MARGARITAR...
REALITATEA SPIRITUALA: CUM SA INTRI IN EA
Adeseori realitatea spirituala nu este pentru noi decat o terminologie, caci nu am intrat inca in ea. Numai dupa ce am intrat, putem atinge ceea ce este real. Intrebarea care se pune este deci aceasta: Cum putem intra in realitatea spirituala? "Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul... El Ma va proslavi, pentru ca v-a lua din ce este al Meu si va va descoperi" (Ioan 16:13-14). Aceste doua versete ne arata ca Duhul Sfant este cel care ne spune adevarul si ne calauzeste in el.
Dintre toate lucrarile Duhului Sfant, doua sunt de prima importanta si anume: revelatia Duhului si disciplina Duhului. Prima ne face in stare sa cunoastem si sa vedem realitatea spirituala, in timp ce a doua ne face sa experimentam realitatea spirituala prin modul in care sunt randuite imprejurarile vietii.
Revelatie este temeilia oricarui progres spiritual. Fara revelatia Duhului Sfant, indiferent cat de buna ar fi cunoasterea cuiva si cat de excelenta ar fi comportarea lui exterioara, acel crestin ramane superficial inaintea lui Dumnezeu si se poate ca nu a inaintat nici macar un pas. Pe de alta parte, pe de alta parte, daca cineva are revelatie de la Duhul Sfant, dar ii lipseste dicciplina corespunzatoare a Duhului Sfant, viata acelui crestin este incompleta. Am putea spune ca revelatia Duhului Sfant este temelia, in timp ce disciplina Duhului Sfant este constructia. Aceasta nu inseamna ca exista o pe-rioada numita revelati Duhului Sfant si apoi o alta perioada numita disciplina Duhului Sfant. Cele doua se intrepatrund. Cand El da revelatie, si disciplineaza; si, in timp ce disciplineaza, El da re-velatie. Din acest motiv, revelatia nu este suficienta pentru viata crestina, este nevoie si de disciplina.
Noi credem ca tot ceea ce Tatal I-a incredintat Fiului, Fiul a realizat (Ioan 17:4). Credem de asemenea, ca tot ceea ce Fiul a incredintat Duhului Sfant, Duhul Sfant a realizat. Credem ca, indiferent cat de imensa e realitatea spirituala, Duhul Sfant este capabil sa ne duca la o asemenea imensa realitate. Nu este absolut din Cristos care sa nu fi fost dat adunarii. Aceasta implica nu numai experienta noastra, ci si intrebarea daca lucrarea Duhului Sfant are izbanda. Sa retinem ca, asa cum Cristos a implinit totul, si Duhul Sfant va implini totul. Noi trebuie sa credem in vrednicia Duhului si in desavarsirea lucrarii Lui.
Obiectivul lucrarii Duhului Sfant este de a ne duce la adevar, la realitate. El ne da revelatie pentru a ne duce la realitate, ca sa vedem ca suntem in Cristos. Unii crestini traiesc in lipsa, ca si cum Duhul Sfant ar fi incorporat in ei intr-o masura mai mica. Cand nu au indeajuns pentru a se ajuta pe ei insisi, cum sa se astepte in a-i ajuta pe altii. Abia reusesc sa-si satisfaca propriile nevoi; nici nu se pune problema sa aibe ceva de dat altora. Crestinul care doreste sa-i ajute pe altii trebuie ca el insusi sa fie dus de Duhul Domnului la realitate. Pentru a-l aduce la realitatea spirituala, Duhul Domnului trebuie sa-l treaca prin multa disciplina si prin multe incercari.
"O Dumnezeul dreptatii mele: in stramtorare Tu m-ai largit" (Psalmul 4:1, Darby) Dumnezeu a ingaduit lui David sa treaca prin necaz ca sa ii poata largi inima. In epistola lui, apostolul Iacov spune: "Ascultati preaiubitii mei frati: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt saraci in ochii lumii acesteia ca sa-i faca bogati in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o celor ce-L iubesc?(2:5) Dumnezeu ii alege pe cei saraci din lume ca sa fie bogati in credinta. Dumnezeu nu urmareste ca ai Lui sa fie tot timpul in necaz si saracie. Tinta Lui este de a-i conduce din stramtorare la loc larg, de la saracie la bogatie in credinta.
Apocalipsa 21 ne arata care va fi starea Adunarii inaintea lui Dumnezeu, atunci cand ea se va arata in viitor: "avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatra scumpa, ca o piatra de iaspis stravezie ca cristalul" (versetul 11). "Zidul esra zidit din iaspis, si cetatea era de aur curat, ca sticla curata. Temeliile zidului cetatii erau impodobite cu pietre scumpe de tot felul" (versetul 18-19). Cetatea era in patru colturi si lungimea ei era cat latimea. A masurat cetatea cu trestia si a gasit aproape douasprezece mii de prajini. Lungimea, largimea si inaltimea erau deopotriva" (versetul 16).Cat de bogata si cat de mare va fi cetatea cand se va arata intr-o zi inaintea lui Dumnezeu!
Ce este largimea? Largimea de care vorbeste psalmistul este atunci cand, in necaz, esti dus de Dumnezeu intr-un loc larg, ca sa te bucuri de el. Necazul nu este in stare sa te deprime. Cel ce se bucura de tovarasia celei de-a patra Persoane in cuptorul incins (Daniel 3:25) este cel care se bucura de Dumnezeu; iar cel ce se bucura de Dumnezeu este o persoana largita. Cel care este aruncat in temnita, cu picioarele in butuci, si care totusi, se poate ruga si canta cantari lui Dumnezeu (Fapte 16:24-25) este cel care se bucura de Dumnezeu; o asemenea persoana este cu siguranta largita. Cel care se afla inchis in spatele gratiilor unei inchisori, si care totusi, se bucura de prezenta Domnului este, fara indoiala, o persoana largita.
Duhul Sfant urmareste sa ne duca la largire prin necaz; dar, din pacate, uneori noi suntem asa de coplesiti de necaz. Am vazut tinta (sau scopul) Domnului in necazul lui Iov, cum Domnul este plin de mila si indurare (Iacov 5:11). Iov a ajuns, intr-adevar, la tinta Domnului, dar unii abandoneaza cursa inainte ca Domnul sa-si fi atins tinta in viata lor. Ei sunt apasati de necaz si nu reusesc sa ajunga la un loc mai larg. De indata ce sunt pusi la incercare, ei cartesc si Il acuza pe Dumnezeu ca nu este drept; urmarea este ca sunt doborati de necaz si nu se folosesc de prilejul de a fi dusi la un loc mai larg.
Unii crestini, desi nu sunt in necaz, pot fi in saracie. Le lipseste realitatea spirituala. Ceea ce au ei este insuficient ca sa le satisfaca propria lor nevoie; cum ar putea ei vorbi despre autoritatea altora? Dar slava Domnului sunt si crestini care sunt bogati din punct de vedere spiritual. In cazul acestora, nu se poate patrunde profunzimea lor, nici nu se poate masura largimea lor.. Ori de cate ori ai un necaz, te duci la ei, si esti intotdeauna ajutat. E ca si cum nu ai putea sa dai de vreo problema despre care ei sa nu stie ceva; se pare ca nu se poate sa nu fii ajutat daca mergi la ei. Esti nevoit sa iti pleci capul si sa spui: "Slava Domnului exista asemenea oameni bogati in adunare". Bogatia lor intrece saracia ta, de aceea ei pot sa te ajute in nevoie. Ei sunt bogati pentru ca au atins realitate.
Ca o adunare sa poata fi un lampadar de aur, adica sa poata depune cu adevarat marturie pentru Domnul, e nevoie de cat mai multi crestini largiti in acea dunare, de cat mai multi crestini bogati in credinta, de cat mai multi crestini care sa aiba ce sa dea altora. Este adevarat, putem sa mergem si sa batem la usa unui prieten la miezul noptii si sa ii cerem imprumut trei paini cand nu avem nimic sa punem pe masa inaintea unui alt prieten care a venit la noi dintr-o calatorie (Luca 11:5-6). Totusi, uneori cand oamenii au nevoie de paine, Domnul ne va spune: "Dati-le voi sa manance" (Matei14:16) Cate paini avem noi in realitate? Adeseori se intampla sa ne rugam intr-o stare de urgenta si Dum-nezeu este indurator fata de noi. Dar rugaciunea de urgenta nu poate substitui bogatia. Cat de saraci suntem daca nu este nici o crestere in lucrurile spirituale dupa, sa zicem, un an sau dupa cinci ani!
Care este cauza saraciei? Lipsa disciplinei si a controlului Duhului Sfant. Sa recunoastem ca toti cei care sunt largiti si bogati inaintea lui Dumnezeu sunt oameni care au trecut prin tot felul de lucruri si care au o istorie cu Dumnezeu. Experientele lor si istoria lor imbogateste adunarea. Multe boli sunt pentru bogatia adunarii; multe dificultati sunt pentru bogatia adunarii. Priviti la numarul de crestini care isi petrec zilele linistiti si fara probleme. Rezultatul este saracie spirituala. Cand alti frati sau surori in necaz, ei nu ii inteleg, nici nu sunt in stare sa le ofere vre-un ajutor spiritual. Ei nu au nici o istorie cu Dumnezeu. Duhul Sfant nu are nici o posibilitate de a arata realitatea lui Cristos in ei, pentru ca nu are nici o sansa de a-L incorpora pe Cristos in ei. Oricat de mult ar fi auzit ei Cuvantul, auzirea nu poate substitui lucrarea Duhului Sfant. Pentru aceia carora le lipseste lucrarea Duhului in vietile lor, bogatia lui Cristos nu devine bogatia lor; prin urmare ei nu au nimic de dat altora.
Daca suntem folositori sau nu in mana lui Dumnezeu, aceasta depinde cat de mult a lucrat in noi Duhul Sfant. Sunt crestini care se afla asa de jos, de parca Duhul Sfant nu s-ar fi ocupat niciodata de ei. Saracia lor pare predestinata, dar noi credem ca Domnul nu va lasa pe nimeni sa treaca neprelucrat daca acea persoana se preda in mana Lui. Credem ca fiecare incercare in parte are ca scop largirea si imbogatirea. Fiecare greutate ne ajuta sa cunoastem mai bine pe Dumnezeu. Si astfel vom fi instare sa implinim nevoile copiilor lui Dumnezeu.
O sora a fost mantuita cand a implinit treisprezece ani; a trait o suta trei ani. Un frate a vizitat-o cand avea o suta de ani si a intrebat-o de ce a tinut-o Dumnezeu asa de mult pe pamant. Ea a raspuns linistita: "Dumnezeu ma tine aici ca sa ma rog inc o data si inca o data." O, cat de bogata era ea! O alta sora era bolnava in pat de patruzeci de ani si de treizeci de ani era surda. Cand un frate s-a dus sa o vada, ea a spus: "Inainte ream foarte activa, alergand incoace si incolo; nu am implinit multele lucrari ale rugaciunii de care adunarea avea nevoie. Astazi insa stau in pat. De patruzeci de ani fac zilnic lucrarea rugaciunii." Nu era nici suparata, nici nelinistita, nici nu cartea din cauza bolii ei, ci, dimpotriva, facea o lucrare foarte buna. Necazul o largise si o imbogatise. Iar bogatia ei devenise bogatia adunarii.
Unii frati si surori sunt buni vorbitori in adunare, nu au nici prea multe cunostinte, dar stiu cum sa se roage. Ori de cate ori aud ceva, se roaga pentru lucrul respectiv. Se roaga pentru cei bolnavi, se roaga pentru fratii si surorile aflati in necaz. Ei dau necurmat hrana adunarii cu rugaciunile lor. Alti frati si surori se aduna numai, dar nu se roaga niciodata; asculta mesajele, dar nu se roaga; ei nu au nimic de dat adunarii. Sunt saraci pentru ca nu au primit disciplina Duhului Sfant, si astfel nu stiu ce este realitatea spirituala. Omeneste vorbind, unii frati si surori ar fi trebuit sa cada de mult timp, totusi stau in picioare. Explicatia? Altcineva ii hraneste. Din aceasta cauza, belsugul vietii nu este determinat de cuvinte sau de doctrina, ci cat de multe experinete ai cu Domnul si, prin urmare, cat de mult poti darui adunarii.
Zi de zi, Duhul Sfant cauta prilejuri ca sa ne duca la realitatea spirituala. Daca noi refuzam si accep-tam disciplina Duhului Sfant, Il privam de posibilitatea de a ne duce la realitatea spirituala. Mult prea adesea, atunci cand apar greutati, unii oameni aleg calea usoara de a scapa din ele. Cand vine incerca-rea, unii trec pe langa ea. Astfel, greutatea este evitata, dar, de asemenea este pierdut prilejul ca Du-hul Sfant sa-i duca la realitatea spirituala. Duhul Domnului nu are nici o sansa de a lucra ceva in ei, ca apoi ei sa poata da adunarii ceea ce primesc. Daca ne sustragem disciplinii Duhului Sfant, nu ne putem astepta sa intram in realitatea spirituala. Iar urmarea este ca pierdem prilejul de largire si imbogatire.
Frati si surori, sa acceptam disciplina Duhului Sfant. Atunci vom intra intr-un loc mai larg si vom avea ce sa dam adunarii. E nevoie ca, inca o data, sa ne consacram mai pe deplin si mai profund, pentru a da Duhului Domnului posibilitatea de a-si desavarsi lucrarea si de a ne duce la realitatea spirituala. Fie ca zilnic sa invatam inaintea Domnului, astfel incat cea ce noi acumulam sa devina bogatia adunarii. O asemenea bogatie se va arata intr-o zi in cerul cel nou si pe pamantul cel nou. Frati si surori, nu exista aur care sa nu fie trecut prin foc, nici piatra pretioasa care sa nu fi trecut prin intuneric. Sa cerem Domnului sa ne izbaveasca de orice vorbarie inutile si de saracie. Sa-I cerem sa ne faca sa vedem din ce in ce mai mult realitatea spirituala - ca sa putem fi dusi de Duhul Lui in toata realitatea spirituala.
Watchman Nee
REALITATEA SPIRITUALA: CUM SA INTRI IN EA
Adeseori realitatea spirituala nu este pentru noi decat o terminologie, caci nu am intrat inca in ea. Numai dupa ce am intrat, putem atinge ceea ce este real. Intrebarea care se pune este deci aceasta: Cum putem intra in realitatea spirituala? "Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul... El Ma va proslavi, pentru ca v-a lua din ce este al Meu si va va descoperi" (Ioan 16:13-14). Aceste doua versete ne arata ca Duhul Sfant este cel care ne spune adevarul si ne calauzeste in el.
Dintre toate lucrarile Duhului Sfant, doua sunt de prima importanta si anume: revelatia Duhului si disciplina Duhului. Prima ne face in stare sa cunoastem si sa vedem realitatea spirituala, in timp ce a doua ne face sa experimentam realitatea spirituala prin modul in care sunt randuite imprejurarile vietii.
Revelatie este temeilia oricarui progres spiritual. Fara revelatia Duhului Sfant, indiferent cat de buna ar fi cunoasterea cuiva si cat de excelenta ar fi comportarea lui exterioara, acel crestin ramane superficial inaintea lui Dumnezeu si se poate ca nu a inaintat nici macar un pas. Pe de alta parte, pe de alta parte, daca cineva are revelatie de la Duhul Sfant, dar ii lipseste dicciplina corespunzatoare a Duhului Sfant, viata acelui crestin este incompleta. Am putea spune ca revelatia Duhului Sfant este temelia, in timp ce disciplina Duhului Sfant este constructia. Aceasta nu inseamna ca exista o pe-rioada numita revelati Duhului Sfant si apoi o alta perioada numita disciplina Duhului Sfant. Cele doua se intrepatrund. Cand El da revelatie, si disciplineaza; si, in timp ce disciplineaza, El da re-velatie. Din acest motiv, revelatia nu este suficienta pentru viata crestina, este nevoie si de disciplina.
Noi credem ca tot ceea ce Tatal I-a incredintat Fiului, Fiul a realizat (Ioan 17:4). Credem de asemenea, ca tot ceea ce Fiul a incredintat Duhului Sfant, Duhul Sfant a realizat. Credem ca, indiferent cat de imensa e realitatea spirituala, Duhul Sfant este capabil sa ne duca la o asemenea imensa realitate. Nu este absolut din Cristos care sa nu fi fost dat adunarii. Aceasta implica nu numai experienta noastra, ci si intrebarea daca lucrarea Duhului Sfant are izbanda. Sa retinem ca, asa cum Cristos a implinit totul, si Duhul Sfant va implini totul. Noi trebuie sa credem in vrednicia Duhului si in desavarsirea lucrarii Lui.
Obiectivul lucrarii Duhului Sfant este de a ne duce la adevar, la realitate. El ne da revelatie pentru a ne duce la realitate, ca sa vedem ca suntem in Cristos. Unii crestini traiesc in lipsa, ca si cum Duhul Sfant ar fi incorporat in ei intr-o masura mai mica. Cand nu au indeajuns pentru a se ajuta pe ei insisi, cum sa se astepte in a-i ajuta pe altii. Abia reusesc sa-si satisfaca propriile nevoi; nici nu se pune problema sa aibe ceva de dat altora. Crestinul care doreste sa-i ajute pe altii trebuie ca el insusi sa fie dus de Duhul Domnului la realitate. Pentru a-l aduce la realitatea spirituala, Duhul Domnului trebuie sa-l treaca prin multa disciplina si prin multe incercari.
"O Dumnezeul dreptatii mele: in stramtorare Tu m-ai largit" (Psalmul 4:1, Darby) Dumnezeu a ingaduit lui David sa treaca prin necaz ca sa ii poata largi inima. In epistola lui, apostolul Iacov spune: "Ascultati preaiubitii mei frati: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt saraci in ochii lumii acesteia ca sa-i faca bogati in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o celor ce-L iubesc?(2:5) Dumnezeu ii alege pe cei saraci din lume ca sa fie bogati in credinta. Dumnezeu nu urmareste ca ai Lui sa fie tot timpul in necaz si saracie. Tinta Lui este de a-i conduce din stramtorare la loc larg, de la saracie la bogatie in credinta.
Apocalipsa 21 ne arata care va fi starea Adunarii inaintea lui Dumnezeu, atunci cand ea se va arata in viitor: "avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatra scumpa, ca o piatra de iaspis stravezie ca cristalul" (versetul 11). "Zidul esra zidit din iaspis, si cetatea era de aur curat, ca sticla curata. Temeliile zidului cetatii erau impodobite cu pietre scumpe de tot felul" (versetul 18-19). Cetatea era in patru colturi si lungimea ei era cat latimea. A masurat cetatea cu trestia si a gasit aproape douasprezece mii de prajini. Lungimea, largimea si inaltimea erau deopotriva" (versetul 16).Cat de bogata si cat de mare va fi cetatea cand se va arata intr-o zi inaintea lui Dumnezeu!
Ce este largimea? Largimea de care vorbeste psalmistul este atunci cand, in necaz, esti dus de Dumnezeu intr-un loc larg, ca sa te bucuri de el. Necazul nu este in stare sa te deprime. Cel ce se bucura de tovarasia celei de-a patra Persoane in cuptorul incins (Daniel 3:25) este cel care se bucura de Dumnezeu; iar cel ce se bucura de Dumnezeu este o persoana largita. Cel care este aruncat in temnita, cu picioarele in butuci, si care totusi, se poate ruga si canta cantari lui Dumnezeu (Fapte 16:24-25) este cel care se bucura de Dumnezeu; o asemenea persoana este cu siguranta largita. Cel care se afla inchis in spatele gratiilor unei inchisori, si care totusi, se bucura de prezenta Domnului este, fara indoiala, o persoana largita.
Duhul Sfant urmareste sa ne duca la largire prin necaz; dar, din pacate, uneori noi suntem asa de coplesiti de necaz. Am vazut tinta (sau scopul) Domnului in necazul lui Iov, cum Domnul este plin de mila si indurare (Iacov 5:11). Iov a ajuns, intr-adevar, la tinta Domnului, dar unii abandoneaza cursa inainte ca Domnul sa-si fi atins tinta in viata lor. Ei sunt apasati de necaz si nu reusesc sa ajunga la un loc mai larg. De indata ce sunt pusi la incercare, ei cartesc si Il acuza pe Dumnezeu ca nu este drept; urmarea este ca sunt doborati de necaz si nu se folosesc de prilejul de a fi dusi la un loc mai larg.
Unii crestini, desi nu sunt in necaz, pot fi in saracie. Le lipseste realitatea spirituala. Ceea ce au ei este insuficient ca sa le satisfaca propria lor nevoie; cum ar putea ei vorbi despre autoritatea altora? Dar slava Domnului sunt si crestini care sunt bogati din punct de vedere spiritual. In cazul acestora, nu se poate patrunde profunzimea lor, nici nu se poate masura largimea lor.. Ori de cate ori ai un necaz, te duci la ei, si esti intotdeauna ajutat. E ca si cum nu ai putea sa dai de vreo problema despre care ei sa nu stie ceva; se pare ca nu se poate sa nu fii ajutat daca mergi la ei. Esti nevoit sa iti pleci capul si sa spui: "Slava Domnului exista asemenea oameni bogati in adunare". Bogatia lor intrece saracia ta, de aceea ei pot sa te ajute in nevoie. Ei sunt bogati pentru ca au atins realitate.
Ca o adunare sa poata fi un lampadar de aur, adica sa poata depune cu adevarat marturie pentru Domnul, e nevoie de cat mai multi crestini largiti in acea dunare, de cat mai multi crestini bogati in credinta, de cat mai multi crestini care sa aiba ce sa dea altora. Este adevarat, putem sa mergem si sa batem la usa unui prieten la miezul noptii si sa ii cerem imprumut trei paini cand nu avem nimic sa punem pe masa inaintea unui alt prieten care a venit la noi dintr-o calatorie (Luca 11:5-6). Totusi, uneori cand oamenii au nevoie de paine, Domnul ne va spune: "Dati-le voi sa manance" (Matei14:16) Cate paini avem noi in realitate? Adeseori se intampla sa ne rugam intr-o stare de urgenta si Dum-nezeu este indurator fata de noi. Dar rugaciunea de urgenta nu poate substitui bogatia. Cat de saraci suntem daca nu este nici o crestere in lucrurile spirituale dupa, sa zicem, un an sau dupa cinci ani!
Care este cauza saraciei? Lipsa disciplinei si a controlului Duhului Sfant. Sa recunoastem ca toti cei care sunt largiti si bogati inaintea lui Dumnezeu sunt oameni care au trecut prin tot felul de lucruri si care au o istorie cu Dumnezeu. Experientele lor si istoria lor imbogateste adunarea. Multe boli sunt pentru bogatia adunarii; multe dificultati sunt pentru bogatia adunarii. Priviti la numarul de crestini care isi petrec zilele linistiti si fara probleme. Rezultatul este saracie spirituala. Cand alti frati sau surori in necaz, ei nu ii inteleg, nici nu sunt in stare sa le ofere vre-un ajutor spiritual. Ei nu au nici o istorie cu Dumnezeu. Duhul Sfant nu are nici o posibilitate de a arata realitatea lui Cristos in ei, pentru ca nu are nici o sansa de a-L incorpora pe Cristos in ei. Oricat de mult ar fi auzit ei Cuvantul, auzirea nu poate substitui lucrarea Duhului Sfant. Pentru aceia carora le lipseste lucrarea Duhului in vietile lor, bogatia lui Cristos nu devine bogatia lor; prin urmare ei nu au nimic de dat altora.
Daca suntem folositori sau nu in mana lui Dumnezeu, aceasta depinde cat de mult a lucrat in noi Duhul Sfant. Sunt crestini care se afla asa de jos, de parca Duhul Sfant nu s-ar fi ocupat niciodata de ei. Saracia lor pare predestinata, dar noi credem ca Domnul nu va lasa pe nimeni sa treaca neprelucrat daca acea persoana se preda in mana Lui. Credem ca fiecare incercare in parte are ca scop largirea si imbogatirea. Fiecare greutate ne ajuta sa cunoastem mai bine pe Dumnezeu. Si astfel vom fi instare sa implinim nevoile copiilor lui Dumnezeu.
O sora a fost mantuita cand a implinit treisprezece ani; a trait o suta trei ani. Un frate a vizitat-o cand avea o suta de ani si a intrebat-o de ce a tinut-o Dumnezeu asa de mult pe pamant. Ea a raspuns linistita: "Dumnezeu ma tine aici ca sa ma rog inc o data si inca o data." O, cat de bogata era ea! O alta sora era bolnava in pat de patruzeci de ani si de treizeci de ani era surda. Cand un frate s-a dus sa o vada, ea a spus: "Inainte ream foarte activa, alergand incoace si incolo; nu am implinit multele lucrari ale rugaciunii de care adunarea avea nevoie. Astazi insa stau in pat. De patruzeci de ani fac zilnic lucrarea rugaciunii." Nu era nici suparata, nici nelinistita, nici nu cartea din cauza bolii ei, ci, dimpotriva, facea o lucrare foarte buna. Necazul o largise si o imbogatise. Iar bogatia ei devenise bogatia adunarii.
Unii frati si surori sunt buni vorbitori in adunare, nu au nici prea multe cunostinte, dar stiu cum sa se roage. Ori de cate ori aud ceva, se roaga pentru lucrul respectiv. Se roaga pentru cei bolnavi, se roaga pentru fratii si surorile aflati in necaz. Ei dau necurmat hrana adunarii cu rugaciunile lor. Alti frati si surori se aduna numai, dar nu se roaga niciodata; asculta mesajele, dar nu se roaga; ei nu au nimic de dat adunarii. Sunt saraci pentru ca nu au primit disciplina Duhului Sfant, si astfel nu stiu ce este realitatea spirituala. Omeneste vorbind, unii frati si surori ar fi trebuit sa cada de mult timp, totusi stau in picioare. Explicatia? Altcineva ii hraneste. Din aceasta cauza, belsugul vietii nu este determinat de cuvinte sau de doctrina, ci cat de multe experinete ai cu Domnul si, prin urmare, cat de mult poti darui adunarii.
Zi de zi, Duhul Sfant cauta prilejuri ca sa ne duca la realitatea spirituala. Daca noi refuzam si accep-tam disciplina Duhului Sfant, Il privam de posibilitatea de a ne duce la realitatea spirituala. Mult prea adesea, atunci cand apar greutati, unii oameni aleg calea usoara de a scapa din ele. Cand vine incerca-rea, unii trec pe langa ea. Astfel, greutatea este evitata, dar, de asemenea este pierdut prilejul ca Du-hul Sfant sa-i duca la realitatea spirituala. Duhul Domnului nu are nici o sansa de a lucra ceva in ei, ca apoi ei sa poata da adunarii ceea ce primesc. Daca ne sustragem disciplinii Duhului Sfant, nu ne putem astepta sa intram in realitatea spirituala. Iar urmarea este ca pierdem prilejul de largire si imbogatire.
Frati si surori, sa acceptam disciplina Duhului Sfant. Atunci vom intra intr-un loc mai larg si vom avea ce sa dam adunarii. E nevoie ca, inca o data, sa ne consacram mai pe deplin si mai profund, pentru a da Duhului Domnului posibilitatea de a-si desavarsi lucrarea si de a ne duce la realitatea spirituala. Fie ca zilnic sa invatam inaintea Domnului, astfel incat cea ce noi acumulam sa devina bogatia adunarii. O asemenea bogatie se va arata intr-o zi in cerul cel nou si pe pamantul cel nou. Frati si surori, nu exista aur care sa nu fie trecut prin foc, nici piatra pretioasa care sa nu fi trecut prin intuneric. Sa cerem Domnului sa ne izbaveasca de orice vorbarie inutile si de saracie. Sa-I cerem sa ne faca sa vedem din ce in ce mai mult realitatea spirituala - ca sa putem fi dusi de Duhul Lui in toata realitatea spirituala.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu