MARGARITAR....
CONVINGEREA CA DUMNEZEU ESTE APROAPE
Isaia 6:1-8
Stand in prezenta lui Dumnezeu Isaia a strigat: "Vai de mine! Sunt pierdut caci sunt un om cu buze necurate."
In prezenta lui Dumnezeu Isaia (si noi ar trebui la fel ca el) a avut "convingerea cu privire la porpria nevrednicie", convingerea ca Dumnezeu este aproape si "nevoia unui pacatos cait".
CONVINGEREA CA DUMNEZEU ESTE APROAPE
Se declara ca tot pamantul este plin de slava lui Dumnezeu. Noi am fost gata sa admitem ca slava lui Dumnezeu straluceste in stropii de apa deasupra Niagarei, sau in culorile diminetii de pe Matterhor si in stralucirea inserarii de pe Jungfrau, sau in rasaritul si apusul soarelui de pe apele intinse ale Atlanticului, sau in lumina fosforescenta creata de urmele vapoarelor noaptea, pe Mediterana. Dar cand ni se spune ca intregul pamant este plin de slava Domnului - acest lucru ne uimeste profund!
Cunosc un loc in Londra, unde o femeie, in nebunia betiei, si-a pus copilasul pe o bucata de fier incins; unde un om si-a omorat in bataie copilasul infirm, ale carui strigate de durere au rasunat in noapte. Nu m-as fi gandit ca slava lui Dumnezeu este prezenta acolo. Dar serafimii spun ca intregul pamant este plin de slava Lui. Ne aducem aminte de ceea ce spune Elisabeth Barret Browing:
"Pamantul e impregnat de er,
Si in fiecare tufis in flacari, cu Dumnezeu in el,
Dar numai cel care vede aceasta isi scoate incaltamintea din picioare.".
Intr-o zi in Londra, ma aflam intr-un autobus neluminat. A venit un om sa ne controleze biletele, si eu m-am gandit in sinea mea: "Nu vei putea sa-ti dai seama daca au fost compostate corect!" In timp ce-l urmaream curios, el a atins un mic dispozitiv de pe piept, si, dintr-un glob mic de sticla, a razbatut o lumina stralucitoare. Era vadit ca omul putea sa vada pretutindeni,. deoarece purta cu el lumina cu ajutorul careia vedea. Sa intelegem asadar, ca atunci cand inima este plina de Dumnezeu, Il vom gasi pe El oriunde - asa cum minerul poarta, fixata de casca lui, o lampa care ii lumineaza pasii prin adancimile intunecate ale pamantului.
O, barbati si femei, pe acest lucru putem sa ne bazam noi! Nu este vorba ca eu as putea face ceva, ci ca Dumnezeu, Cerul, Vesnicia sunt aproape. Nu cuvintele mele vor produce un rezultat, ci Duhul lui Dumnezeu, Care este la fel de mult in aceasta Adunare cum a fost si in odaia de sus in ziua de Rusa-lii. Nu auziti sunetul pasilor lui Dumnezeu in freamatul lin al copacilor din padure? Si nu sesizati miscarea Duhului lui Dumnezeu chiar in acest moment in inimile voastre? Aceasta tacere calama, aceasta dorinta arzatoare din inima nu indica prezenta poalelor mantiei Celui Vesnic, care cad asupra noastra? Intreg pamantul este plin de Dumnezeu - nu intregul pamant, intregul saptiu - si noi putem fi siguri de binecuvantare tocmai pentru ca Dumnezeu este aici, pentru ca Duhul Sfant este la fel de mult prezent in acest loc precum a fost si in odaia de sus in ziua de Rusalii, pentru ca taria lui Dum-nezeu este inepuizabila, pentru ca uriasul rau al lui Dumnezeu, care este plin de apa, curge prin acest loc.
Cred ca daca atunci cand a coborat Duhul Sfant, ar fi fost prezenti in odaia de sus niste oameni orbi - orbiti de prejudecati, de sentimente sau de o gandire lumeasca - ei ar fi auzit doar un sunet, dar nu ar fi sesizat flacarile. Daca ei ar fi fost cu Ioan pe insula Patmos, se poate ca ar fi auzit sunetul valurilor in stanci, dar nu ar fi auzit cantatul la harfa al ingerilor. Pe de alta parte, daca Petru sau Ioan ar fi stat acolo unde stati voi acum, fetele lor ar straluci de o lumina supranaturala si ar spune: "N-ati vazut? N-ati auzit? Dumnezeu este aici. Dumnezeu cel mare a coborat din cer ca sa-i binecuvinteze pe acesti oameni. Ei au cerut asta. Dumnezeu a promis si a venit".
Unde doi sau trei sunt adunati, Eu sunt acolo. Duhul lui Dumnezeu este aici si lucreaza in mijlocul nostru asa cum a facut in alte timpuri si locuri. Mai intai El convinge de raceala inimii noaste, de profunda noastra saracie spirituala si de faptul ca suntem complet pierduti, si apoi ne spune: "Sunt aici".
ULTIMA CONVINGERE ESTE CEA PRIVITOARE LA NEVOIA UNUI PACATOS CAIT
Citim ca atunci cand Isaia a strigat, unul din serafimi s-a dus imediat dupa un crbune aprins. Sa retinem acest lucru: ingerului nu i s-a spus sa mearga; el a stiut pur si simplu, ce trebuie sa faca. Adevarul este ca ingerii s-au dus de atatea ori dupa carbunele aprins, incat ori de cate ori il aud pe un pacatos strigand ca e pierdut, se duc dupa carbune; nu au nevoie sa li se mai spuna asta. E ca si cum asistentul farmacistului ar fi asa de obisnuit sa dea acelasi medicament pentru aceleasi simptome, incat, atunci cand apare pacientul la usa, el stie exact ce medicament sa caute, fara a mai merge la doctor sa-i ceara sfatul.
Serafimul, a luat de pe altar carbunele aprins - o imagine a sangelui si a focului, cele doua lucruri de care avem nevoie azi. Avem nevoie de sange si de foc.
Sange! Nu auziti susurul sangelui mielului in timp ce curge in jurul acelui carbune? Cand ia carbunele cu clestele si il duce sa atinga buzele prorocului, serafimul ducea si sangele ispasitor o data cu carbunele. De aceasta avem nevoie prima data. Va indemn pe toti sa cereti mai intai acest lucru: sangele. Nimic altceva nu va va fi de folos. "El (Isus Cristos) este cel care a venit cu apa si cu sange; nu numai cu apa ci si cu sange" (Ioan 5:6a). Voi si eu avem nevoie mai intai de sange. Sa mergem, asadar, la Domnul nostru indurator si sa cautam la El acea iertare pe care a obtinut-o la cruce. O doresti? Sau esti multumit asa cum esti? Te uiti cu satisfactie la trecutul tau? Nu ai nici un regret? Nu ai nici un pacat de dat la o parte?
E natural ca raspunsul tau sa fei: "Sunt pierdut". Sa incepem deci prin a ne deschide intreaga noastra fiinta lui Cristos si sa credem ca sangele Lui ne curata acum de orice pacat. Sa indraznim sa credem ca, de indata ce ne indreptam spre acel sange si cerem iertarea care se bazeaza pe El, toate pacatele noastre din trecut dispar, sunt sterse, pierdute vederii. Iar daca ii vom aduce aminte lui Dumnezeu de ele, El ne va spune: "Copilul Meu, nu este nevoie sa-mi spui de ele, le-am uitat. E ca si cum nu ar fi existat niciodata".
Dupa a aceea avem nevoie de foc - carbunele aprins.
Chrestmans Evans relateaza in jurnalul sau, ca intr-o duminica dupa-masa, in timp ce calatorea pe un drum foarte singuratic pentru a participa la o intalnire intr-un sat aflat de cealalta parte a dealului, a fost judecat de Domnul cu privire la inima lui rece. Spune el: "Mi-am priponit calul si m-am dus intr-un loc izolat, unde m-am plimbat incoace si incolo cuprins de un chin mare, in timp ce mi-am trecut in revista viata. Am stat trei ore inaintea lui Dumnezeu, zdrobit de intristare, pana cand am fost cu-prins de un sentiment placut al dragostei Lui iertatoare. Am primit de la Dumnezeu un nou botez al Duhului Sfant. Soarele asfintea cand m-am intors la drum, mi-am gasit calul, am incalecat, si am mers la intalnire. Ziua urmatoare am predicat cu o asemenea putere in fata unei multimi uriase de oameni adunati al poaelele dealului, incat s-a produs o mare trezire, care s-a raspandit in intregul district.
Sa incheiem cu acest lucru: judecat cu privire la raceala inimii; judecat cu privire la viata lumeasca; judecat cu privire la egoism si mandrie; judecat cu privire la lipsa slavei lui Dumnezeu in viata mea. Apoi iertarea. Apoi botezul cu foc si putere.
Sa faca Dumnezeu ca acel carbune aprins, care nu si-a pierdut incandescenta din ziua de Rusalii sa atinga fiecare inima, fiecare gura, fiecare viata; si ca, in fiecare zi, un foc sa inceapa sa arda in fiecare societate misionara, in fioecare scoala duminicala, in fiecare biserica.
F.B. Mayer
CONVINGEREA CA DUMNEZEU ESTE APROAPE
Isaia 6:1-8
Stand in prezenta lui Dumnezeu Isaia a strigat: "Vai de mine! Sunt pierdut caci sunt un om cu buze necurate."
In prezenta lui Dumnezeu Isaia (si noi ar trebui la fel ca el) a avut "convingerea cu privire la porpria nevrednicie", convingerea ca Dumnezeu este aproape si "nevoia unui pacatos cait".
CONVINGEREA CA DUMNEZEU ESTE APROAPE
Se declara ca tot pamantul este plin de slava lui Dumnezeu. Noi am fost gata sa admitem ca slava lui Dumnezeu straluceste in stropii de apa deasupra Niagarei, sau in culorile diminetii de pe Matterhor si in stralucirea inserarii de pe Jungfrau, sau in rasaritul si apusul soarelui de pe apele intinse ale Atlanticului, sau in lumina fosforescenta creata de urmele vapoarelor noaptea, pe Mediterana. Dar cand ni se spune ca intregul pamant este plin de slava Domnului - acest lucru ne uimeste profund!
Cunosc un loc in Londra, unde o femeie, in nebunia betiei, si-a pus copilasul pe o bucata de fier incins; unde un om si-a omorat in bataie copilasul infirm, ale carui strigate de durere au rasunat in noapte. Nu m-as fi gandit ca slava lui Dumnezeu este prezenta acolo. Dar serafimii spun ca intregul pamant este plin de slava Lui. Ne aducem aminte de ceea ce spune Elisabeth Barret Browing:
"Pamantul e impregnat de er,
Si in fiecare tufis in flacari, cu Dumnezeu in el,
Dar numai cel care vede aceasta isi scoate incaltamintea din picioare.".
Intr-o zi in Londra, ma aflam intr-un autobus neluminat. A venit un om sa ne controleze biletele, si eu m-am gandit in sinea mea: "Nu vei putea sa-ti dai seama daca au fost compostate corect!" In timp ce-l urmaream curios, el a atins un mic dispozitiv de pe piept, si, dintr-un glob mic de sticla, a razbatut o lumina stralucitoare. Era vadit ca omul putea sa vada pretutindeni,. deoarece purta cu el lumina cu ajutorul careia vedea. Sa intelegem asadar, ca atunci cand inima este plina de Dumnezeu, Il vom gasi pe El oriunde - asa cum minerul poarta, fixata de casca lui, o lampa care ii lumineaza pasii prin adancimile intunecate ale pamantului.
O, barbati si femei, pe acest lucru putem sa ne bazam noi! Nu este vorba ca eu as putea face ceva, ci ca Dumnezeu, Cerul, Vesnicia sunt aproape. Nu cuvintele mele vor produce un rezultat, ci Duhul lui Dumnezeu, Care este la fel de mult in aceasta Adunare cum a fost si in odaia de sus in ziua de Rusa-lii. Nu auziti sunetul pasilor lui Dumnezeu in freamatul lin al copacilor din padure? Si nu sesizati miscarea Duhului lui Dumnezeu chiar in acest moment in inimile voastre? Aceasta tacere calama, aceasta dorinta arzatoare din inima nu indica prezenta poalelor mantiei Celui Vesnic, care cad asupra noastra? Intreg pamantul este plin de Dumnezeu - nu intregul pamant, intregul saptiu - si noi putem fi siguri de binecuvantare tocmai pentru ca Dumnezeu este aici, pentru ca Duhul Sfant este la fel de mult prezent in acest loc precum a fost si in odaia de sus in ziua de Rusalii, pentru ca taria lui Dum-nezeu este inepuizabila, pentru ca uriasul rau al lui Dumnezeu, care este plin de apa, curge prin acest loc.
Cred ca daca atunci cand a coborat Duhul Sfant, ar fi fost prezenti in odaia de sus niste oameni orbi - orbiti de prejudecati, de sentimente sau de o gandire lumeasca - ei ar fi auzit doar un sunet, dar nu ar fi sesizat flacarile. Daca ei ar fi fost cu Ioan pe insula Patmos, se poate ca ar fi auzit sunetul valurilor in stanci, dar nu ar fi auzit cantatul la harfa al ingerilor. Pe de alta parte, daca Petru sau Ioan ar fi stat acolo unde stati voi acum, fetele lor ar straluci de o lumina supranaturala si ar spune: "N-ati vazut? N-ati auzit? Dumnezeu este aici. Dumnezeu cel mare a coborat din cer ca sa-i binecuvinteze pe acesti oameni. Ei au cerut asta. Dumnezeu a promis si a venit".
Unde doi sau trei sunt adunati, Eu sunt acolo. Duhul lui Dumnezeu este aici si lucreaza in mijlocul nostru asa cum a facut in alte timpuri si locuri. Mai intai El convinge de raceala inimii noaste, de profunda noastra saracie spirituala si de faptul ca suntem complet pierduti, si apoi ne spune: "Sunt aici".
ULTIMA CONVINGERE ESTE CEA PRIVITOARE LA NEVOIA UNUI PACATOS CAIT
Citim ca atunci cand Isaia a strigat, unul din serafimi s-a dus imediat dupa un crbune aprins. Sa retinem acest lucru: ingerului nu i s-a spus sa mearga; el a stiut pur si simplu, ce trebuie sa faca. Adevarul este ca ingerii s-au dus de atatea ori dupa carbunele aprins, incat ori de cate ori il aud pe un pacatos strigand ca e pierdut, se duc dupa carbune; nu au nevoie sa li se mai spuna asta. E ca si cum asistentul farmacistului ar fi asa de obisnuit sa dea acelasi medicament pentru aceleasi simptome, incat, atunci cand apare pacientul la usa, el stie exact ce medicament sa caute, fara a mai merge la doctor sa-i ceara sfatul.
Serafimul, a luat de pe altar carbunele aprins - o imagine a sangelui si a focului, cele doua lucruri de care avem nevoie azi. Avem nevoie de sange si de foc.
Sange! Nu auziti susurul sangelui mielului in timp ce curge in jurul acelui carbune? Cand ia carbunele cu clestele si il duce sa atinga buzele prorocului, serafimul ducea si sangele ispasitor o data cu carbunele. De aceasta avem nevoie prima data. Va indemn pe toti sa cereti mai intai acest lucru: sangele. Nimic altceva nu va va fi de folos. "El (Isus Cristos) este cel care a venit cu apa si cu sange; nu numai cu apa ci si cu sange" (Ioan 5:6a). Voi si eu avem nevoie mai intai de sange. Sa mergem, asadar, la Domnul nostru indurator si sa cautam la El acea iertare pe care a obtinut-o la cruce. O doresti? Sau esti multumit asa cum esti? Te uiti cu satisfactie la trecutul tau? Nu ai nici un regret? Nu ai nici un pacat de dat la o parte?
E natural ca raspunsul tau sa fei: "Sunt pierdut". Sa incepem deci prin a ne deschide intreaga noastra fiinta lui Cristos si sa credem ca sangele Lui ne curata acum de orice pacat. Sa indraznim sa credem ca, de indata ce ne indreptam spre acel sange si cerem iertarea care se bazeaza pe El, toate pacatele noastre din trecut dispar, sunt sterse, pierdute vederii. Iar daca ii vom aduce aminte lui Dumnezeu de ele, El ne va spune: "Copilul Meu, nu este nevoie sa-mi spui de ele, le-am uitat. E ca si cum nu ar fi existat niciodata".
Dupa a aceea avem nevoie de foc - carbunele aprins.
Chrestmans Evans relateaza in jurnalul sau, ca intr-o duminica dupa-masa, in timp ce calatorea pe un drum foarte singuratic pentru a participa la o intalnire intr-un sat aflat de cealalta parte a dealului, a fost judecat de Domnul cu privire la inima lui rece. Spune el: "Mi-am priponit calul si m-am dus intr-un loc izolat, unde m-am plimbat incoace si incolo cuprins de un chin mare, in timp ce mi-am trecut in revista viata. Am stat trei ore inaintea lui Dumnezeu, zdrobit de intristare, pana cand am fost cu-prins de un sentiment placut al dragostei Lui iertatoare. Am primit de la Dumnezeu un nou botez al Duhului Sfant. Soarele asfintea cand m-am intors la drum, mi-am gasit calul, am incalecat, si am mers la intalnire. Ziua urmatoare am predicat cu o asemenea putere in fata unei multimi uriase de oameni adunati al poaelele dealului, incat s-a produs o mare trezire, care s-a raspandit in intregul district.
Sa incheiem cu acest lucru: judecat cu privire la raceala inimii; judecat cu privire la viata lumeasca; judecat cu privire la egoism si mandrie; judecat cu privire la lipsa slavei lui Dumnezeu in viata mea. Apoi iertarea. Apoi botezul cu foc si putere.
Sa faca Dumnezeu ca acel carbune aprins, care nu si-a pierdut incandescenta din ziua de Rusalii sa atinga fiecare inima, fiecare gura, fiecare viata; si ca, in fiecare zi, un foc sa inceapa sa arda in fiecare societate misionara, in fioecare scoala duminicala, in fiecare biserica.
F.B. Mayer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu