilor. Numai ceea ce este spiritual, numai acele cuvinte care au in spatele lor realitatea, pot furniza hrana adunarii.
Unii crestini isi inchipuie ca "trupul lui Cristos" este numai o alegoria. Ei nu au vazut realitatea trupului si, de aceea, nu au cum sa-i furnizeze acestuia hrana. Nu este nici posibilitatea de a da hrana trupului daca nu l-ai vazut. Doar vazand trupul, , macatul gurii este mancatul trupului, , vazul ochilor este vazul trupului si auzul urechilor este auzul trupului. Ceea ce primeste un madular, trupul primeste. Indiferent ce primeste un frate sau o sora, , lucrul respectiv este primit si de trup. E nevoie sa intelegem ca viata trupului nu este numai o traire corporativa, ci si o viata corporativa. Daca esuam in atingerea acestei realitati, adunarea nu va fi decat doctrina iar trupul doar o alegorie; urmarea este ca nu vom avea nici o modalitate de a-i implini nevoile.
Frati si surori, retineti ca nu suntem o entitate independenta, ci un madular in trup. "Si daca sufere un madular", spune Pavel, "toate madularele sufera impreuna cu el" (1Corinteni 12:26). Este o vorba goala sau un fapt? Pavel este omul care are constiinta trupului. Daca nu ar fi atins realitatea trupului, nu ar fi instare sa spuna asemenea cuvinte. Sa cerem asadar lui Dumnezeu sa ne faca sa atingem radacina, care este realitatea, ca sa putem in mod spontan, sa daruim hrana adunarii.
Watchman Nee
RESURSE SI REALITATE
2Corinteni 4 ne arata in mod aparte ca exista o manifestare a vietii acolo unde este realitate. "Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru muritor." (versetul 10) Acolo unde se vede omorarea lui Isus, este si aratarea vietii lui Isus. Cu alte cuvinte, intrucat omorarea lui Isus este in noi, viata lui Isus este, de asemenea in noi. Aceasta se refera la aceia care cunosc omorarea lui Isus si in care se manifesta viata lui Isus.
"Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viata." (versetul 12) In versetul 10 Pavel vorbeste despre aratarea vietii; aici in versetul 12, el vorbeste despre resursele vietii. Ceea ce se arata in noi numim viata, dar ceea ce se arata in altii numim resursele vietii. Surrsa este aceeasi, intrucat totul vine de la omorarea lui Isus. De aceea a vesti Cuvantul fara a avea realitatea este ceva gol si lipsit de sens, pentru ca nu se daruieste viata trupului lui Cristos. Numai dupa ce omorarea lui Isus a lucrat in noi, poate viata lui Isus sa lucreze in altii. Prin urmare este ceva mai mult decat propovaduirea sau lucrarea, este vorba de resursele vietii.
Desigur, propovaduirea Cuvantului isi are locul ei, dar, daca nu se prijina pe realitate, ea nu poate darui viata. Cand noi purtam in trupurile noastre omorarea lui Isus, trupul lui Cristos primeste hrana. Acolo unde este realitate este hrana. Daca nu cunoastem "omorarea" lui Isus si nu purtam in tacere crucea, nu vom avea nimic de dat altora. Frati si surori, va rog sa retineti ca, ceea ce priveste realitatea spirituala, lucrarea nu inseamna ceea ce faci, ci prin ce ai trecut inaintea lui Dumnezeu; aceasta va hrani in mod automat trupul lui Cristos. Daca tu, in ce te priveste, stii ce este omorarea lui Isus, adunarea, la randul ei, va primi in mod spontan hrana.
Din aceasta cauza, nu e nevoie sa le spunem oamenilor ca am iertat cutare sau cutare lucru, nici sa sunam din trambita ca iubim, nici sa atragem atentia oamenilor asupra modului in care noi am purta crucea. Daca am atins realitatea, vom avea ce darui altora fara nici un efort. Nu conteaza daca suntem constienti de asta sau nu. Faptul ramane: "Moartea lucreaza in noi, iar in voi viata."
Problema noastra consta in aceea ca avem prea multa invatatura. Actionam potrivit invataturii, dar nu exista resurse practice. Sa retinem ca resursele nu reprezinta o actiune exterioara, ci o realitate interioara. Daca ai cunoscut inaintea lui Dumnezeu, ce este omorarea lui Isus, atunci viata lui Isus va lucra in mod spontan in adunare. Acolo unde este viata, sunt resurse, caci a avea resurse inseam-na a darui viata, nu a expune lucrarea pentru a fi admirata. Resursele sunt pentru a-i zidi pe oameni, nu pentru a-ti face reputatia ca ai avut cutare sau cutare experienta. Ceea ce este important este da-ca exista sau nu hrana reala. De fiecare data cand treci prin "omorarea lui Isus", sunt frati sau su-rori care primesc de la tine resursele vietii. Nu e nevoie sa astepti pana iti vei publica autobiografia.
In momentul in care noi primim viata de la Domnul, in acelasi moment adunarii i se furnizeaza viata. Trebuie sa stim ca multe ajutoare transcend constiinta sau simtirea. Cand noi avem realitatea, oamenii sunt hraniti, fie ca suntem constienti de asta sau nu, caci viata este un fapt. Ori de cate ori purtam cu adevarat crucea inaintea Domnului, turpul lui Cristos primeste hrana.
Cum am putea intelege ceea ce spune Pavel - "Astfel ca in noi lucreaza moartea iar in voi viata" - da-ca suntem ignoranti cu privire la ce inseamna a darui viata? Pavel le spune fratilor din Colose: "Ma bucur in suferintele mele pentru voisi in trupul neu, implinesc ce lipseste suferintelor lui Cristos pen-tru trupul Lui care este Adunarea." (1:24) Ce este aceasta? Este daruirea vietii. O data ce ai vazut tru-pul lui Cristos ca fiind unul, vei avea, in mod automat, si ce daruiesti. De aceea, Pavel poate sa sufere pentru trupul lui Cristos si sa implineasca in trupul lui ceea ce lipseste suferintelor lui Cristos. Nu poti intelege cum pot fi implinite suferintele lui Cristos daca nu ai vazut ca trupul lui Cristos este unul.
Sa cerem Domnului sa ne deschida ochii ca sa vedem ca trupul lui Cristos este unul. Oricine vede cu adevarat ca trupul lui Cristos este unul, nu se poate sa nu inteleaga 1Corinteni 4:7: "Ce lucru ai pe care sa nu-l fi primit?" Tot ceea ce avem am primit de la Dumnezeu, si totul este pentru dotarea trupului cu cele necesare. Realitatea pe care noi o atingem in mod personal inaintea Lui Dumnezeu devine bogatie pentru adunare.
Resursele trupului depasesc ingradieile comunicarii fizice. Pavel spune adunarii din Corint: "Cat despre mine, macar ca n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de fata cu Duhul..." (1Corinteni 5:3) Pentru ca a atins realitatea trupului lui Cristos, el poate spune ca este impreuna cu ei cu duhul, intocmai cum fusese cu ei inainte cu trupul. Acesta nu este idealism, ci realitate. Daca am vazut unitatea trupului lui Cristos, duhul nostru se regaseste invariabil in acel trup. Acest lucru inseamna a darui viata si el transcende cuvintele si lucrarile; de asemenea, el trece dincolo de limitarile comunicarii fizice. Daca il cunoastem pe Domnul si suntem in legatura cu El, atunci experientele pe care le avem devin bogatia trupului.
Ce pacat ca multi crestini traiesc pe taramul exterior! Cand lucreaza, par a avea ceva de dat; dar cand nu lucreaza nu au nimic de dat. Cand isi deschid gura, par a fi slujitori alesi ai Domnului; dar cand gura lor este inchisa, nu mai sunt slujitorii alesi ai Domnului. Ei sunt in stare sa daruiasca atunci cand sunt apreciati, dar nu pot darui atunci cand nu sunt intelesi. Deoarece nu au atins realitatea spirituala inaintea lui Dumnezeu, nu pot sa daruiasca viata trupului lui Cristos. Sunt insa si altfel de crestini care, si numai printr-o discutie de cinci minute cu cineva, sunt in stare sa transmita viata interlocuitorului lor. Trupul lui Cristos este un fapt. Resursele spirituale nu depind de o strangere de mana sau o conversatie. Daca cineva a trecut prin vre-o experienta inaintea lui Dumnezeu - si a primit din mana lui Dumnezeu "omorarea lui Isus" - el a daruit deja viata trupului lui Cristos.
Frati si surori, noi daruim adunarii ceea ce cunoastem din Dumnezeu inlauntrul nostru. Nu este vorba ca noi incercam sa daruim, nici ca urmam in mod intentionat sa daruim trupului lui Cristos, ci ca daruim adunarii intr-un mod cat se poate de natural. Cel care a atins realitatea are ce sa dea, cel care nu a atins realitatea nu are ce sa dea. E ceva ce nu putem sa ne impunem. Judecand dupa experineta lui Pavel, putem spune cu adevarat ca a darui turpului lui Cristos este o realitate. Numai atunci cand avem extepriente reale, adunarea are de castigat.
Cuvintele pe care le spune Pavel sunt mai aparte. Il intelegem cu usurinta cand spune:"Purtam intotdeauna in noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata Lui sa se arate in trupul nostru". Dar cand spune: "Astfel ca in noi lucreaza moartea iar in voi viata", nu putem intelege usor semnificatia acestui lucru - pana ce cunoastem unirea trupului lui Cristos. Intrucat trupul este unul, tot ceea ce lucreaza in mine va lucra in mod natural si in altii. Aceasta este viata; aceasta inseamna a darui. Vazand aceasta suntem plini de bucurie, pentruca tot ceea ce primesc madularele de la Cap este pastrat in trup. Si toti facem parte din acelasi trup.
Frati si surori, daca vom atinge aceasta realitate, nu ne vom mai plange de saracia si goliciunea adunarii. Fara indoiala, cat priveste ceea ce se vede inafara, trebuie sa recunoastem starea de sracie si degradare a adunarii. Trebuie sa marturisim ca, dupa cum se vede in exterior, o multime de grupuri crestine, precum si crestini individuali, au esuat. Dar oriunde atingem realitatea adunarii, declaram imediat ca adunarea nu este nici saraca, nici degradata. Bogatia adunarii nu este diminuata de esecul crestinilor individuali sau al grupurilor de crestini, caci, zi de zi, tot ceea ce madularele primesc de la Cap este dat adunarii. Pavel a atins aceasta realitate spirituala, de aceea a putut, pe de o parte, sa mustre adunarea din Corint, dar, pe de alta parte, sa alujeasca potrivit nevoilor celor de acolo.
"Pana vom ajunge toti la unitatea credintei si cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Cristos" (Efeseni 4:13) Acest cuvant este greu de inteles inafara si cu mintea. Ajungerea adunarii la unitatea credintei pare ceva indepartat si dincolo de orice posibilitate de realizare, cand privim la ceea ce se vede. Cine stie daca adunarea va ajunge vreodata la acest punct? Si totusi cand atingem realitarea spirituala, nu mai simtim nevoia sa punem o astfel de intrebare. Noi stim ca, inaintea lui Dumnezeu, adunarea este una si nu a fost niciodata impartita. De indata ce atingem realitatea, toate intrebarile exterioare dispar. Cum putem noi darui daca nu am vazut aceasta realitate? Daruirea noastra incepe din momentul in care vedem. Prin urmare, daruirea se bazaeaza pe cunoasterea realitatii trupului, precum si pe experineta crucii.
Sa retinem ca si cuvintele pe care le spunem au la baza tot viata pe care am dat-o deja adunarii. Frati si surori, Duhul Sfant va adeveri daca ceea ce spuneti este masura de viata pe care deja ati dat-o adunarii. Dar El nu va adeveri ceea ce rostiti daca aceasta nu reprezinta ceea ce ati primit inaintea lui Dumnezeu. Oamenii primesc ajutor din cuvintele voastre numai daca mai intai le-ati daruit viata. Altfel, ajutorul pe care il dau civntele este doar putina limpezime a mintii, intrucat un asemenea ajutor nu este decat produsul pomului cunostintei binelui si raului. Hrana adunarii insa, este viata. Resursele vietii sunt singura hrana a adunarii. Intrebarea nu este ce poti da, ci cat ai dat deja adunarii. Ce ai dat in realitate adunarii? Cand stai inaintea adunarii, ce anume i-ai daruit deja? Daca nu ai atins realitatea, nu vei avea nimic de dat oamenilor. Numai ceea ce este spiritual, numai acele cuvinte care au in spatele lor realitatea, pot furniza hrana adunarii.
Unii crestini isi inchipuie ca "trupul lui Cristos" este numai o alegoria. Ei nu au vazut realitatea trupului si, de aceea, nu au cum sa-i furnizeze acestuia hrana. Nu este nici posibilitatea de a da hrana trupului daca nu l-ai vazut. Doar vazand trupul, , macatul gurii este mancatul trupului, , vazul ochilor este vazul trupului si auzul urechilor este auzul trupului. Ceea ce primeste un madular, trupul primeste. Indiferent ce primeste un frate sau o sora, , lucrul respectiv este primit si de trup. E nevoie sa intelegem ca viata trupului nu este numai o traire corporativa, ci si o viata corporativa. Daca esuam in atingerea acestei realitati, adunarea nu va fi decat doctrina iar trupul doar o alegorie; urmarea este ca nu vom avea nici o modalitate de a-i implini nevoile.
Frati si surori, retineti ca nu suntem o entitate independenta, ci un madular in trup. "Si daca sufere un madular", spune Pavel, "toate madularele sufera impreuna cu el" (1Corinteni 12:26). Este o vorba goala sau un fapt? Pavel este omul care are constiinta trupului. Daca nu ar fi atins realitatea trupului, nu ar fi instare sa spuna asemenea cuvinte. Sa cerem asadar lui Dumnezeu sa ne faca sa atingem radacina, care este realitatea, ca sa putem in mod spontan, sa daruim hrana adunarii.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu