vineri, 14 decembrie 2018




MARGARITAR DE MARE PRET....

ADEVARATA VITA de Andrew Murray

Curatarea
"Pe fiecare mladita care aduce rod, El o curata ca sa aduca si mai multa rod". (Ioan 15:2)

Vita are doua trasaturi remarcabile. Nu exista nici o alta planta al carei rod sa contina atat de mult alcool ce poate fi distilat din belsug. Si nu exista nici o alta planta care sa creasca si sa se extinda atat de repede, devenind asemenea unei paduri salbatice care impiedica rodirea; din acest motiv, ea are nevoie de cea mai severa curatare. Privesc prin fereastra mea la podgoriile intinse de aici. Principala grija a viticultorului este curatarea. Poti sa ai o vita intinsa pe spalier, ale carei radacini sunt atat de adanc infipte in pamant,  incat nu necesita nici in sapat, nici ingrasamant, nici sa fie udata. Dar ca sa aduca un rod bun, trebuie sa fie curatata. Unii copaci trebuie sa fie curatati din cand in cand. Altii aduc un rod perfect fara a fi curatati. Vita insa trebuie neaparat sa fie curatata.

Astfel Domnul nostru ne spune, chiar de la inceputul acestei parabole, ca lucrarea pe care Tatal o face in cazul mladitei care rodeste este aceea de a o curata ca sa poata rodi si mai mult. Sa ne gandim putin ce inseamna curatareasau taiarea unei vite. Ea nu inseamna indepartarea buruienilor sau a maracinilor sau a orice altceva din exterior care i-ar putea impiedica cresterea. Nu! Ea presupune retezarea lastarilor lungi din anul anterior, indepartarea a ceva ce vine dinauntru, care a fost produs de insasi vita-de-vie. Prin curatire, se indeparteaza ceva ce dovedeste vigoarea propriei vieti: cu cat cresterea a fost mai viguroasa, cu atat mai mare va fi curatirea. Lemnul veritabil, sanatos al vitei este cel ce trebuie taiat. De ce? Pentru ca vita ar consuma prea multa seva ca sa hraneasca toti lastarii aceia lungi crescuti in anul anterior. Seva trebuie economisita si folosita doar pentru rod. Mladitele, ce pot ajunge la o lungime de peste doi metri, sunt taiate de jos, de langa tulpina si sunt reduse la nu mai mult de cinci centimetri, suficient pentru a produce struguri. Doar atunci cand tot ceea ce nu este necesar pentru rodire a fost retezat fara nici o mila si cand mladitele au fost reduse la minimum, putem nadajdui intr-un rod boga, deplin.

Cat de solemna si de pretioasa este aceasta lectie! Curatirea pe care o face Stapanul Vitei, nu se refera numai la pacat, ci si la propria noastra activitate crestina, asa cum se desfasoara ea chiar in procesul rodirii. Si aceasta trebuie sa fie taiata si curatata. Lucrand pentru Dumnezeu, este necesar sa ne folosim acele inzestrari naturale de intelepciune, elocventa, influienta sau zel. Si totusi, ele se afla mereu in pericolul de a dezvolta in mod excesiv si de a deveni obiectul increderii noastre. Asadar, pe parcursul lucrarii noastre, in anumite etape, Dumnezeu trebuie sa ne aduca la capatul puterilor noastre, la constienta propriei noastre neputinte si a pericolului care vine din tot ce este produs de om, sa ne faca sa simtim ca nu suntem nimic prin noi insine. Ceea ce mai ramane din noi este doar atat cat este necesar pentru a primi puterea sevei dadatoare de viata a Duhului Sfant. Ceea ce este omenesc trebuie sa fie micsorat cat de mult posibil. Tot ceea ce este incompatibil cu cel mai profund devotament fata de slujirea lui Cristos trebuie sa fie indepartat. Cu cat taierea si curatirea a tot ceea ce vine din sinele nostru se apropie mai mult de perfectiune, cu cat este mai mica suprafata asupra careia Duhul Sfant urmeaza sa fie revarsat si cu cat mai intensa poate fi focalizarea intregii noastre fiinte pentru a fi in intregime la dispozitia Duhului Sfant urmeaza sa fie revarsat si cu atat mai intesa poate fi focalizarea intregii noastre fiinte pentru a fi in intregime la dispozitia Duhului. Aceasta este adevarata taiere imprejur a inimii, taierea imprejur a lui Cristos. Aceasta este adevarata rastignire impreuna cu Cristos, purtand in trupul nostru omorarea Domnului Isus.

Binecuvantata curatire, infaptuita de insusi Dumnezeu! Cat de mult ma bucur de asigurarea ca voi produce mai mult rod! Ah, Stapanul meu cel sfant, taie si curata din mine tot ceea ce ar putea oferi doar un spectacol frumos sau care ar putea deveni o sursa de incredere in mine insumi si de mandrie! Doamne tine-ma smerit, pentru ca sa nu poata carnea sa se mandreasca in prezenta ta! Ma incred in tine ca tu sa-Ti infaptuiesti lucrarea.

Andrew Murray



MARGARITAR DE MARE PRET....

IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Nu judeca pe altii

1. Uita-te mai bine la tine insuti si fereste-te de-a judeca pe altii. Caci cine judeca pe altii, mai intai se trudeste degeaba, dupa aceea de mai multe ori greseste decat nimereste adevarul, si in sfarsit lesne cade in pacat; cine insa se cerceteaza pe sine si se judeca pe sine insusi, face un lucru de folos, afla adevarul si nu pacatuieste. De obicei judecam lucrurile dupa inima noastra; caci iubirea de sine (egoismul) nu ne lasa sa facem o judecata dreapta. Daca singura noastra tinta, ar fi sa placem totdeauna lui Dumnezeu, nu ne-am tulbura asa de lesne la cea mai mica impotrivire pe care o intampinam din afara.

2. Cand suntem impinsi de ceva dinlauntrul nostru, atunci vine ceva si dinafara de noi si ne trage. In tot ce fac, cei mai multi nu urmaresc decat interesul lor si nu simt acest lucru. Ei cred ca au pace inlauntrul lor, cand toate le merg dupa placul lor, cand lucrurile se schimba si sunt impotriva voii lor, ii vezi indata ca se tulbura si se intristeaza. Si fiindca tot omul isi are capul sau si tot capul parerea sa, foarte des se nasc vrajbi si neantelegeri intre cetateni, intre prieteni si chiar intre oameni evlaviosi.

3. Obiceiul invechit este greu de parasit; si nimanui nu-i place sa fie povatuit peste hotarul vederilor sale. Daca te sprijinesti mai mult pe cunostintele si experienta ta, decat pe puterea lui Cristos, caruia se cade a-I fi toate supuse, greu si tarziu vei ajunge la adevarata lumina a Duhului; caci voia lui Dumnezeu este sa-I fim supusi in toate si pe deplin, si pe aripile dragostei inflacarate sa ne inaltam peste cerul ingust al cunostintei noastre.

Thomas a Kempis


joi, 13 decembrie 2018





MARGARITAR DE MARE PRET....

IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Impotriveste-te ispitelor

1.Cat traim pe pamant, nu suntem scutiti de ispite si necazuri. De aceea scrie in cartea Iov: "Viata omului pe pamant este ca a unui ostas", adica este lupta si necaz. Prin urmare fiecare sa fie cu bagare de seama la tot ce l-ar putea intarata la rau si la veghere in rugaciune; ca sa nu intre deavolul, care nu doarme, ci da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita. Nici un om nu este atat de desavarsit si de sfant incat sa nu aoba niciodata ispite; caci a vietui pe pamant si a fi scutiti cu desavarsire de ispite nu se poate.

2. Dar oricat de grele si de suparatoare ar fi aceste ispite, ele ii sunt omului de un mare folos, caci prin ele se smereste, se curateste si se intelepteste. Toti cei sfinti au trecut prin multe necazuri si ispite, dar tocmai prin aceasta au ajuns asa de mari; iar cei ce n-au putut rabda ispita, au cazut de la credinta si au fost lepadati. Nu este stare atat de inalta si loc atat de ascuns, unde sa nu vina ispita si necazul.

3. Cat traieste in lume, omul nu este scutit de ispite, caci purtam in noi samanta ispitei, faiind nascuti din carne. Cand a trecut o ispita sau un necaz, alta vine in locul ei, asa ca mai totdeauna avem cate ceva de suferit,fiindca ne-am pierdut comoara fericirii noastre. Multi cauta sa fuga de ispite, dar si mai greu cad in ele. Numai prin fuga nu putem birui; rabdarea si semrenia ne fac mai tari decat vrajmasii nostri.

4. Cine se apara de sipite, inlaturind numai pricinile dinafara, si nu pune securea la radacina, putin folos are; ispitele se vor intoarce si mai repede la el; si in cele din urma vor fi mai rele decat cele din-tai. Putin cate putin, inarmat cu rabdare si indelunga rabdare, si cu ajutorul lui Dumnezeu, vei birui mai usor decat prin asprime si iutime. Cand esti ispitit este bine sa ceri un sfat. Nu fi aspri cu fratele tau care este ispitit, ci mangaie-l cum ai vrea sa te mangaie pe tine altii, daca ai fi in locul celui sipitit.

5. Inceputul tuturor ispitelor este nestatornicia inimii noastre si prea putina incredere in Dumnezeu. Dupa cum corabia fara carma este manata in valuri incoace si incolo, tot asa este si cu omul slab, care s-a lasat la hotaratea luata si a pierdut increderea in Dumnezeu: el este bantuit de tot felul de ispite. Fierul in foc se incearca si omul credincios in ispita. De multe ori nu stim singuri cat putem; dar ispita ne arata ce sunte. Sa veghe, sa veghem mai ales la inceputul ispitei; caci daca nu lasi pe vrajmas sa intre pe usa inauntru, ci il alungi inca de pe cand este pe prag, biruinta nu este atat de grea, dupa cum bine a zis cineva:
La inceputul bolii pe doctor pofteste; 
Caci tarziu e leacul, cand raul se invecheste.
Cum este cu bolile, asa este si cu ispitele. La inceputul ispitei, vine in mintea omului numai un gand; dupa aceea vine o inchipuire aprinsa; urmeaza apoi placerea pe care o fagaduieste lucrul implinit; pe urma vine pofta de a dobandi acea placere; in sfarsit iata ca voia zice da, si pacatul este savarsit. Ast-fel, incetul cu incetul, vrajmasul pune stapanire pe sufletul tau, daca nu te impotrivesti lui cu barbatie de la inceput. Si cu cat intarzii mai mult sa te impotrivesti lui, cu atat mai mult vei slabi iar el se va intari.

6. Unii au suferit ispite grele la inceputul intoarcerii lor la Dumnezeu, altii la sfarsit. Unii o duc numai in lupte si isite, pe cand altii sunt usor ispititi. Acestea sunt randuite astfel de intelepciunea si bunatatea lui Dumnezeu, care masoara starea si puterea fiecaruia si face ca toate sa fie spre binele alesilor Sai.

7. De aceea cand suntem ispititi, sa nu ne pierdem nadejdea, ci sa rugam si mai fierbinte pe Dumnezeu sa se indure de noi si sa ne dea ajutorul Sau, caci dupa cum spune apostolul Pavel "impreuna cu ispita, El a pregatit si iesirea din ea, ca s-o putem rabda". In orice necaz si-n orice ispita "sa ne smerim sub mana tare a lui Dumnezeu"; caci El va da har celor smeriti si-i va inalta.

8. In ispite si necazuri se cunoaste cat a inaintat omul pe calea credintgei. Ele sunt piatra de incercare care arata ca adevarata lui vrednicie si tot prin ele se lamureste virtutea. Nu e mare lucru sa fie cineva evlavios si plin de ravna cand nu intampina greutati si primejdii; daca insa in ziua necazului ramane statornic si rabdator, este nadejde de mare spor pe calea credintei. Unii stau tari in ispitele grele, dar de cele mici de toate zilele, sunt adesea biruiti. Acestea ar trebui sa-i smereasca; si daca in ispitele mici sunt asa de neputinciosi sa nu se increada in puterile lor in ispitele mari.

Thomas s Kempis




MARGARITAR DE MARE PRET....

ADEVARATA VITA de Andrew Murray

 "Si pe fiecare mladita care aduce rod El o curata ca sa aduca si mai mult rod". (Ioan 15:2)

Interesul pentru rod este atat de mare in ochii Acelui care vede lucrurile asa cum sunt, rodul este intr-adevar ceea ce Dumnezeu isi doreste din toata inima, incat Domnul nostru dupa ce a spus ca mladita care nu aduce rod este inlaturata, adauga imediat: iar acolo unde este rod, dorinta stapanului Vitei este sa fie si mai mult rod. Ca dar al Harului Sau, ca dovada a vigoririi Sale spirituale, ca expresie a slavei lui Dumnezeu si a lui Cristos, ca unica modalitate de satisfacere a nevoii acestei lumi, Dumnezeu doreste cu ardoare mai mult rod si pregateste mladita pentru aceasta.

Mai mult rod. Este un cuvant care ne cerceteaza profund. Atat pentru biserici, cat si pentru indivizi, nu exista pericol mai mare decat multumirea de sine. Spiritul ascuns al bisericii din Laodiceea ("Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc liupsa de nimic", Apocalipsa 3: 17) poate stapani acolo unde nici nu ne gandim. Avertismentul divin - sarac, nenorocit, ticalos - aproape ca nu primeste nici un raspuns acolo unde ste cea mai mare nevoie de el.

Sa nu ne multumim cu gandul ca noi contribuim la fel de mult ca altii la lucrarea care se face sau ca oamenii sunt multumiti de eforturile depuse de noi in slujba lui Cristos, considerandu-ne chiar mode-le demne de urmat. Singura noastra dorinta sa fie aceea de a sti daca aducem sau nu tot rodul pe care Cristos vrea sa-L daruiasca prin noi, in calitatea noastra de maldite vii, intr-o stransa si vie unire cu El Insusi, daca multumi inima iubitoare a marelui Stapan, Tatal nostru din ceruri, care doreste sa aibe un rod mai bogat.

Mai mult rod. Cuvantul vine cu autoritate divina pentru a cerceta si a testa vietile noastre. Adevaratul ucenic se va pleca din toata inima inaintea luminii sale sfinte si Ii va cere sincer lui Dumnezeu ca El Insusi sa ii arate ce-i lipseste in ceea ce priveste cantitatea sau calitatea rodului pe care il aduce. Sa credem intr-adevar ca acest cuvant este menit sa ne conduca la o experimentare mai prifunda a dragostei Tatalui, a plinatatii lui Cristos si a privilegiului minunat de a aduce mult rod pentru mantuirea oamenilor, asa cum doreste Tatal.

Mai mult rod. Cuvantul acesta este cat se poate de incurajator. Sa ascultam de el! Doar mladitei care rodeste ii este permis mesajul acesta: mai mult rod. Dumnezeu nu pretinde lucrul acesta ca si faraonul care pretindea ca norma sa fie indeplinita sau ca Moise, dadatorul Legii, fara ca el sa asigure resursele necesare. El vine ca un Parinte care da ceea ce cere si infaptuieste ceea ce porunceste. El vine la noi, mladitele vii ale Vitei celei vii, si se ofera sa lucreze in noi mai mult rod daca ne abandonam in mainile Sale. Sa nu recunoastem dreptul Lui de a cere, sa nu acceptam aceasta oferta, sa nu contam pe El sa indeplineasca aceasta lucrare in noi?

Ca sa aduca mai mult rod. Sa credem cu adevarat ca, asa cum proprietarul unei vite face tot posibilul pentru a obtine un rod cat mai bogat, la fel si Stapanul divin va face tot ce este necesar pentru ca noi sa rodim mai mult. Tot ceea ce El cere de la noi este sa ne dorim lucrul acesta din toata inima, sa ne incredintam lucrarii si purtarii Sale de grija si sa asteptam plini de bucurie sa El sa-Si faca in noi lucrarea Sa desavarsita. Dumnezeu isi doreste cu tot tinadinsul un rod mai bogat; Cristos este gata sa lucreze acest rod in noi. Sa ne ridicam cu bucurie ochii spre srtapanul nostru divin si spre Vita noastra cereasca, ca sa putem aduce mult rod!

Tatal nostru care esti in ceruri, Tu esti Stapanul nostru ceresc. Cristos este Vita cereasca, iar noi suntem mladitele ceresti, partase vietii Sale ceresti, pentru a aduce rodul Sau ceresc. Tata, fa ca puterea vietii Lui sa ne umple in asa fel, incat sa aducem din ce in ce mai mult rod, spre slava Numelui Tau!

Andrew Murray








miercuri, 12 decembrie 2018




MARGARITAR DE MARE PRET...

ADEVARATA VITA de Andrew Murray

Rodul
"Pe orice mladita care este in Mine si nu aduce roada, El o taie".  (Ioan 15:2)

Rod. Acesta este urmatorul cuvant important pe care il intalnim: Vita, Stapanul Vitei, mladita, rodul. Ce are Domnul nostru de spus despre rod? Doar atat: rodul este singurul scop al mladitei, iar daca ea nu rodeste. stapanul vitei o indeparteaza. Vita este gloria stapanului vitei; mladita este gloria vitei; rodul este gloria mladitei. Daca mladita nu rodeste, este lipsita de orice slava sau valoare; dimpotriva, ea este o pricina de intristare si o piedica, astfel ca stapanul vitei o inlatura. Singura ratiune a existentei malditei, singura trasatura distinctiva a unei adevarate mladite a Vitei ceresti, singura conditie cu care Stapanul divin ii ingaduie sa aibe parte de viata Vitei este aceea de a rodi.

Si ce este rodul? Ceva ce produce mladita, nu pentru ea insasi, ci pentru proprietarul ei; ceva ce urmeaza cules si dus. Mladita primeste, intr-adevar, seva de la vita pentru propria sa viata, prin care ea creste si devine mai puternica. Dar aceasta hranire pentru intretinerea ei se subordona in intregime indeplinirii scopului existentei sale - acela de a rodi. Crestinii au parte de multe esecuri in eforturile si rugaciunile lor pentru a trai o viata de mladita tocmai din cauza ca nu inteleg sau nu accepta acest adevar. Adeseori ei isi doresc cu sinceritate lucrul acesta; citesc, mediteaza si se roaga si totusi nu reusesc, si se intreaba de ce. Motivul este foarte simplu: ei nu stiu ca rodirea este singurul lucru pentru care au fost mantuiti. La fel cum Cristos a devenit adevarata vita cu un scop unic, la fel si tu ai fost facut o mladita numai si numai pentru a aduce rod pentru mantuirea oamenilor. Vita si mladita se afla in egala masura sub aceeasi lege neschimbatoare a rodirii ca unica ratiune a exsistentei lor. Cristos si credinciosul, Vita cereasca si mladita au deopotriva locul lor in lume cu scopul exclusiv de a transmite oamenilor dragostea salvatoare a lui Dumnezeu. De aici cuvantul solemn: "Pe orice mladita ... care nu aduce roada El o taie".

Sa fim foarte atenti la o greseala majora pe care o putem face. Multi crestini cred ca propria lor mantuire este pe primul plan; viata pamanteasca, prosperitatea si grija pentru familia lor, pe planul al doilea; iar ce mai ramane din timpul si atentia lor, poate fi dedicat rodirii - pentru mantuirea oamenilor. Nu este de mirare ca, in majoritatea cazurilor, ramane foarte putin timp sau interes pentru aceasta. Nu, crestine! Singurul scop pentru care ai fost facut un madular al Trupului lui Cristos este acesta: Capul sa te poata folosi pentru a aduce la indeplinire lucrarea Sa mantuitoare. Singurul scop cu care Dumnezeu te-a facut o mladita este ca Cristos sa poata darui oamenilor viata prin tine. Mantuirea ta personala, cariera si grija pentru familia ta sunt subordonate in intregime acestuia. Cel mai important obiectiv al vietii tale de fiecare zi ar trebui sa fie acela de a cunoaste felul in care Cristos doreste sa-si duca la indeplinire scopul Sau cu tine.

Sa incepem sa avem o gandire ca a lui Dumnezeu. Sa primim invatatura lui Cristos si sa ascultam de ea. Singurul scop pentru care sunt o mladita, singurul indiciu al faptului ca sunt o mladita adevarata, singura conditie pe care trebuie sa o indeplinesc pentru a ramane in Vita, si pentru a deveni mai puternic, este sa port rodul vitei ceresti, pentru ca oamenii pierduti sa-l manance si sa aibe viata. Si lucrul de care pot fi perfect sigur este acela ca, avandu-L pe Cristos ca Vita, pe Tatal ca Stapan al Vitei, pot fi cu adevarat o mladita roditoare.

Tatal nostru, Tu vii sa cauti rod. Invata-ne, te rugam, sa intelegem ca, intr-adevar acesta este singurl scop al existentei noarte si al unirii noastre cu Cristos. Fa ca dorinta inimilor noastre sa fie aceea de a fi niste mladite pline de Duhul Vitei, astfel incat sa aducem rod din belsug.

Andrew Murray



MARGARITAR DE MARE PRET....

IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Necazurile ne sunt de folos

1. Ne este de folos sa intampinam uneori greutati si necazuri, caci acestea fac pe om sa se intoarca din nou in inima sa, ca sa cunoasca in adevar ca patria sa nu este aici pe pamant si sa nu-si puna nadejdea un ve-un lucru din lumea aceasta. Este spre binele nostru ca mai dam din cand in cand si peste necazuri si ca oamenii nu gandesc bine despre noi, ba chiar ne vorbesc de rau, cu toate ca noi facem bine si avem ganduri curate; caci aceasta ne pastreaza smerenia si ne fereste de fumul slavei desarte. Tocmai atunci cand oamenii ne striga in gura mare ca suntem niste rai si ca nu urmarim nici un bine, tocmai atunci mai mult ca totdeauna ne simtim indemnati sa alergam la Dumnezeu, singurul care ne cunoaste inima.

2. Iata de ce trebuie sa ne sprijinim numai pe Dumnezeu, ca sa nu avem nevoie sa cautam mangaiere la oameni. Cand cu toata bunavointa pe care o are omul este totusi tulburat, ispitit sau chinuit de ganduri rele, vede mai bine ca oricand ca are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, fara ajutorul caruia nu poate face nici un bine.

Atunci se intristeaza, plange, se roaga sa fie scapat de necazurile ce indura; atunci i se scarbeste de viata, doreste sa scape de legaturile trupului si sa fie cu Cristos; tot atunci se incredinteaza ca o siguranta deplina si o pace deplina nu se pot avea in aceasta lume.

Thomas a Kempis

 

marți, 11 decembrie 2018




MARGARITAR DE MARE PRET.....


IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Fugi de vorbarie

1. Fugi cat poti de zarva lumii, caci vorbirea despre lucrurile lumii, chiar cand e cu un cuget bun, ingreuiaza duhul. In aceasta repede cadem si ne vedem prinsi in cursa deseraciunii. De multe ori am dorit sa fiu tacut si intre oameni sa nu fi fost. Si de ce vorbim asa de lesne si glumim cu atata placere unul cu altul, cand rareori ne intoarcem la tacere cu cugetul nespalat? Pentru ca in starea de vorba cautam sa ne mangaiem unul pe altul si sa ne usuram inima incarcata de atatea griji. De aceea gandul si vorba noastra se invartesc mai mult in jurul lucrului pe care il iubim sau il dorim, ori a lucrurilor care ne stau impotriva. 

2. Dar, vai cata desertaciune in vorbirea noastra! Caci mangaierea pe care o cautam inafara, impiedica mangaierea dinlauntru, pe care numai Dumnezeu o poate da. Veghiati dar si va rugati, ca sa nu treaca vremea in zadar. Daca e sa vorbesti, vorbeste despre lucrurile care sunt spre zidire. Obiceiul rau si putina grija pe care o avem in a spori cele bune, ne impiedica de a pune straja urii noastre. Cu toate acestea o duhovniceasca stare de vorba despre lucrurile duhului, mai ales daca ea are loc intre oameni care sunt un duh si un cuget cu Dumnezeu, contribuie foarte mult la sporirea vietii duhovnicesti.

Cum poti sa ai pace in suflet si sa propasesti mereu

1. Multa pace am putea avea noi, daca nu ne-am bate capul asa de mult cu ceea ce zic si cu ceea ce fac altii, si cu ceea ce nu ne priveste pe noi. Cum poate sa ramana multa vreme in pace omul care se amesteca in treburile altora, cauta in afara pricini de liniste, dar de launtrul sau putin se ingrijeste sau rar de tot? Ferice de cei simpli si smeriti cu inima ca aceia multa pace vor avea!

2. De ce unii sfinti s-au ridicat la atata desavarsire si la atata lumina si adevar? Pentru ca si-au dat silinta sa scape de toate poftele pacatoase; si asa au putut sa se alipeasca din toata inima de Dumnezeu si sa fie slobozi fata de ei insisi. Avem vrajmasi care nu ne lasa in pace: in noi patimile care dau atata de lucru sarmanei noastre inimi, si afara de noi lucrurile trecatoare, care ne tin in neliniste necurmata, si o poarta de la un simtamant la altul. Rareori putem birui un singur pacat, si ne lipseste cu totul ravna sfanta de a deveni din zi in zi mai buni; iata de ce ramnem mereu caldicei, daca nu chiar reci de tot.

3. Daca am fi rastignit poftele noastre trupesti si daca launtrul nostru n-ar mai fi jucaria pornirilor noastre, am putea sa ne ocupam cu lucruri dumnezeiesti si am gusta chiar de pe acum ceva din cereasca privire a adevarului. Cea mai mare piedica la aceasta, poate chiar singura piedica, este ca nu suntem izbaviri de patimi si de pofte necurate, si ca nu ne silim sa mergem pe calea spre desavarsire, pe care au mers cei sfinti. La cel mai mic necaz pe care il intampinam, ne pierdem indrazneala si ne intoarcem iarasi la mangaieri omenesti.

4. Daca am fi tari in lupta ca niste ostasi viteji, fara indoiala am vedea ajutorul Domnului, venind de sus peste noi.  Caci dupa cum ne da prilejuri de lupta ca sa biruim, tot asa este gata sa ne trimita ajutorul Sau daca luptam si nadajduim in harul Lui. Iar daca toata inaintarea noastra in bine o punem numai in pazirea randuielilor dinafara ale religiei, evlavia noastra se stinge iute. La radacina, trebuie sa punem securea, pentru ca, o data curatiti de rele, sa putem primi netulburata pace a sufletului.

5. Daca am dezradacina in fiecare an macar numai un singur cusur, curgand am ajunge oameni desavarsiti. Se intampla insa tocmai dimpotriva; caci, s-o spunem spre rusinea noastra, la inceputul intoarcerii noastre la Dumnezeu, eram mai curati si mai buni decat suntem acum dupa atatia ani de credinta. Ravna noastra pentru bine si inaintarea noastra pe calea cea buna ar trebui sa sporeasca din zi in zi; dar iata ca a ajuns un lucru rar ca cineva sa mai pastreze ravna dintai. Daca, in lupta cu pornirile rele, ne-am da de la inceput putina silinta, la urma toate s-ar face cu usurinta si cu bucurie.

6. Este greu sa lucrezi impotriva obiceiului pe care ti l-ai facut, dar si mai greu sa mergi impotriva voii tale; dar daca nu poti sa biruiesti piedici putine si usoare, cum vei birui pe cele mai grele? Impotriveste-te pornirilor rele chiar de cand incep sa se arate si dezvata-te cat mai repede de obiceiurile rele, ca nu cumva incetul cu incetul sa ajungi la greutati si mai mari. O, de ai pricepe cata pace ai castiga si cata bucurie ai face altora, fiind bun si facand bine!Cred ca atunci ai avea multa grija de inaintarea ta in viata de credinta.

Thomas a Kempis



MARGARITAR DE MARE PRET....

ADEVARATA VITA de Andrew Murray

"Pe orice mladita care este in Mine si n-aduce roada, El o taie". (Ioan 15:2)

Avem in acest verset unul dintre cuvintele importante ale acestei parabole: mladita. O vita are nevoie de mladite: fara mladite, ea nu poate face nimic, nu poate sa rodeasca. Pe cat este de important sa stim despre Vita si despre stapanul Vitei, pe atat este de important sa intelegem ce este mladita. Inainte sa ascultam ce are Cristos de spus despre ea, sa ne lamurim, inainte de toate, ce este mladita si ce ne invata ea despre viata noastra in Cristos. O mladita este doar o bucatica de lemn, produsa de vita cu unicul scop de a-si aduce rodul prin ea. Are aceeasi masura ca si vita si impartaseste cu ea aceeasi viata si acelasi caracter. Gandeste-te o clipa la lectiile care reies de aici.

Prima lectie este cea a consacrarii depline. Mladita exista cu un singur scop si este dedicata in intregime acestui scop. Scopul ei este acela de a purta rodul pe care il doreste sa il aduca. Tot asa si credinciosul are un singur motiv de a fi o mladita, un singur motiv pentru care exista pe pamant - acela ca Vita cereasca sa-si aduca prin el rodul Sau. Fericit este cel care cunoaste lucrul acesta, care a consimtit la aceasta si care spune: "Am fost rascumparat si traiesc, dar nu mai traiesc pentru un singur lucru; asa cum mladita naturala exista numai si numai pentru a rodi, asa si eu; pentru ca am fost sadit de Dumnezeu in Cristos, m-am dedicat in intregime purtarii rodului pe care doreste sa-l aduca Vita".

A doua lectie este cea a asemanarii perfecte. Mladita este exact ca vita in fiecare aspect - aceeasi masura, aceeasi viata, acelasi lor, aceeasi lucrare. In toate acestea, ele sunt in mod inseparabil una. La fel, si credinciosul are nevoie sa stie ca este partas naturii divine, ca are insasi natura si caracterul lui Cristos si ca unica lui chemare este cea de a se consacra unei asemanari perfecte cu Cristos. Mladita este o imagine perfecta a vitei, singura diferenta fiind ca una este mare si este sursa puterii, pe cand cealalta este micuta si este plapanda, depinzand mereu de puterea pe care o primeste prin vita. In acelasi mod, credinciosul este si trebuie sa fie imaginea perfecta a lui Cristos. 

A treia lectie este cea a dependentei absolute. Vita are rezervele sale de viata, de seva si de putere, nu pentru sine insasi, ci pentru mladite. Mladitele nu sunt si nu au nimic in afara de ceea ce le asigura si le ofera vita. Credinciosul este chemat la o viata de dependenta deplina si neantrerupta de Cristos si aceasta este cea mai mare fericire pe care o poate avea. Zi si noapte, clipa de clipa. Cristos trebuie sa lucreze in el tot ceea ce are nevoie.

Cea de-a patra lectie este cea a increderii neclintite. Mladita nu are nici o raspundere; vita se ingrijeste de tot. Ea nu trebuie decat sa se supuna si sa primeasca. Doar intelegerea acestui adevar ne duce la acea odihna binecuvantata a credintei, care este adevaratul secret al cresterii si al puterii: "Pot totul in Cristos care ma in tareste! (Filipeni 4:13).

Ce viata am primi daca am fi de acord sa fim mladite! Drag copil al lui Dumnezeu, invata lectia! Nu ai de facut decat un singur lucru: sa fii o mladita - nimic mai mult, nimic mai putin! Fii pur si simplu o mladita! Cristos va fi vita care ofera totul. Si Stapanul Vitei, puternicul Dumnezeu, care a facut ca Vita sa fie ceea ce este, cu siguranta va face ca mladita sa fie ceea ce ar trebui sa fie.

Doamne Isus, Te rog, reveleaza-mi taina corecta a mladitei, arata-mi unitatea ei vie cu vita, arata-mi deplina ei plinatate pe care trebuie sa o aiba. Si fa ca puterea ta infinita, ce tine si umple mladitele Tale, sa ma conduca la odihna credintei ca tu lucrezi totul.

Andrew Murray

 

luni, 10 decembrie 2018




MARGARITAR DE MARE PRET....

ADEVARATA VITA de Andrew Murray

Vierul

"Si Tatal Meu este Vierul". (Ioan 15:1)

O vita trebuie sa aibe un proprietar care sa o sadeasca, sa o ingrijeasca, sa primeasca si sa se bucure de rodul ei. Isus spune: "Tatal Meu este Vierul". El a fost "vita sadita de Dumnezeu". Tot ceea ce a fost si a facut a datorat Tatalui; in toate lucrurile, El a cautat doar voia si proslavirea Tatalui. El a devenit om pentru a ne arata cum ar trebui sa fie fiinta creata in raport cu Creatorul ei. El a luat locul nostru si si-a trait viata inaintea Tatalui asa cum doreste sa o traim si noi. "din El prin El si pentru El sunt toate lucrurile" (Romani 11:36). El a devenit adevarata Vita, pentru ca noi sa putem deveni adevarate mladite. Atat cu privire la Cristos, cat si la noi insine, cuvintele acestea transmit doua lectii: dependenta absoluta si increderea totala.

Tatal Meu este Vierul. Cristos a trait mereu in spiritual a ceea ce spusese candva: "Fiul Meu nu poate face nimic de la Sine". Cristos a depins in intregime, in fiecare zi , de Tatal Sau, in ce priveste intelepciunea si puterea de a face voia Sa, asa cum vita-de-vie depinde de proprietarul ei in ceea ce priveste locul in care urmeaza sa creasca, imprejmuirea, udare si curatarea ei. El a marturisit in capitolul anterior: "Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine; ci Tatal care locuieste in Mine, face aceste lucrari ale Lui" (Ioan 14:10). Aceasta dependenta absoluta este insotita de cea mai binecuvantata incredere ca El nu avea de ce sa se teama: Tatal nu avea cum sa-L dezamageasca. Avand un astfel de stapan ca Tata, a putut trece prin moarte si prin mormant. A putut sa se increada in Dumnezeu ca Il va invia. Tot ceea ce Cristos este si are in Sine Insusi este de la Tatal.

Tatal Meu este vierul. Lucrul acesta este la fel de adevarat pentru noi ca si pentru Cristos.  Cristos este pe punctul de a-i invata pe ucenicii Sai despre faptul ca ei sunt mladitele. Inainte chiar de a folosi acest cuvant sau de a le vorbi despre ramanerea in El sau despre aducerea de rod, El le intoarce privirea spre cer, spre Tatal care ii pazeste si care lucreaza totul in ei. La insasi temelia vietii crestine sta gandul ca Dumnezeu urmeaza sa faca totul, ca ceea ce avem noi de facut este sa ne incredintam in mainile Lui, marturisindu-ne neputinta si dependenta totala, avand convingerea ferma ca El ne va da tot ceea ce avem nevoie. Cel mai mare neajuns in umblarea crestina este acela ca, chiar si cand ne incredem in Cristos, pe Dumnezeu nu-L luam in calcul. Cristos a venit sa ne indrume spre Dumnezeu. Cristos si-a trait viata omeneasca exact asa cum trebuie sa o traim noi. Cristos Vita, arata spre Dumnezeu, Stapanul Lui.  Asa cum El s-a increzut in Dumnezeu, sa ne incredem si noi in El, pentru ca tot ceea ce ar trebui sa fim si sa avem, ca unii care ii apartinem Vitei, sa ne fie dat de sus.

Isus a spus: "O vie ce da vin rosu; Eu Domnul cu adevarat o pazesc, o voi uda in fiecare clipa; o voi pazi zi si noapte pentru ca nimeni sa nu o vatame" (Isaia 27:2b-3, KJV). Mai inainte de a incepe sa ne gandim la rod sau la mladite, inimile noastre sa fie umplute de aceasta credinta; pe cat de glorioasa este vita pe atat de glorios este si Vierul. Pe cat de inalta si de sfanta este chemarea noastra, pe atat de puternic si de iubitor este Dumnezeu care o va implini pe deplin. La fel de sigur cum stapanul Vitei a facut ca Vita sa fie, si ca fiecare mladita sa fie ceea ce trebuie sa fie. Tatal nostru este Stapanul nostru, garantia cresterii si rodirii noastre.

Tata binecuvantat, noi suntem aceia peste care Tu stapanesti. O, fie ca Tu sa fii onorat de lucrarea mainilor Tale! O, Tatal meu, diresc sa-mi deschid inima pentru a fi inundata de bucuria acestui adevar minunat: Tatal meu este Vierul. Invata-ma sa te cunosc si sa ma incred in Tine si sa vad ca acelasi interes profund pe care L-ai avut fata de vita, ingrijind-o si gasindu-ti placerea in ea, se extinde asupra fiecarei mladite, inclusiv asupra mea.

Andrew Murray



MARGARITAR DE MARE PRET....


IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Cu cine stai in legatura si cu cine te imprietenesti

1. Nu-ti deschide inima fata de oricine; pasul tau spune-l numai omului intelept si temator de Dumnezeu. Cu tineri si cu straini fii mai rar impreuna. Pe bogati sa nu-i lingusesti si pe la cei mari sa nu te duci des. Intovaraseste-te mai degraba cu cei smeriti si simpli, evlaviosi si virtuosi; si vorbeste cu ei lucruri care sunt spre zidire. Nu fi prea intim cu nici o femeie (barbat), ci multumeste-te sa te rogi lui Dumnezeu pentru toate femeile (barbatii). Legatura stransa numai cu Dumnezeu sa doresti, dar de legaturile cu oamenii fereste-te.

2. Sa ai in inima dragoste fata de orice om; a avea insa prietenie cu oricine nu este un lucru bun. Adeseori o persoana necunoscuta straluceste de departe; insa cand e cunoscuta mai de aproape, isi pierde stralucirea in ochii celor ce o privesc. Cateodata ne inchipuim ca vom placea altora imprietenindu-ne cu ei; cand insa aceia descopar cusururile noastre, vedem ca neplacerea lor pentru ele este mai amre decat multumirea ca ne-au cunoscut.

Ascultare si supunere

1. Nu e putin lucru sa stai sub ascultare, sa traiesti sub un mai-mare si sa nu fii de capul tau. Este mult mai sigur sa asculti, decat sa poruncesti. Multi se supun mai mult de nevoie decat din dragoste pentru Dumnezeu; acestia sunt totdeauna amarati si cu murmurul pe buze. Ei nu vor ajunge la adevarata slobozenie a duhului, pana nu se vor supune mai marilor lor din toata inima, pentru Dumnezeu. Bietul de tine! Du-te unde voiesti, ca pace nu vei afla decat in smerita supunere fata de mai-marele tau. Crezi ca in alt loc va fi mai bine de tine? Afla ca schimbarea locurilor a inselat pe multi.

2. Este adevarat ca fiecaruia ii place mai mult sa traiasca de capul sau,  si sa se uneasca mai bucuros cu cei de acelasi gand cu el. Dar daca Dumnezeu este in mijlocul nostru, de dragul pacii suntem datori sa lasam uneori la o parte parerea noastra. Caci care om este asa de intelept incat sa le stie pe toate? Nu te increde deci prea mult in parerea ta, ci asculta si parerile altora. Chiar cand parerea ta e buna, dar din dragoste pentru Dumnezeu renunti la ea,  sa te supui parerii altuia, crede-ma, ca aceasta iti va aduce mai mult folos decat daca te-ai fi luat dupa capul tau.

3. Am auzit adeseori spunandu-se ca este mult mai sigur sa primesti sfaturi decat sa dai, si asa este. Se prea poate ca parerea ta sa fie tot atat de buna ca si a altora; nu te apleca la parerea altora nici chiar atunci cand ei si-o sprijinesc pe cuvinte sanatoase, este semn sigur de mandrie nebuna si de incapatinare.

Thomas a Kempis

 

sâmbătă, 8 decembrie 2018




MARGARITAR DE MARE PRET....


IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Poftele desarte

1. Cand omul pofteste dupa lucruri desarte nelinistea ii cuprinde inima si se tulbura inlauntrul sau. Cei saraci si cei smeriti cu duhul  au in ei insisi un izvor nesecat de pace. Cel mandru si cel zgarcit nu sunt niciodata multumiti. Cine nu este mort fata de poftele sale, este lesne ispitit si inc lesne biruit de cel mai mic lucru. Cel slab la suflet, rob trupului si pornirii firii pamantesti, greu poate scapa de lanturile poftelor lumesti. De aceea se intristeaza cand are sa se infraneze de la ceea ce-i place si se manie cand cineva il impiedica de la implinirea poftelor lui.

2. Dar de indata ce a primit ceea ce a poftit, vine mustrarea de cuget, pentru ca s-a lasat in voia poftei sale, care nu-i aduce pacea pe care o cauta. Nu slujind ca un rob patimilor tale, ci luptandu-te impotriva lor ca un viteaz, afli adevarata pace a inimii. Nu este pace in inima omului robit de patimi, nici in cel ce cauta lucrurile dinafara, ci in omul care traieste dupa indemnurile Duhului si nu lasa sa se stinga focul sfant din vatra inimii lui.

Fugi de mandrie si de nadejdi inselatoare

Cine-si pune nadejdea in oameni, nutreste nadejdi inselatoare. Sa nu-ti fie rusine sa slujesti altora din dragoste pentru Cristos si sa treci drept un om sarac si neansemnat in aceasta lume. Nu te sprijini pe puterile tale; ci numai in Dumnezeu pune-ti nadejdea. Fa tot ce sta in puterea ta si Dumnezeu va sprijini bunavointa ta. 

1. Nu te increde in stiinta ta, daca le ai, nici cu prietenii tai ca sunt puternici; ci lauda ta sa fie in Dumnezeu care da toate si care, mai pesus de toate, doreste sa ni Se dea pe Sine insusi noua. Nu te mandri cu taria ori cu frumusetea trupului tau, caci iata, o mica boala o poate vesteji sau urati.

Nu te ingamfa ca ai agerime de minte sau vreo indemanare oarecare, ca nu cumva sa nu placi lui Dumnezeu, care ti-a dat tot ce ai bun de la natura.

3. Nu te socoti mai bun ca altii, ca nu cumva, inaintea lui Dumnezeu, care vede tot ce este in om, sa fii socotit mai rau decat altii. Nu te lauda cu faptele tale bune, caci Dumnezeu judeca altfel decat oamenii. Adeseori Lui nu-I place ce le place aomenilor. Iar daca cu adevarat ai ceva bun in tine, gandeste-te ca altii au parti mai bune decat tine; caci, facand asa, ramai in smerenie.

Socotindu-te pe tine insuti mai jos decat pe altii, nu pierzi nimic; pierzi insa foarte mult, crezandu-te mai pe sus  fie chiar de un singur om. Unde este smerenie, acolo este si pace; unde este insa mandrie, acolo e si pizma si manie si un intreg iad de tulburare.

Thomas a Kempis



MARGARITAR DE MARE PRET...

ADEVARATA VITA de andrew Murray
"Taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui, carora Dumnezeu a vrut sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia.... si anume: Cristos in voi nadejdea slavei." Coloseni 1: 26-27

Vita
"Eu sunt adevarata vita". Ioan 15:1ù

Toate lucrurile pamantesti sunt umbre ale realitatilor ceresti - expresia slavei invizibile a lui Dumnezeu in forme vizibile, create. Viata si adevarul se afla in cer; pe pamant avem doar reprezentari si urme ale adevarurilor ceresti. Cand Isus spune: "Eu sunt adevarata Vita", El ne arata ca toate vietile de pe pamant sunt intruchipari si simboluri ale Lui Insusi. El este realitatea divina, iar ele sunt expresia creata a aesteia. Toate ne indreapta atentia spre El, ne invata despre El, nu-L reveleaza pe El. Daca vrei sa-L cunosti pe Isus studiaza vita.

Cat de multe priviri pline de admiratie atrage o vita de vie superba, cu rodul ei minunat! Vino si atinteste-ti privirile asupra Vitei ceresti, pana cand ochii tai nu Il vor mai admira decat pe El. Cat de multi sunt cei care se aseaza si se aodihnesc la umbra unei vite de vie intr-o zi torida! Vino si aseaza-te la umbra adevaratei Vite, odihneste-te sub ea in caldura zilei. Ce multime nesfarsita de oameni se bucura de rodul vitei! Vino si mananca din rodul ceresc al adevaratei Vite si lasa ca inima ta sa spuna: "Cu asa drag stau la umbra lui si rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele" (Cantarea Cantarilor 2:3)

Eu sunt adevarata Vita. Aceasta este o taina cereasca. Vita pamanteasca te poate invata multe despre aceasta Vita din ceruri. Multe asemenari interesante si frumoase se intrezaresc prin compararea lor si ne ajuta sa intelegem ce a vrut Cristos sa spuna. Dar a medita la aceasta nu este suficient ca sa cunoastem ceea ce este Vita cereasca cu adevarat, cu umbra ei racoroasa si cu rodul ei dadator de viata. Experimentarea ei tine de taina ascunsa, pe care nimeni altul decat Insusi Isus, prin Duhul Sau cel Sfant, nu o poate dezvalui si impartasi.

Eu sunt adevarata Vita. Vita este Domnul cel viu - El insusi este Cel care vorbeste, daruieste si lucreaza tot ceea ce are in plan pentru noi. Daca vrei sa cunosti sensul si puterea acestui cuvant, nu te gandi sa le descoperi prin cugetare sau prin studiu; acestea iti pot fi de folos ca sa-ti arate ceea ce ai de primit de la El, pentru ca astfel sa-ti trezeasca dorinta, nadejdea si rugaciunea, dar ele nu iti pot arata Vita. Doar Isus se poate revela pe Sine Insusi.  El ne da Duhul Sau cel Sfanr ca sa ne deschida ochii si sa-L putem privi, ca sa ne deschida inima si astfel sa-L putem primi. El insusi trebuie sa spuna acest cuvant fiecaruia dintre noi in parte.

Eu sunt adevarata vita. Si ce trebuie sa fac eu, daca vreau sa-mi fie dezvaluita taina, in toata frumusetea si binecuvantarea ei cereasca? Cu acele cunostinte pe care le ai deja despre aceasta pilda, ingenunchiaza si stai linistit, inchinandu-te inaintea Lui si asteapta, pana cand Cuvantul divin patrunde in inima ta si simti prezenta Lui sfanta cu tine si in tine. Dragostea Lui sfanta te va umbri si iti va da linistea si odihna depline de a sti ca Vita va face totul.

Eu sunt adevarata vita. Cel care vorbeste este Dumnezeu care, in puterea Sa infinita, poate sa patrunda in fiinta noastra. El este om, una cu noi. El este crucificat, care a castigat o dreptate deplina si o viata divina pentru noi prin moartea Sa. El este Cel proslavit care, de la tronul Sau, ne trimite Duhul Sau pentru a-si face prezenta reala si autentica. El vorbest - o, asculta nu doar cuvintele Lui, ci pe El Insusi in timp ce sopteste in taina, zi de zi: "Eu sunt adevarata vita! Tot ceea ce poate fi o viata pentru mladitele ei, Eu voi fi pentru tine."

Sfinte Doamne Isus, Vita cereasca sadita de Insusi Dumnezeu, Te rog fierbinte sa Te revelezi inimii mele. Ingaduie ca Duhul Sfant sa faca cunoscut tot ceea ce Tu, Fiul lui Dumnezeu, esti pentru mine ca Vita adevarata, nu doar la nivelul mintii, ci si prin traire personala.

Andrew Murray




vineri, 7 decembrie 2018




MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre folosirea corecta a crucilor

Cu cat ne temem mai mult de a purta cruci, cu atat mai mult avem nevoie de ele. Prin urmare, sa nu cadem intr-o deznadejde fara speranta atunci cand mana lui Dumnezeu le face sa apese greu asupra noastra. Mai degraba ar trebui sa judecam amploarea bolii noastre prin severitatea remediilor pe care Doctorul nostru spiritual vede de bine sa ni le aplice. Cu adevarat suntem foarte bolnavi, iar Dumnezeu foarte indurator, daca, in ciuda impotrivirii noastre, El binevoieste sa ne vindece; tocmai in crucile noastre ar trebui sa gasim un belsug de dragoste, de mangaiere, de incredere si sa spunem impreuna cu apostplul Pavel: "Intristarile noastre usoare de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava" (2 Corinteni 4:17). Ferice de cei care plang si care, dupa ce au semanat cu lacrimi, vor secera cu bucurie de nespus recolta vietii vesnice.

"Am fost rastignit impreuna cu Cristos" spune Pavel (Galateni 2:20)). Cu Mantuitorul nostru suntem legati de cruce, si harul Lui este cel care ne leaga acolo. De dragul lui Isus nu vrem sa abandonam Crucea, intrucat, fara ea, nu-L putem avea pe El.

O, Trup scump care ai suferit, in care si impreuna cu care suntem uniti pentru totdeauna, da-mi impreuna cu Crucea Ta, duhul de dragoste si lepadare de sine. Invata-ma sa ma gandesc mai degraba la privilegiul de a suferi impreuna cu Tine, decat la chinurile suferintei. Ce pot eu sa sufar ce Tu nu ai indurat deja? Sau, mai bine zis, cum indraznesc sa vorbesc despre suferinta, cand imi aduc aminte ce ai rabdat Tu pentru mine? O, om slab, taci! Priveste-L pe stapanul tau si taci! Doamne, invata-ma sa Te iubesc si nu ma voi teme de nici o cruce. Atunci, vina orice-ar veni - dureri mari si amare - nu voi avea de purtat mai mult decat ceea ce sunt gata a purta, cu bucurie.

Fènelon



MARGARITAR DE MARE PRET....

IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Fii cu bagare de seama in tot ce faci

1. Nu crede orice vorba si nu da crezare oricarui duh, ci cerceteaza toate lucrurile cu bagare de seama si cu rabdare; caci vai, ne place a crede si a vorbi de altii mai de graba de rau decat de bine: atat de slabi suntem. Nu tot asa este insa cu oamenii desavarsiti; ei nu cred pe oricine si orice, caci stiu bine cat de pornita spre rau este firea pamanteasca si cat este de nechibzuita la vorba.

2. Nu fi pripit in lucrurile tale si nu fi sovaielnic in parerile tale este o mare inselaciune. Intelepciunea este iarasi a nu crede tot ce spun oamenii si a nu duce indata la urechile altora cele auzite sau crezute. Sfatuieste-te cu omul inteleèt si curat la suflet si lasa-te mai bine condus de unul mai bun decat tine, decat sa te iei dupa capul tau. Viata curata face pe om intelept dupa voia lui Dumnezeu si incercat in multe lucruri. Cu cat vei fi mai smerit si mai supus lui Dumnezeu, cu atat vei avea mai multa intelepciune si mai multa pace.

Cum sa citesti Sfanta Scriptura

1. Adevar trebuie sa cautam in Sfanta Scriptura; adevar, nu vorbire frumoasa. Sa citim Sfanta Scriptura in duhul in care a fost scrisa. In Scriptura cauta mai degraba lucrurile de folos spre mantuire decat vorbire mestesugita. Citeste cartile ei sfinte si fara o vorbire mestesugita, dar pline de ungerea Duhului, cu aceeasi placere ca si cele adanci si frumoase. Nu te gandi la vaza scriitorului si nu te ingriji daca invatatorii il numara in randul lor sau nu, ci numai dragostea pentru adevar sa te indemne la citire. Nu cerceta cine a spus cutare sau cutare lucru, ci ceea ce a spus.

2. Oamenii trec, dar adevarul Domnului ramane in veac. Si Domnul ne vorbeste in diferite chipuri fara sa caute la fata. Ceea ce ne impiedica adesea al citirea scripturii este curiozitatea noastra, cand voim sa patrundem si sa pricepem si lucruri peste care ar trebui deocamdata sa trecem. Daca voiesti sa citesti cu folos, citeste cu smerenie, simplitate si credinta; iar desertaciunea de a trece drept un mare carturar sa nu te amageasca niciodata. Intreaba bucuros si asculta in tacere invataturile oamenilor sfinti; si sa-ti placa si pildele batranilor, caci ele, fiind o imbracaminte a adevarului, nu degeaba au fost date.

Thomas a Kempis

 

joi, 6 decembrie 2018





MARGARITAR DE MARE PRET....

IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Inscoala adevarului

1. Ferice de omul caruia adevarul i se descopera asa cum este, iar nu prin asemanari (imagini) care se sterg si prin cuvinte care se pierd. Mintea noastra adesea se inseala, si simturile noastre n-ajung departe. De ce folos este sa ne batem capul cu lucruri ascunse si intunecoase, pentru care, la judecata, nu vom fi osanditi ca nu le-am luat in seama. Este o mare nebunie sa lasam la o parte lucrurile folositoare sau chiar neaparat necesare, pentru ca sa ne ocupam cu lucruri nefolositoare sau poate chiar pagubitoare, numai din curiozitate desarta. Aceasta inseamna a avea ochi si a nu vedea.

2. Si ce ne pasa noua de feluritele chipuri cum sunt judecate lucrurie. Cel caruia ii vorbeste Vesnicul Cuvant, scapa de multimea parerilor omenesti. Toate vin de la acest Cuvant, toate ne vorbesc de acest Cuvant; Cuvantul acesta este Cuvantul care era de la inceput si care ne vorbeste acum. Fara acest Cuvant, nu ajungi la o pricepere lamurita si la o judecata dreapta. Cine il afla in toate si pe toate le readuce la el, poate fi statornic cu inima si poate avea pace cu Dumnezeu. O, Vesnicule Adevar, fa-ma una cu Tine in vesnica iubire! Adeseori inima mi se ingreuiaza de cate citesc si aud; in Tine insa gasesc tot ce-mi doreste saufletul. Taca invatatii toti, taca fapturile toate inaintea fetei Tale; Tu singur sa-mi vorbesti!

3. Cu cat mai mult se concentraza cineva asupra lucrurilor fundamentale si cu cat este mai sincer, cu atat mai multe si mai inalte lucruri va intelege; caci lumina intelegerii ii vine de sus. Sufletul curat, simplu si statornic nu se risipeste (imprastie) nici chiar in mijlocul multor treburi de care e plina viata, pentru ca in afara face toate pentru slava lui Dumnezeu, iar inauntru se sileste sa scape de dorintele care vin din iubirea de sine (egoism). Ce te impiedica si te tulbura mai mult daca nu pornirile nestapanite ale inimii tale? Omul bun si predat lui Dumnezeu isi randuieste mai intai inauntru tot ce are de facut inafara. Si in tot ce face, nu se lasa dus de pornirile pacatoase, ci supune acele porniri legii mintii sanatoase. Care lupta este mai inversunata daca nu a aceluia care vrea sa buruie pornirile rele ale inimii sale? Si silinta noastra de capetenie ar trebui sa fie sa ne biruim pe noi insine, din zi in zi sa dobandim  tot mai multa pricepere asupra noastra insine si in fiecare zi sa facem un pas inainte pe calea desavarsirii.

4. In viata aceasta, toata desavarsirea isi are nedesavarsirea ei; si toata cunostinta isi are intunecimea ei. Smerita cunoastere de sine este calea care te duce la Dumnezeu mai sigur decat cea mai adanca strabatere in stiinta. Spunand aceasta, nu tagaduiesc folosul stiintei, nici nu dispretuiesc simpla cunoastere a oricarui lucru, caci ea este mai buna in sine si e de Dumnezeu lasata; dar un cuget curat si o viata sfanta sunt mai de pret decat orice stiinta si cunostinta. Deoarece majoritatea oamenilor cauta mai degraba sa-si imbogateasca cunostintele decat sa duca o viata curata, de aceea ratacesc adeseori si aduc putin rod sau n-aduc nici un rod.

5. De si-ar da oamenii tot atata silinta la stapanirea pacatelor pe de o parte, si la sadirea virtutilor pe de alta, cata silinta isi dau la nascocirea intrebarilor, cred ca n-ar fi atata nedreptate pe lume si atatea rele in popor. In ziua judecatii, nu ne va intreba nimeni ce am citit, ci ce am facut, nici daca am vorbit frumos, ci daca am trait o viata curat. Spune-mi unde sunt acum  toti acei domni mari si invatati pe care i-ai cunoscut cand erau in viata si se faleau cu stiinta lor? Altii sed acum pe scaunele lor si nu stiu daca se mai gandesc acum la ei. Cat erau in viata, erau socotiti a fi cineva, dar acum sunt dati uitarii.

6. O, cat de repede trece slava lumii acesteia! Daca ar fi fost potrivita viata lor cu cunostinta lor, atunci ceea ce au citit si au stiut a fost in adevar bine citit si bine stiut. Cati se pierd insa prin desarta stiinta a viacului acestuia, pentru ca nu le pasa de voia lui Dumnezeu! Si pentru ca le place mai mult sa treaca drept oameni mari si laudati decat niste oameni smeriti la suflet, de aceea se pierd prin insesi desertaciunea lor. Mare cu adevarat este acela care are o dragoste mare. Mare cu adevarat este acela care este mic in ochii sai si toata culmea cinstei omenesti ca pe o nimica o socoteste. Intelept cu adevarat este acela care priveste toate lucrurile pamantesti ca pe un gunoi, ca sa catige pe Cristos. Si incatat cu adevarat este acela care se leapada de voia sa, ca sa faca numai voia lui Dumnezeu.

Thomas a Kempis



MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre legalism si libertate

Mi se pare de dorit sa imbini o rigurozitate mare cu o libertate mare. Prima te va face sa fii loaial, a doua curajos. Daca urmaresti sa fii riguros, dar fara libertate, vei cadea in robie si vei deveni scrupulos. Daca pe de lta parte, afisezi òloaialitate fara rigurozitate in indeplinirea sarcinilor, vei da loc curand neglijentei si deplasarii. In indeplinirea sarcinilor, rigurozitatea singura ingusteaza inima si mintea; libertatea singura le òlargeste prea mult. Cei care nu au experienta pe calea lui Dumnezeu nu cred ca e posibil sa combini cele doua virtuti. Prin a fi riguros, ei inteleg a trai intr-o stare de canstrangere si epuizare, intr-o sfiiciune scrupuloasa, nelinistita, care priveaza sufletul de orice libertate.. Ei vad pacat pretutindeni, si atat de ingusta e viziunea lor, incat se tulbura pentru orice fleac si aproape ca nici nu indraznesc sa respire. Prin libertate ei inteleg faptul de a avea o constiinta foarte elastica, gata de a trece peste detalii, multumita sa evite greseli grave - greselile grave insemnand doar pacatele grosolane; complacerea lejera in tot ce este acceptabil pentru dragostea de sine si satisfacerea considerabila a dorintelor, sub pretextul ca acestea ne fac rau. Nu aceasta este libertatea la care s-a gandit Pavel cand a scris copiilor sai in har, pe care cauta sa-i educe inspre desavarsirea crestina: "Fratilor, voi ati fost chemati la libertate, numai nu folositi libertatea drept o ocazie pentru carne". (Galateni 5:13KJV).

Mie mi se pare ca adevarata libertate consta in ascultarea de Dumnezeu in toate lucrurile si in a urma lumina, care ne arata cararea datoriei, si harul care ne calauzeste Ar trebui sa ne facem ca regula a vietii intentia de a-I fi placuti lui Dumnezeu in toate lucrurile; nu doar de a face intotdeauna ceea ce este placut Lui, ci, daca e posibil, ce este cel mai placut. Este bine sa nu pierdem vremea facand distinctii caci desi e foarte adevarat ca sunt asemenea deosebiri, ele nu trebuie sa aibe nicio greutate pentru un suflet care e hotarat sa nu refuze sa-I dea lui Dumnezeu tot ce poseda. In acest sens spune apostolul: "Legea nu este facuta pentru cel drept" (1 Timotei 1:9) - o lege apasatoare, aspra, amenintatoare, aproape am putea spune o lege tiranica,  inrobitoare. Este insa o lege mai inalta, care se ridica mai presus de toate acestea si care duce sufletul la adevarata "libertate a fiilor" - legea care-l determina intotdeauna sa se lupta sa faca ceea ce e cel mai placut Tatalui sau ceresc, in spiritul acelor cuvinte frumoase ale Sfantului Augustin: "Iubeste si apoi fa tot ce vrei".

Rugaciunea si libertatea trebuie sa mearga impreuna. Daca una schioapata al tine, cred ca aceasta e libertatea. Desi marturisesc deschis ca rigurozitatea ta nu a ajuns inca la punctul in care as dori sa fie. Totusi in general, cred ca e nevoie, sa pui mai mare accent pe latura increderii in Dumnezeu si a largirii inimii. De aceea nu ezit sa-ti spun ca trebuie sa te pui in intregime harului cu care, uneori, Dumnezeu te aduce mai aproape de El. Nu te teme sa pierzi din vedere sinele,  sa-ti fixezi privirea numai asupra Lui, si pe cat de aproape isi permite El si sa te scufunzi cu totul in oceanul dragostei Lui - ferice de tine daca ai putea face asta in asa fel, incat sa nu mai iesi niciodata de acolo! Totusi, e bine, ori de cate ori Dumnezeu iti da o dispozitie vesela, sa o accepti cu umilinta si cu o teama iubitoare, de opil, ca sa fii pregatit pentru noi daruri. Acesta e sfatul pe care il da Sfanta Tereza si cred ca ti-l pot da si tie fara nici un risc.

Fènelon

 

miercuri, 5 decembrie 2018




MARGARITAR DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCI de Fènelon

Despre a cauta ajutor in necazurile sufletesti

Nu sunt decol surprins de necazul tau - e natural sa il simti. Numai ca ar trebui sa te faca sa-ti vezi neajutorarea si sa apelezi cu umilinta la Dumnezeu. Cand simti ca inima ti se scufunda sub apasarea necazului, recunoaste asta sincer si deschis. Nu te rusina sa lasi sa ti se vada slabiciunea sau sa ceri ajutor cand te afli intr-o nevoie urgenta. Facand aceasta, iti vei forma tot mai mult o atitudine de simplitate, umilinta si incredere. Vei ajunge sa scoti din radacini dragostea de sine, care poarta mereu o masca, aratand veselie, cand, in realitate disperarea e perezenta. In plus, cauta sa te binedispui cu tot ce ar putea sa-ti usureze singuratatea si sa te pazeasca de istovire si plictiseala, fara insa a te delecta sau obosi cu placeri lumesti. Daca iti hranesti necazurile in tacere, ele vor deveni mai puternice si, in cele din urma, te vor rapune; iar curajul fals pe care il creaza dragostea de sine iti va cauza numai neajunsuri. Otrava care patrunde in organism e mortala; cea care iese inafara nu face mult rau. Nu trebuie sa-ti fie rusine la vederea scurgerii care iese din rana inimii tale. Ei nu bag in seama anumite cuvinte ce-ti scapa din gura si care sunt doar exprimarea suferintei, in ciuda adevaratului tau sine. E suficient daca asemenea cuvinte te fac sa vezi ca esti slab si daca inveti sa nu-ti ascunzi si sa nu-ti hranesti slabiciunea, ci sa o aduci la lumina, ca sa fie vindecata.

Fènelon



MARGARITAR DE MARE PRET....

IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Nu te crede ca esti cine stie ce om insemnat

1.Orice om are din fire dorinta sa stie cat mai multe; dar ce folos este stiinta fara temere de Dumnezeu? Intr-adevar un taran smerit, care slujeste lui Dumnezeu, este mai bun decat un filozof mandru, care urmareste cursul stelelor pe cer, dar de sufletul sau nu se ingrijeste. Cine se cunoaste bine pe sine, nu se socoteste om insemnat, ci este mic in ochii sai si n-are placere sa-l laude altii. Daca as sti toate cate sunt in lume, si numai una imi lipseste: dragostea, de ce folos mi-ar fi inaintea lui Dumnezeu, care ma va judeca dupa faptele mele?

2. Potoleste-ti deci dorinta de a sti, caci de multa risipa de puteri si de multa inselaciune este insotita aceasta dorinta. Cei ce stiu multe, vor sa si para ca stiu multe si le place ca oamenii sa-i numeasca invatati. Sunt in lume multe lucruri a caror cunostinta aduce putin folos sau nu-i aduce niciunul. A ne ocupa cu lucruri care nu slujesc spre mantuire, este o nebunie. Vorbaria goala nu potoleste foamea sufletului, dar o viata curata invioreaza sufletul; si un cuget bun ne da o mare incredere in Dumnezeu.

3.Cu cat stii mai multe, cu atat vei fi mai spru judecat, daca viata ta nu a fost cu atat mai sfanta. Nu te fali deci cu arta sau cu stiinta ta, ci mai degraba teme-te de constiinta ce ti s-a dat. Iar daca ti se pare ca stii multe lucruri si le intelegi bine, gandeste-te ca sunt si mai multe pe care nu le stii. Nu te ingamfa deci, ci mai bine recunoaste-ti nestiinta. Cum poti sa te socotesti mai pe sus decat altul, cand sunt atatia mai invatati si mai iscusiti decat tine? Vrei sa inveti si sa stii ceva de folos? Invata-te sa traiesti necunoscut si sa nu te crezi cine stie ce om mare.

4. Cea mai inalta stiinta si cea mai folositare invatatura este sa te cunosti pe tine insuti si sa n-ai ganduri inalte depre tine. A te socoti nimic pe tine insuti, aceasta este o mare intelepciune si o mare desavarsire. Chiar daca ai vedea pe altul pacatuind pe fata sau facand o mare faradelege, tot n-ar trebui sa te socotesti mai bun ca el; caci nu stii cata vreme vei ramanea staruitor in bine. Toti suntem slabi, dar mai slab decat pe tine insuti sa nu socotesti pe nimeni.

Thomas a Kempis



marți, 4 decembrie 2018





MARGARITAR DE MARE PRET....

IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

CAPITOLUL I

Urmeaza pe Cristos si leapada desertaciunea lumii

1. "Cine ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric" zice Domnul. Prin aceste cuvinte, Domnul Isus ne indeamna sa traim dupa pilda pe care ne-a dat-o El daca voim sa ne luminam cu adevarat si sa scapam de orice orbire a inimii.De aceea  cea mai mare grija a noastra sa fie a cugeta la viata Domnului nostru Isus Cristos.

2. Invatatura Lui intrece toate invataturile sfintilor. Cine are Duhul lui Dumnezeu, afla in ea mana ascunsa. Multi aud cuvintele Lui, dar prea putini se trezesc din amorteala lor, pentru ca nu au Duhul lui Cristos. Cine vrea sa inteleaga cuvintele Lui si sa gaseasca in ele dulceata, trebuie sa-si dea toata silinta sa-si indrepte viata dupa voia lui Cristos.

3. Ce folos este sa vorbeasca cineva adanc despre Sfanta Treime, daca-i lipseste smerenia, fara de care nu poate sa placa Sfintei Treimi? Adevarat, nu vorbele mari fac pe cineva drept si sfant, ci viata curata; ea ne face placuti inaintea lui Dumnezeu. Mai bine as vrea sa am pocainta in inima decat sa ma straduiesc a explica ce este pocainta. Daca ai sti pe dinafara toata Biblia si tot ce au spus inteleptii de pe pamant dar iti lipseste dragostea lui Dumnezeu si harul Luyi, la ce ti-ar mai folosi? "Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni", afara doar de a iubi pe Dumnezeu si a-I sluji Lui. Cea mai mare intelepciune este sa lasi lumea si sa cauti imparatia cerurilor.

4. Desertaciune este sa umbli dupa bogatii trecatoare si sa-ti pui nadejdea in ele. Desertaciune este sa cauti onoruri si dregatorii inalte si sa doresti lucruri care mai tarziu vor aduce grele pedepse. Desertaciune este sa doresti o viata lunga, dar de o viata scurta sa nu te ingrijesti. Desertaciune este sa n-ai in vedere decat viata aceasta de acum, iar la cea viitoare sa nu te gandesti. Desertaciune este sa-ti lipsesti inima de cele ce treciute ca fumul, iar in locul lor unde este bucuria vesnica sa nu te gandesti.

5. Adu-ti cat mai des aminte de vorba inteleptului care zice ca "ochiul nu se satura privind si urechea nu oboseste auzint".  Invata deci sa iti dezlipesti inima de bunurile vazute si s-o inalti la cele nevazute. Caci cei ce umbla dupa poftele lor, isi intineaza cugetul si pierd harul lui Dumnezeu.

Thoma a Kempis



MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre acceptarea voii lui Dumnezeu (II)

Vai, cate suflete arogante intalnim - oameni carora le-ar placea sa faca binele si sa-L iubeasca pe Dumnezeu, dar numai dupa modelul si alegerea lor; care practic, Ii stabilesc lui Dumnezeu o lege dupa care sa se poarte cu ei! Ei doresc sa-L slujeasca pe Dumnezeu, sa Il aiba si sa-L lase pe El sa ii aiba. Iar rezultatul firesc: multa importivire pe care o intampina Dumnezeu din partea unor astfel de oameni, chiar si atunci cand par plini de ravna si inflacarare in alujirea Lui. Intr-o anumita masura, intr-adevar, belsugul lor spiritual devine o piedica, deoarece Il privesc ca fiind al lor si aroganta isi face loc in cele mai bune lucrari ale lor. Cu adevarat sufletul care este complet sarac, complet golit de sinele lui, incapabil de a dori altceva, ceas de ceas, decatceea ce Dumnezeu ii pune in fata prin invataturile Evangheliei si prin imprejuraile pe care le randuieste in viata lui este cu mult inainte tuturor celor inflacarati, luminati, care staruie in a calatori spre cer pe cararea aleasa de ei.

Aceasta este semnificatie reala a acelor cuvinte ale lui Cristos: "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze" (Matei 16:24). Noi trebuie sa Il urmam pe El pas cu pas, lepadandu-ne de sinele nostru si sa ne croim un drum nou. Si ce altceva inseamna a ne lepada de sinele nostru daca nu a renunta la toate drepturile sinelui? Asa cum spune apostolul Pavel: "Voi nu sunteti ai vostri" (1Corinteni 6:19). Vai de cei care iau inapoi darul, odata ce l-au dat!

Roaga-te Parintelui Indurarilor, Dumnezeului mangaierii ca sa scoata din tine tot ce este din sinele tau si sa nu mai lase nici o ramasita din el. O operatie asa de dureroasa trebuie sa fie greu de suportat. E foarte greu sa stai linistit sub mana lui Dumnezeu in timp ce El taie adanc. Dar aceasta este rabdarea sfintilor, darul credintei pure. Lasa-L pe Dumnezeu sa faca ce vrea cu tine. Nu te impotrivi Lui, cu buna stiinta nici macar o clipa. In momentul in care devii constient de reactia naturii si a inclinatiei tale, intoarce-te plin de incredere spre El; stai de partea Lui si impotriveste-te naturii tale razvratite; preda-o Duhului Sfant a lui Dumnezeu si cere-I s-o puna, treptat, in moarte. Vegheaza asupra lipsurilor tale cele mai neansemnate, avandu-L pe Domnul inaintea ochilor tai; straduieste-te sa nu-L intristezi niciodata pe Duhul Sfant, care este foarte gelos cu privire la viata ta ascunsa. Foloseste-te de greselile din trecut ca sa dobandesti o cosntienta smerita a propriilor tale slabiciuni; numai ai grija sa faci asta fara sa ajungi vlaguit sau descurajat.

Cum poti sa-I dai mai multa slava lui Dumnezeu decat prin punerea completa al o parte a sinelui si a tuturor dorintelor lui si prin faptul de a-L lasa pe El sa te trimita unde vrea? El va fi Dumnezeul tau, Imparatia Lui va veni inlauntrul tau, daca in ciuda tuturor piedicilor si ajutoarelor exterioare, tu nu privesti la nimic, nici din interior, nici din exterior, decat la mana lui Dumnezeu care dirijeaza toate lucrurile.

Daca starui in a-I sluji Lui intr-un anume loc sau intr-un anume fel, atunci ii slujesti potrivit voii tale, nu potrivit voii Lui. Dar daca esti gata sa mergi oriunde si sa faci orice, daca te lasi sa fii in intregime modelat de imprejurarile pe care le randuieste in viata ta, nepunand nici o limita supunerii tale - aceasta inseamna intr-adevar a-ti lua crucea si a-l urma pe El. Atunci vei fi pe deplin fericit, chiar daca ar fi ca El sa lase asupra ta cele mai grele incercarti, pentru sòlava Lui cea mare.

Deschide-ti inima larg, fara retineri, si lasa ca dragostea Lui Dumnezeu sa curga in ea ca un torent. Nu te teme de nimic pe drumul tau. Dumnezeu te va duce de mana, daca te increzi in El din toata inima si esti plin de dragoste pentru El, nu de frica pentru tine insuti.

Fènelon



luni, 3 decembrie 2018





MARGARITAR DE MARE PRET....
 
CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre acceptarea voii lui Dumnezeu (I)

In "Imitatio Cristi" gasesti mai multe capitole despre acceptarea voii lui Dumnezeu, care sunt splendide, si, de asemenea, mai mult ajutor in lucrarile luiFrancis de Sales. Esenta intregii chestiuni sta in voints; aceasta a spus de fapt iubitul nostru Domn, prin cuvintele: "Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Luca 27:21). Nu se pune problema cat de mult cunoastem, cat de inteligenti suntem, nici macar cat de buni suntem; totul depinde de dragostea inimii. Actiunile exterioare sunt rezultatul dragostei, sunt roada ei; dar sursa, radacina lor se afla in adancul inimii. Unele virtuti sunt potrivite pentru un fel de situatie in viata, altele, pentru altfel; unele, pentru o perioada de timp, altele, pentru alta. Dar in orice timp si in orice loc avem nevoie de o vointa buna.

Acea Imparatie a lui Dumnezeu din interiorul nostru consta in a voi intotdeauna ceea ce vrea Dumnezeu, pe deplin, fara nici o retinere. In felul acesta se implineste rugaciunea: "Vie Imparatia Ta.. faca-se voia Ta, precum in cer , asa si pe pamant"; in felul aesta sunte, sa zicem asa, identificati cu El. Ferice de cei saraci in duh! Ferice de cei care se leapada de tot ce pot numi "al lor", chiar de vointa lor. Caci aceasta inseamna a fi cu adevarat sarac in duh.

Dar, vei intreba, cum se poate dobandi aceasta vointa sfanta? Prin acceptarea totala a voii lui Dumnezeu; prin faptul de a vrea ceea ce El vrea si de a nu dori nimic din ceea ce El nu vrea; prin tintuirea, cum ar veni, a vointei tale slabe de voia Lui atotputernica. Daca vei face asta, nimic nu ti se va intampla din ceea ce tu nu vrei si, de asemenea, nici nu se poate intampla nimic altceva decat ceea ce e randuit de Dumnezeu. Si vei gasi o mangaiere so o odihna sigure in supunerea in fata voii si a placerii Lui. O astfel de vointa interioara este, intr-adevar, o degustare a fericirii sfintilor si a cantarii lor vesnice: Amin! Aleluia!

Pe masura ce inveti sa te inchini lui Dumnezeu, sa-L lauzi si sa-L binecuvintezi pentru toate lucrurile - sa vezi mana Lui in orice lucru - nu vei mai considera ceva ca fiind un rau de nesuportat; caci totul, chiar si cele mai cumplite suferinte se vor intoarce spre binele tau. Cine ar numi rele intristarile pe care Dumnezeu le lasa asupra lui pentru a-l purifica si a-l face potrivit pentru el? Cu siguranta, ceea ce realizeaza un bine de nespus nu poate fi rau! Arunca toate grijile tale la sanul Tatalui iubitor. Lasa-L sa faca ceea ce considera El a fi bine pentru tine. Multumeste-te sa te supui voii Lui in toate lucrurile si sa-ti contopesti vointa ta cu privire la orice in voia Lui. Ce drept ai la vre-o posesiune proprie, tu care nu iti apartii? Un sclav nu are nici un drept de proprietate; cu atat mai putin faptura care, in ea insasi, este doar pacat si nimicnicie si care nu poseda nimic decat ceea ce i-a daruit Dumnezeu? Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu vointa libera, ca acesta sa poata avea ceva real ca sa-i ofere. Noi nu avem nimic ce am putea numi al nostru, decat vointa noastra - nimic altceva nu ne apartine. Boala ne ia sanatatea si viata; bogatiile se risipesc; puterile mentale depind de puterea trupeasca a omului. Singurul lucru care e cu adevarat al nostru este vointa noastra. Prin urmare, Dumnezeu o doreste cu gelozie pentru sine, caci El ne-a dat-o, dar nu ca s-o folosim ca si cum ar fi a noastra, ci ca sa io redam Lui, intreaga, neampartita. Oricine tine pentru el o cat de mica parte, considerand-o dreptul lui, el jefuieste pe Facatorul lui, caruia i se cuvine totul.

Fènelon



MARGARITAR DE MARE PRET...


LUMI DIFERITE de William MacDonald

Concluzii

Doua imparatii, dar lumi diferite! Nici nu s-ar putea sa fie mai opuse! Una este imperiul raului, cealalta este taramul raului, cealalta este taramul sfinteniei. Una este superficiala, falsa, ostentativa. Cealalta este taramul realitatii.

Cristos a murit pentru a ne elibera de lumea rea de acum. (Galateni 1:4) "Atat de periculoasa este aceasta epoca, in tentatiile sale, si atat de ingrozitoare in judecatile care vin o data cu ea, incat unul din scopurile marete ale intregii misiuni ale Domnului a fost de a ne elibera de aceasta; si cei care traiesc in ea, dar care nu sunt din ea sunt ca si calatorii de pe varful unui munte, sau ca Moise pe Pi-sga, ei vad lucrurile in relatiile lor; ei compara desertul cu tinutul fagaduintei, veacul rau de acum cu veacul viitor de slava, si dezgusta veacul care va veni, avand un mare dezgust fata de veacul de acum.

Lumea este crucificata fata de noi si noi fata de lume (Galateni 6:14). Crucea este toata gloria noastra. Este pura nebunie ca un crestin sa-si consacre cei mai buni ani ai vietii sale cautarilor lumesti, si apoi sa-si ofere sfarsitul distrus al unei cariere zadarnice Domnului. Thomas H. Gill a descris-o foart bine  
Nu mi-as da lumii inima,
Si-apoi sa profesez, dragostea Ta; 
N-as putea simti puterea mea cum pleaca,
Si-apoi sa dovedesc ca sunt in slujba ta.

N-as merge cu entuziasm inaripat
In pregatiri prin lume;
Nici urca colina cereasca
Incet, cu picioare obosite.

Oh, alege-ma in timpul meu de aur,
In bucuriile mele dragi sa fii partas!
Tie iti dau tineretea gloriei mele,
Plinatatea inimii mele.

Nu trebuie sa ne conformam lumii. Cand soldatii se antreneaza, scopul este de a le distruge èersonalitatea lor civila impreuna cu metodele de gandire si comportament, si de a-i remodela dupa tiparul soldatesc. In acelasi fel, Dumnezeu vrea ca noi sa aruncam modelele noastre de gandire lumeasca si stilul nostru de viata lumeasca si sa ne remodeleze dupa chipul Domnului  Isus.

Lumea trece impreuna cu poftele ei. A trai pentru aceasta umbra pasagera este ca si cum am pune la loc scaunele de pe puntea Titanicului, sau am indrepta tablourile dintr-o caladire care arde in flacari. Donald Grey Bornhouse a spus: "Nu trebuie sa fim interesati de ceea ce este pamantesc, deoarece este o civilizatie condamnata, osandita sa fie distrusa de catre Domnul pe care ea l-a rastignit. Principiile, ideile, si metodele vietii noastre nu se pot amesteca cu cele pamantesti fara a fi alterate sau contaminate".

A.T. Pierson a adaugat:
Daca citesti Apocalipsa 17 si 18. vei vedea ca toate lucrurile cu care ne laudam - suprematia noastra comerciala, indemanarea noastra mareata, luxul nostru, extravaganta noastra si artele noastre fine - sunt toate - sunt toate prezentate in Babilon, care este recunoscut ca si "maret" chiar de catre inger insusi. Dar maretia lui nu este de la Dumnezeu; si duce spre pierzanie, nu printr-un atac din exterior, ci prin insesi putreziciunea sa, dezmembrandu-se in final ca si o coaja de ou crapata. Mai degraba ai iesi din ea, daca nu vrei sa fii acaparat de molimele sale.

Luther a avut o perspectiva corecta cand a afirmat, "Imperiul intregii lumi nu este decat o coaja de aruncat la caini". Asa ca decizia inimii noastre sa fie urmatoarea: 

Ia ce este pamantesc, dar da-mi-L pe Isus,
Toate bucuriile ei nu sunt decat un nume; Dar dragostea Lui ramane mereu,
In acelasi fel de-a lungul anilor.
                             Fany Crosby

Imparatiile acestei lumi
In in si aur lucitor;
Apar, triumfa si apoi pier
Si dusa este faima lor.

Imparatia noastra e divina
Si steagul ei triumfator,
Un slujitor e Imparatul ei,
Si-un lemn pe deal, al ei simbol.
                         Godfery Fox Bradly