MARGARITAR...
SFINTIT...O DATA PENTRU TOTDEAUNA
Acest act al dedicarii trebuie facut o data pentru totdeauna, apoi trebuie recunoscut ca indeplinit si ca incluzand fiecare innoire a dedicarii pe care o vom mai face, pe masura ce primim mai multa lumina, in amanunt pentru a respecta voia Lui cu privire la noi. Este posibil ca, o data pentru totdeauna, si ne-cunoscand poate nici a mia parte din ce inseamna aceasta, sa ne daruim pe noi insine lui Dumne-zeu, asa cum intelege El acest lucru, si sa stim de atunci inainte ca suntem cu totul pentru vecie ai Dom-nului, cu tot atata siguranta cum vom sti ca suntem ai Domnului dupa un milion de ani petrecuti in slava.
Si totusi, dupa acesta mic si cuprinzator act de dedicare, este foarte potrivit ca, pe masura ce primim lumina si devenim constienti de noi puteri sau posibilitati, pe care le punem la picioarele Lui, sa raspundem cu un "da" bucuros cererii Sale, ori de cate ori Si-o va innoi. Aceasta este doar realizarea in detaliu a consacrarii atotcuprinzatoare pe care am facut-o la inceput.
Dragul meu, te-ai dedicat tu oare in acest fel, pe tine si duhul tau, lui Dumnezeu? Vei indrazni ca de acum incolo sa te socotesti cu totul al Domnului si pe masura ce fiecare odaita a naturii tale inalte se va deschide cunostintei tale, vei pune tu cu bucurie cheia ei in balnda Sa mana, recunoscandu-L pe El ca Proprietar si Oaspete al ei?
Duhul Sfant este un duh umplut cu prezenta si Duhul Domnului. Ceea ce ii darieste Lui este doar un potential; si numai prezenta Lui Il transforma in realitate. Chiar si atunci cand s-a dedicat, el este numai un vas gol, gata de folosti de Stapanul. El este cel care il umple si il face sa se reverse pentru implinirea nevoilor celorlalti sau pentru a implini dorinta inimii Lui Insusi. Chiar si consacrarea noastra pentru Dumneze, insusi actul dedicarii trebuie faut desavarsit prin harul Sau. Noi nu putem nici macar sa ne daruim pe noi insine Lui intr-un mod desavarsit, insa putem alege sa fim ai Lui. Apoi El va intra in viata noastra dedicata si va face jertfa vie vrednica de sfantul Sau altar.
Ne putem aseza pe altar intr-o totala predare si, deoarece El, marea Ardere-de-Tot, S-a dat pe Sine lui Dumnezeu pentru noi, o data pentru totdeauna, si noi putem deveni o jertfa de bun miros lui Dumnezeu. Cel care aducea jertfa nu se aducea pe sine, ci atinge mileul fara cusur si acesta devenea jertfa desavarsita. Tot astfel, punandu-ne mana pe calul lui Cristos, consacrarea noastra este primita de El, in El, iar El intra in vointa si duhul nostru si se uneste cu noi in asa fel, incat jertfa este demna de primit si desavarsita.
Cunostinta de Dumnezeu si partasia noastra cu El depind de harul Lui pentru a deveni eficiente. Noi ne dedicam duhul lui Dumnezeu. Apoi El ni se reveleaza, deschizandu-ne ochii intelegerii, aratandu-ne persoana lui Cristos, dezvaluind priceperii noastre spirituale adevarul Lui si facandu-ne sa vedem lumina, in lumina Lui.
Este minunat sa observam adeseori cum, in scurt timp, o minte neanvatata va fi umpluta, la simpla atingere a Duhului Sfant cu cea mai profunda si scripturala invatatura a lui Dumnezeu si a planului de mantuire a lui Cristos. Am cunoscut o data o tanara saraca, ce fusese salvata de la o viata de pacat si care avusese parte de foarte putina educatie. In cateva zile ea a ajuns sa cunoasca extra-ordinar de bine Scriptura si intregul plan de rascumparare, prin simpla ungere a Duhului Sfant. Noi ii daruim Lui Duhul nostru, ca sa-l putem cunoaste, iar El ne umple cu lumina si descoperirea Lui.
Nu putem crea chipul Sau
Noi alegem sa fim transformati dupa chipul Sau, insa nu putem crea acel chip prin propria noastra moralitate sau prin straduinta dupa dreptate. Trebuie sa fim creati din nou dupa asemanarea Lui, prin Duhul Sau, iar mana Lui sa imprime chipul Sau direct pe inima noastra, cu sigiliul Sau ceresc. In acest mod, El devine sfintenia noastra, caci Cristos a fost facut pentru noi sfintenie; devenim dreptatea lui Dumnezeu in El. Noi ne departam de pacat si alegem sa fim sfinti; Dumnezeu umple mana noastra intinsa cu propria Sa dreptate fara pata.
Credinta noastra este umplerea cu Duhul Sau si primirea din credinta lui Dumnezeu. Noi alegem sa ne incredem in El, iar El consfinteste aceasta elegere, facandu-ne in stare sa credem si sa continuam sa ramanem in credinta, inradacinati si ziditi, si sa traim astfel prin credinta in Fiul lui Dumnezeu. Dragostea noastra e doar un tel din partea noastra; putere este a Lui; pentru ca, atunci cand alegem sa iubim, El face sa creasca in noi acea iubire si ne face parte de Insusi Duhul Sau si de natura Sa, care este dragostea. Toate sraduintele noastre n-ar insuma cat o singura vibratie de iubire autentica fata de Dumnezeu, insa El va insufla propria Sa dragoste desavarsita in orice inima care alege sa faca din El singurl obiect al iubirii.
Nu ne putem iubii dusmanii, insa putem alege sa-i iubim, iar Dumnezeu ne face in stare sa-i iubim. Adesea am observat caractere consacrate, puse in situatii in care erau obligate sa vina in contact cu persoane dezagreabile, pe care nu le puteau iubi. Totusi, alegand, la porunca Lui, sa actioneze in duhul dragostei, Dumnezeu a pus in ei propria Sa inima in asa fel, incat, fara nici o truda, s-au putut adapta acelor relatii si l-au putut trata pe asociatul neprietenos sau pe dusman cu liniste, blandete si cu o dorinta sfanta pentru cel mai mare bine al acestuia.
A.B. Simpson
SFINTIT...O DATA PENTRU TOTDEAUNA
Acest act al dedicarii trebuie facut o data pentru totdeauna, apoi trebuie recunoscut ca indeplinit si ca incluzand fiecare innoire a dedicarii pe care o vom mai face, pe masura ce primim mai multa lumina, in amanunt pentru a respecta voia Lui cu privire la noi. Este posibil ca, o data pentru totdeauna, si ne-cunoscand poate nici a mia parte din ce inseamna aceasta, sa ne daruim pe noi insine lui Dumne-zeu, asa cum intelege El acest lucru, si sa stim de atunci inainte ca suntem cu totul pentru vecie ai Dom-nului, cu tot atata siguranta cum vom sti ca suntem ai Domnului dupa un milion de ani petrecuti in slava.
Si totusi, dupa acesta mic si cuprinzator act de dedicare, este foarte potrivit ca, pe masura ce primim lumina si devenim constienti de noi puteri sau posibilitati, pe care le punem la picioarele Lui, sa raspundem cu un "da" bucuros cererii Sale, ori de cate ori Si-o va innoi. Aceasta este doar realizarea in detaliu a consacrarii atotcuprinzatoare pe care am facut-o la inceput.
Dragul meu, te-ai dedicat tu oare in acest fel, pe tine si duhul tau, lui Dumnezeu? Vei indrazni ca de acum incolo sa te socotesti cu totul al Domnului si pe masura ce fiecare odaita a naturii tale inalte se va deschide cunostintei tale, vei pune tu cu bucurie cheia ei in balnda Sa mana, recunoscandu-L pe El ca Proprietar si Oaspete al ei?
Duhul Sfant este un duh umplut cu prezenta si Duhul Domnului. Ceea ce ii darieste Lui este doar un potential; si numai prezenta Lui Il transforma in realitate. Chiar si atunci cand s-a dedicat, el este numai un vas gol, gata de folosti de Stapanul. El este cel care il umple si il face sa se reverse pentru implinirea nevoilor celorlalti sau pentru a implini dorinta inimii Lui Insusi. Chiar si consacrarea noastra pentru Dumneze, insusi actul dedicarii trebuie faut desavarsit prin harul Sau. Noi nu putem nici macar sa ne daruim pe noi insine Lui intr-un mod desavarsit, insa putem alege sa fim ai Lui. Apoi El va intra in viata noastra dedicata si va face jertfa vie vrednica de sfantul Sau altar.
Ne putem aseza pe altar intr-o totala predare si, deoarece El, marea Ardere-de-Tot, S-a dat pe Sine lui Dumnezeu pentru noi, o data pentru totdeauna, si noi putem deveni o jertfa de bun miros lui Dumnezeu. Cel care aducea jertfa nu se aducea pe sine, ci atinge mileul fara cusur si acesta devenea jertfa desavarsita. Tot astfel, punandu-ne mana pe calul lui Cristos, consacrarea noastra este primita de El, in El, iar El intra in vointa si duhul nostru si se uneste cu noi in asa fel, incat jertfa este demna de primit si desavarsita.
Cunostinta de Dumnezeu si partasia noastra cu El depind de harul Lui pentru a deveni eficiente. Noi ne dedicam duhul lui Dumnezeu. Apoi El ni se reveleaza, deschizandu-ne ochii intelegerii, aratandu-ne persoana lui Cristos, dezvaluind priceperii noastre spirituale adevarul Lui si facandu-ne sa vedem lumina, in lumina Lui.
Este minunat sa observam adeseori cum, in scurt timp, o minte neanvatata va fi umpluta, la simpla atingere a Duhului Sfant cu cea mai profunda si scripturala invatatura a lui Dumnezeu si a planului de mantuire a lui Cristos. Am cunoscut o data o tanara saraca, ce fusese salvata de la o viata de pacat si care avusese parte de foarte putina educatie. In cateva zile ea a ajuns sa cunoasca extra-ordinar de bine Scriptura si intregul plan de rascumparare, prin simpla ungere a Duhului Sfant. Noi ii daruim Lui Duhul nostru, ca sa-l putem cunoaste, iar El ne umple cu lumina si descoperirea Lui.
Nu putem crea chipul Sau
Noi alegem sa fim transformati dupa chipul Sau, insa nu putem crea acel chip prin propria noastra moralitate sau prin straduinta dupa dreptate. Trebuie sa fim creati din nou dupa asemanarea Lui, prin Duhul Sau, iar mana Lui sa imprime chipul Sau direct pe inima noastra, cu sigiliul Sau ceresc. In acest mod, El devine sfintenia noastra, caci Cristos a fost facut pentru noi sfintenie; devenim dreptatea lui Dumnezeu in El. Noi ne departam de pacat si alegem sa fim sfinti; Dumnezeu umple mana noastra intinsa cu propria Sa dreptate fara pata.
Credinta noastra este umplerea cu Duhul Sau si primirea din credinta lui Dumnezeu. Noi alegem sa ne incredem in El, iar El consfinteste aceasta elegere, facandu-ne in stare sa credem si sa continuam sa ramanem in credinta, inradacinati si ziditi, si sa traim astfel prin credinta in Fiul lui Dumnezeu. Dragostea noastra e doar un tel din partea noastra; putere este a Lui; pentru ca, atunci cand alegem sa iubim, El face sa creasca in noi acea iubire si ne face parte de Insusi Duhul Sau si de natura Sa, care este dragostea. Toate sraduintele noastre n-ar insuma cat o singura vibratie de iubire autentica fata de Dumnezeu, insa El va insufla propria Sa dragoste desavarsita in orice inima care alege sa faca din El singurl obiect al iubirii.
Nu ne putem iubii dusmanii, insa putem alege sa-i iubim, iar Dumnezeu ne face in stare sa-i iubim. Adesea am observat caractere consacrate, puse in situatii in care erau obligate sa vina in contact cu persoane dezagreabile, pe care nu le puteau iubi. Totusi, alegand, la porunca Lui, sa actioneze in duhul dragostei, Dumnezeu a pus in ei propria Sa inima in asa fel, incat, fara nici o truda, s-au putut adapta acelor relatii si l-au putut trata pe asociatul neprietenos sau pe dusman cu liniste, blandete si cu o dorinta sfanta pentru cel mai mare bine al acestuia.
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu