MARGARITAR...
CE INTELEGEM PRIN SFINTIREA SUFLETULUI?
Cum vor fi sfintite pe deplin aeste atribute si facultati? Nu putem explica mai clar aceasta decat aplicand cele trei simple teste ale noastre fiecareia dintre ele, in detaliu. Ele pot fi separate, dedicate si umplute cu Duhul si viata lui Dumnezeu; asa si numai asa, pot fi ele sfintite pe deplin. Sa aplicat testele in detaiu.
Este intelegerea noastra separata? Ne-am deprins sa ne retragem atentia si perceptia de la tot ce nu este sfant si sa refuzam sa vedem lucruri nepermise? Nu este aceasta adevarata sursa a celor mai multe din dificultatile noastre in trairea unei vieti sfinte? Noi ingaduim lumii sa patrunda in noi, pe toate caile fiintei noastre si sa ne acapareze intreaga atentie, pana cand, inevitabil, apar intinarea si nefericirea.
Primul lucru pe cere-l avem de facut, asadar, este sa inchidem ecluzele si sa tinem valurile afara, sa tragem obloanele si sa respingem obiectele care apar nepoftite in cale privirii noastre, sa inchidem pleoapele si sa fim paziti ca lumina ochilor Lui de vederea raului. Putem refuza sa percepem si sa observam raul in jurul nostru.
Mergand pe aceasta strada, ai fost vreodata constient de prezenta a doua forte, una care-ti tinea atentia indreptata spre Dumnezeu, intr-un duh de linistita intelegere si comuniune, cealalta ispitindu-te sa privesti tot ce e pe strada - stralucirea orbitoare a vitrinelor, furnicarul multimii, intreaga scena animata, precum si multe imagini ale raului - lucruri care, daca nu te intineaza, te abat de la simplitatea duhului tau? N-ai simtit niciodata aruncandu-ti o privire pe ziarul de dimineata, o frana asupra mantii tale in timp ce parcurgeau coloanele tipatoare, precum si o voce care parca incerca sa te impiedice sa absorbi cu ochii toata mizeria duhnitoare pe care gunoierii scrisului au strans-o cu lopata de pe ariile si mansardele unei metropole ticaloase? Nu te-ai simtit, la sfarsitul lecturii, absolut saturat de necuratie, chiar daca tu nu ai participat in nici un fel la faradelegile descrise? Gandurile tale au strans acele lucruri si au ajuns astfel intinate.
Am fost tentat odata sa citesc prelegerile lui Robert Ingersoll, cu gandul sa scriu un raspuns la ele, insa, la capatul unei singure pagini, m-am simtit atat de potopit de ploaia de pucioasa care se revarsa din acele randuri peste toata fiinta mea, incat n-am indraznit sa merg mai departe. Am simtit ca nu pot face mai mult decat sa-i avertizez pe oamenii mei in privinta oricarui contact cu astfel de lecturi si sa le spun ca tovarasdiile lor strica obieiurile bune, ca voia lui Dumnezeu este sa ne ferim de orice se pare rau si sa nu avem nici o partasie cu lucrurile neroditoare ale intunericului nici macar in a le asculta.
Am fost odata vizitat de o tanara convertita, o crestina foarte sincera, care se dusese intr-o duminica seara, dupa indelungi presiuni, sa-l asculte pe acest indraznet hulitor. Fata ii stralucea de-a binelea de lumina rampei si venise sa-mi spuna mie, pastorului ei, ca este fascinata si nu stia ce se intampla. Fusese atat de fascinate de stralucitoarele lui blasfemii, ca parca si-a pierdut puterea de a se impotrivi.
Primul lucru deci, in sfintirea mintii, este separarea ei de orice rau. Ignora cu desavarsire raul si refuza orice contact cu el.
A.B. Simpson
CE INTELEGEM PRIN SFINTIREA SUFLETULUI?
Cum vor fi sfintite pe deplin aeste atribute si facultati? Nu putem explica mai clar aceasta decat aplicand cele trei simple teste ale noastre fiecareia dintre ele, in detaliu. Ele pot fi separate, dedicate si umplute cu Duhul si viata lui Dumnezeu; asa si numai asa, pot fi ele sfintite pe deplin. Sa aplicat testele in detaiu.
Este intelegerea noastra separata? Ne-am deprins sa ne retragem atentia si perceptia de la tot ce nu este sfant si sa refuzam sa vedem lucruri nepermise? Nu este aceasta adevarata sursa a celor mai multe din dificultatile noastre in trairea unei vieti sfinte? Noi ingaduim lumii sa patrunda in noi, pe toate caile fiintei noastre si sa ne acapareze intreaga atentie, pana cand, inevitabil, apar intinarea si nefericirea.
Primul lucru pe cere-l avem de facut, asadar, este sa inchidem ecluzele si sa tinem valurile afara, sa tragem obloanele si sa respingem obiectele care apar nepoftite in cale privirii noastre, sa inchidem pleoapele si sa fim paziti ca lumina ochilor Lui de vederea raului. Putem refuza sa percepem si sa observam raul in jurul nostru.
Mergand pe aceasta strada, ai fost vreodata constient de prezenta a doua forte, una care-ti tinea atentia indreptata spre Dumnezeu, intr-un duh de linistita intelegere si comuniune, cealalta ispitindu-te sa privesti tot ce e pe strada - stralucirea orbitoare a vitrinelor, furnicarul multimii, intreaga scena animata, precum si multe imagini ale raului - lucruri care, daca nu te intineaza, te abat de la simplitatea duhului tau? N-ai simtit niciodata aruncandu-ti o privire pe ziarul de dimineata, o frana asupra mantii tale in timp ce parcurgeau coloanele tipatoare, precum si o voce care parca incerca sa te impiedice sa absorbi cu ochii toata mizeria duhnitoare pe care gunoierii scrisului au strans-o cu lopata de pe ariile si mansardele unei metropole ticaloase? Nu te-ai simtit, la sfarsitul lecturii, absolut saturat de necuratie, chiar daca tu nu ai participat in nici un fel la faradelegile descrise? Gandurile tale au strans acele lucruri si au ajuns astfel intinate.
Am fost tentat odata sa citesc prelegerile lui Robert Ingersoll, cu gandul sa scriu un raspuns la ele, insa, la capatul unei singure pagini, m-am simtit atat de potopit de ploaia de pucioasa care se revarsa din acele randuri peste toata fiinta mea, incat n-am indraznit sa merg mai departe. Am simtit ca nu pot face mai mult decat sa-i avertizez pe oamenii mei in privinta oricarui contact cu astfel de lecturi si sa le spun ca tovarasdiile lor strica obieiurile bune, ca voia lui Dumnezeu este sa ne ferim de orice se pare rau si sa nu avem nici o partasie cu lucrurile neroditoare ale intunericului nici macar in a le asculta.
Am fost odata vizitat de o tanara convertita, o crestina foarte sincera, care se dusese intr-o duminica seara, dupa indelungi presiuni, sa-l asculte pe acest indraznet hulitor. Fata ii stralucea de-a binelea de lumina rampei si venise sa-mi spuna mie, pastorului ei, ca este fascinata si nu stia ce se intampla. Fusese atat de fascinate de stralucitoarele lui blasfemii, ca parca si-a pierdut puterea de a se impotrivi.
Primul lucru deci, in sfintirea mintii, este separarea ei de orice rau. Ignora cu desavarsire raul si refuza orice contact cu el.
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu