MARGARITAR...
TALENTE SEPARATE
Sunt talentele noastre separate? Pana la acest punct am vorbit numai despre intelegere si intelect, gandire, facultati rationale ale mintii, dar, cum am vazut, mai sunt si alte domenii. Mai sunt si talentele, care dau directie facultatilor noastre mintale, ne influienteaza alegerile si toarna entuziasm in preocuparile noastre.
Dragostea de muzica
Sa luam de exemplu dragostea de muzica. Nu e necesar sa aratam cum poate ea deveni, si cum adesea este, pervertita de un spirit lumesc, de egoism si pacat. Ea este insasi slujirea viciului si fascinatia care ademneste lumea neatenta departe de Dumnezeu si de orice gand al vesniciei si al mantuirii. Si totusi ea este un dar divin si poate fi sfintita pe deplin si folosita in mod glorios. Insa trebuie separata de orice amestec pamantesc si intinare a pacatului. Vocea care canta pentru Dumnezeu nu trebuie data pe mana spiritului lumesc si a senzualitatii. Cat de adesea buzele care conduc inchinarea inaintea lui Dumnezeu in casa Lui, in ziua Domnului, slujesc multimii lipsite de evlavie sau chiar dubioase din sali de concert sau din cluburile de noapte in celelalte zile!
Unul din cei mai mari pictori ai Germaniei a refuzat sa-si foloseasca pensula atunci cand Napoleon i-a oferit o avere sa picteze o Venus pentru palatul Luvru. Pictorul a spus ca tocmai terminase de pictat chipul lui Isus si ca nu-si va mai intina arta niciodata.
Ce clar imi amintesc norul de condamnare ce a coborat odata asupra duhului meu in timp ce-l ascul-tam la mine acasa pe conducatorul corului cantand vestita "Ave Maria". Nu mi-am dat seama ce s-a intamplat in duhul meu, pana cand am inceput sa ma gandesc la cuvinte; mi-am amintit ca acestea erau cuvinte adresate unei fiinte omenesti, desi ele erau potrivite numai pentru Dumnezeu. Nu mi-am putu regasi pacea numai dupa ce, cu blandete, dar ferm, i-am marturisit aceasta dragului meu frate si I-am fagaduit Domnului ca niciodata nu voi asculta o blasfemie asemanatoare fara sa-mi arat clar dezaprobarea. Si totusi, cat de adesea crestinii permit urechilor lor sa fie intinate ascultand melodii lipsite de sfintenie, din dragoste pentru muzica, si vocile lor sa se pangareasca prin cantece nesfinte cantate de ei in sali de concert sau chiar in casele lor.
Dragostea de muzica trebuie nu doar separata, ci si dedicata lui Dumnezeu si folosita pentru slujirea si gloria Lui. Atunci El ii va da ungerea Lui si o va folosi pentru o lucrare slavita. Ce alta lucrare este mai onorata in zilele noastre decat aceea de a vesti Evanghelia prin cantare? Dumnezeu ne-a aratat printr-un Bliss, Sankey sau Phillips, cinstea la care El va ridica aceasta inclinatie simpla pentru a atrage la El milioane de oameni prin puterea melodiilor consacrate ale Evangheliei.
Dragostea de arta
Dragostea de arta trebuie separata. In ce multe case crestine decoratiunile sau podoabele nu vorbesc despre Dumnezeu, ci despre imoralitatea pagana sau spectacolul lumesc! Aceasta preocupare poate fi separata, in privinta modului de a te imbraca si a te impodobi, de ceea ce reprezinta mai degraba lumea si eu-ul decat blandetea si smerenia lui Isus. Ne putem dedica Lui aceste inclinatii, ca ele sa fie martore pentru Cristos. Peretii camerelor noastre Il vor vesti pe El si chiar garderoba noastra va fi ca filacteriilevesmintelor evreesti, acoperite peste tot de caracterele sacre care proclama gloria Domnului nostru.
CALITATILE NOASTRE
Apoi, diversele noastre talente si calitati care ne aduc succes in ocupatiile vietii pot fi separate, asa incat sa fim puternici, in orice directie, nu pentru eul nostru sau pentru slava pamanteasca, ci pentru slujirea Stapanului nostru si pentru cea mai inalta utilitatea a noastra. Nimic nu poate vorbi mai mult pentru Dumnezeu decat rafinamentul, bunul gust si talentele cele mai alese.
Dumnezeu doreste ca aceste lucruri sa poarte inscriptia "Stintenie Domnului" (Exod 28:36) Binecuvantat sa fie Numele Lui pentru multe femei placute si multi barbati inzestrati care au asezat intregul farmec al infatisarii si intelectului lor pe altarul Sau. Fie sa vina mai repede ziua cand tot ce este frumos in inzestrarile noastre naturale, precum si darurile gustului si intelepciunii Lui infinite sa devina cununi pentru fruntea Lui si embleme de asezat la picioarele Celui caruia Ii apartin frumusetea si gloria, bogatiile si cinstea, lauda si dragostea intregii creatiuni!
Emotii si simtiri separate
Sunt separate emotiile si simtirile inimii? Ne mai ramane sa discutam despre cea mai interesanta clasa a calitatilor noastre mentale, si anume emotiile si sentimentele inimii. Acestea, dupa cum am vazut, apartin sufletului omenesc.
Deasupra tuturor acestora este dragostea. Ea este instinctiva, intr-o forma oarecare, in orice inima omeneasca. Pe langa dragostea divina, care este daruita de duhul, sufletul este inzestrat de Creator cu o neobisnuita si minunata putere de a iubi. Precum carceii unei vite plina de viata, si corzile dragostei cauta o directie in care sa se intinda.
Cat de necesar este ca dragostea noastra sa fie pusa deoparte, pentru ca este ceva natural ca inima, asemenea vitei de vie, sa se agate de vre-un zid ruinat si mucezit, de care trebuie sa fie desprinsa daca dorim sa o salvam de la nimicire. Cine din cei ce au ajuns pe inaltimi ceresti in viata de consacrare nu priveste inapoi, spre insusi inceputul calatoriei sale, la un mormant singuratic, unde primii idoli ai inimii au fost ingropati sub crucea lui Isus, unde inima a murit fata de ceea ce era atat de scump fiecarui instinct si sentiment natural?
Pentru noi toti, sfintenia a inceput pe Muntele Moria, cu altarul lui Isac si cu jertfirea inimilor noastre. Pe acelasi munte glorios se inalta si astazi maretul templu, pe locul unde, pentru prima data, inima noastra a consacrat lui Dumnezeu tot ce avea.
Zidire pe altarul jertfirii
Lui Dumnezeu Ii place sa-si zideasca teplele pe locul altarului de jertfa., Nu, El nu gaseste placere in a ne frange inima, insa, de cele mai multe ori, obiectele dragostei noastre secatuiesc insasi viata inimii si ele trebuie indepartate, asa cum se taie dintr-o planta ceea ce a crescut prea mult, daca dorim ca ea sa aduca roade. Fericiti sunt cei care, inainte de asi lipi inima de ceva, afla mai intai gandul si voia lui Dumnezeu si-si curata inima de-a fi zdrobita. Nu e necesar sa fim smulsi de langa tot ce iubim, daca aflam mai intai gandul si voia lui Dumnezeu.
Aceasta inseamna separare, punere de o parte. Aceasta inseamna dedicare: a-I darui lui Dumnezeu mintea noastra si a-I da intotdeauna Lui locul suprem in mintile noastre.
Preaiubitilor, sunteti voi astfel separati? Sunteti gata sa va separati inima si dragostea de orice iubire nepermisa, de orice prietenie nesfintita si de orice sentiment pur si egoist, si sa-L lasati pe Cristos sa fie Stapanul inimii voastre si supremul obiect al afectiunii si placerii ei? Atunci El va umple acea ini-ma si va acorda toate strunele ei in armonie si fericire. El va inunda fiecare relatie a vietii cu Duhul Sau, astfel ca vom fi instare sa ne adaptam tuturor relatiilot noastre, variate si multiple, intr-atat, incat orice om va insemna pentru noi o legatura cu El si o posibilitate de slujire sfanta si de binecuvantatare.
Vorbind despre sentimente, am putea parcurge intregul taram al naturii noastre emotionale si am descoperi ca nu exista nici un sentiment si chiar nici o pasiune, care sa nu poata avea o utilitate sacra si sfintita. Mania noastra poate fi atat de curata, incat sa fie o ravna sfanta pentru Dumnezeu. Spiritul nostru cometitiv, ne va fi atat de lipsit de invidie incat ne va indemna sa avem si noi calitatile nobile ale altora. Aviditatea noastra poate fi stapanita in asa fel, incat sa fie ridicata deasupra lacomiei si sa doreasca sincer numai darurile cele mai bune. Ambitia noastra, poate fi atat de cereasca, incat sa constituie un impuls pentru altii, impingandu-ne inainte catre realizarile cele mai nobile si catre rasplati nepieritoare. Fiecare fior de bucurie sau durere, speranta sau teama, poate fi o bataie a inimii lui Cristos pe coardele variate ale fiintei noastre consacrate, pana cand fiecare glas dinlauntrul nostru se va alatura corului ceresc, cantand pentru vecie: "A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!" (Apocalipsa 5:13)
A.B. Simpson
TALENTE SEPARATE
Sunt talentele noastre separate? Pana la acest punct am vorbit numai despre intelegere si intelect, gandire, facultati rationale ale mintii, dar, cum am vazut, mai sunt si alte domenii. Mai sunt si talentele, care dau directie facultatilor noastre mintale, ne influienteaza alegerile si toarna entuziasm in preocuparile noastre.
Dragostea de muzica
Sa luam de exemplu dragostea de muzica. Nu e necesar sa aratam cum poate ea deveni, si cum adesea este, pervertita de un spirit lumesc, de egoism si pacat. Ea este insasi slujirea viciului si fascinatia care ademneste lumea neatenta departe de Dumnezeu si de orice gand al vesniciei si al mantuirii. Si totusi ea este un dar divin si poate fi sfintita pe deplin si folosita in mod glorios. Insa trebuie separata de orice amestec pamantesc si intinare a pacatului. Vocea care canta pentru Dumnezeu nu trebuie data pe mana spiritului lumesc si a senzualitatii. Cat de adesea buzele care conduc inchinarea inaintea lui Dumnezeu in casa Lui, in ziua Domnului, slujesc multimii lipsite de evlavie sau chiar dubioase din sali de concert sau din cluburile de noapte in celelalte zile!
Unul din cei mai mari pictori ai Germaniei a refuzat sa-si foloseasca pensula atunci cand Napoleon i-a oferit o avere sa picteze o Venus pentru palatul Luvru. Pictorul a spus ca tocmai terminase de pictat chipul lui Isus si ca nu-si va mai intina arta niciodata.
Ce clar imi amintesc norul de condamnare ce a coborat odata asupra duhului meu in timp ce-l ascul-tam la mine acasa pe conducatorul corului cantand vestita "Ave Maria". Nu mi-am dat seama ce s-a intamplat in duhul meu, pana cand am inceput sa ma gandesc la cuvinte; mi-am amintit ca acestea erau cuvinte adresate unei fiinte omenesti, desi ele erau potrivite numai pentru Dumnezeu. Nu mi-am putu regasi pacea numai dupa ce, cu blandete, dar ferm, i-am marturisit aceasta dragului meu frate si I-am fagaduit Domnului ca niciodata nu voi asculta o blasfemie asemanatoare fara sa-mi arat clar dezaprobarea. Si totusi, cat de adesea crestinii permit urechilor lor sa fie intinate ascultand melodii lipsite de sfintenie, din dragoste pentru muzica, si vocile lor sa se pangareasca prin cantece nesfinte cantate de ei in sali de concert sau chiar in casele lor.
Dragostea de muzica trebuie nu doar separata, ci si dedicata lui Dumnezeu si folosita pentru slujirea si gloria Lui. Atunci El ii va da ungerea Lui si o va folosi pentru o lucrare slavita. Ce alta lucrare este mai onorata in zilele noastre decat aceea de a vesti Evanghelia prin cantare? Dumnezeu ne-a aratat printr-un Bliss, Sankey sau Phillips, cinstea la care El va ridica aceasta inclinatie simpla pentru a atrage la El milioane de oameni prin puterea melodiilor consacrate ale Evangheliei.
Dragostea de arta
Dragostea de arta trebuie separata. In ce multe case crestine decoratiunile sau podoabele nu vorbesc despre Dumnezeu, ci despre imoralitatea pagana sau spectacolul lumesc! Aceasta preocupare poate fi separata, in privinta modului de a te imbraca si a te impodobi, de ceea ce reprezinta mai degraba lumea si eu-ul decat blandetea si smerenia lui Isus. Ne putem dedica Lui aceste inclinatii, ca ele sa fie martore pentru Cristos. Peretii camerelor noastre Il vor vesti pe El si chiar garderoba noastra va fi ca filacteriilevesmintelor evreesti, acoperite peste tot de caracterele sacre care proclama gloria Domnului nostru.
CALITATILE NOASTRE
Apoi, diversele noastre talente si calitati care ne aduc succes in ocupatiile vietii pot fi separate, asa incat sa fim puternici, in orice directie, nu pentru eul nostru sau pentru slava pamanteasca, ci pentru slujirea Stapanului nostru si pentru cea mai inalta utilitatea a noastra. Nimic nu poate vorbi mai mult pentru Dumnezeu decat rafinamentul, bunul gust si talentele cele mai alese.
Dumnezeu doreste ca aceste lucruri sa poarte inscriptia "Stintenie Domnului" (Exod 28:36) Binecuvantat sa fie Numele Lui pentru multe femei placute si multi barbati inzestrati care au asezat intregul farmec al infatisarii si intelectului lor pe altarul Sau. Fie sa vina mai repede ziua cand tot ce este frumos in inzestrarile noastre naturale, precum si darurile gustului si intelepciunii Lui infinite sa devina cununi pentru fruntea Lui si embleme de asezat la picioarele Celui caruia Ii apartin frumusetea si gloria, bogatiile si cinstea, lauda si dragostea intregii creatiuni!
Emotii si simtiri separate
Sunt separate emotiile si simtirile inimii? Ne mai ramane sa discutam despre cea mai interesanta clasa a calitatilor noastre mentale, si anume emotiile si sentimentele inimii. Acestea, dupa cum am vazut, apartin sufletului omenesc.
Deasupra tuturor acestora este dragostea. Ea este instinctiva, intr-o forma oarecare, in orice inima omeneasca. Pe langa dragostea divina, care este daruita de duhul, sufletul este inzestrat de Creator cu o neobisnuita si minunata putere de a iubi. Precum carceii unei vite plina de viata, si corzile dragostei cauta o directie in care sa se intinda.
Cat de necesar este ca dragostea noastra sa fie pusa deoparte, pentru ca este ceva natural ca inima, asemenea vitei de vie, sa se agate de vre-un zid ruinat si mucezit, de care trebuie sa fie desprinsa daca dorim sa o salvam de la nimicire. Cine din cei ce au ajuns pe inaltimi ceresti in viata de consacrare nu priveste inapoi, spre insusi inceputul calatoriei sale, la un mormant singuratic, unde primii idoli ai inimii au fost ingropati sub crucea lui Isus, unde inima a murit fata de ceea ce era atat de scump fiecarui instinct si sentiment natural?
Pentru noi toti, sfintenia a inceput pe Muntele Moria, cu altarul lui Isac si cu jertfirea inimilor noastre. Pe acelasi munte glorios se inalta si astazi maretul templu, pe locul unde, pentru prima data, inima noastra a consacrat lui Dumnezeu tot ce avea.
Zidire pe altarul jertfirii
Lui Dumnezeu Ii place sa-si zideasca teplele pe locul altarului de jertfa., Nu, El nu gaseste placere in a ne frange inima, insa, de cele mai multe ori, obiectele dragostei noastre secatuiesc insasi viata inimii si ele trebuie indepartate, asa cum se taie dintr-o planta ceea ce a crescut prea mult, daca dorim ca ea sa aduca roade. Fericiti sunt cei care, inainte de asi lipi inima de ceva, afla mai intai gandul si voia lui Dumnezeu si-si curata inima de-a fi zdrobita. Nu e necesar sa fim smulsi de langa tot ce iubim, daca aflam mai intai gandul si voia lui Dumnezeu.
Aceasta inseamna separare, punere de o parte. Aceasta inseamna dedicare: a-I darui lui Dumnezeu mintea noastra si a-I da intotdeauna Lui locul suprem in mintile noastre.
Preaiubitilor, sunteti voi astfel separati? Sunteti gata sa va separati inima si dragostea de orice iubire nepermisa, de orice prietenie nesfintita si de orice sentiment pur si egoist, si sa-L lasati pe Cristos sa fie Stapanul inimii voastre si supremul obiect al afectiunii si placerii ei? Atunci El va umple acea ini-ma si va acorda toate strunele ei in armonie si fericire. El va inunda fiecare relatie a vietii cu Duhul Sau, astfel ca vom fi instare sa ne adaptam tuturor relatiilot noastre, variate si multiple, intr-atat, incat orice om va insemna pentru noi o legatura cu El si o posibilitate de slujire sfanta si de binecuvantatare.
Vorbind despre sentimente, am putea parcurge intregul taram al naturii noastre emotionale si am descoperi ca nu exista nici un sentiment si chiar nici o pasiune, care sa nu poata avea o utilitate sacra si sfintita. Mania noastra poate fi atat de curata, incat sa fie o ravna sfanta pentru Dumnezeu. Spiritul nostru cometitiv, ne va fi atat de lipsit de invidie incat ne va indemna sa avem si noi calitatile nobile ale altora. Aviditatea noastra poate fi stapanita in asa fel, incat sa fie ridicata deasupra lacomiei si sa doreasca sincer numai darurile cele mai bune. Ambitia noastra, poate fi atat de cereasca, incat sa constituie un impuls pentru altii, impingandu-ne inainte catre realizarile cele mai nobile si catre rasplati nepieritoare. Fiecare fior de bucurie sau durere, speranta sau teama, poate fi o bataie a inimii lui Cristos pe coardele variate ale fiintei noastre consacrate, pana cand fiecare glas dinlauntrul nostru se va alatura corului ceresc, cantand pentru vecie: "A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!" (Apocalipsa 5:13)
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu