MARGARITARE...
Socotiti-va morti...
Sa ne socotim in permanenta morti intr-adevar fata de pacat. Ar trebui sa ne desprindem duhul de toate lucrurile rele care-l ating si sa-i spunem deavolului ca acestea sunt progeniturile lui, si nu ale noastre. Sa refuzam orice contact cu ispitele pe care ni le pune la usa. Sa tine trapele inchise atunci cand valurile matura puntea si, atata timp cat ele nu intra in mica noastra corabie, putem naviga mai departe, fara teama de ce e mai rau. Daca ne socotim asa, tot astfel se va sooti si Cristos si va face acest lucru adevarat pentru noi.
Sa fim convinsi ca Cristos este in noi si sa-L recunoastem ca Viata a noastra launtrica, si Ocrotitor al duhului, sufletului si trupuui nostru. Un principiu maret este acela ca, acolo unde il recunoastem pe Dumnezeu, El ni se va arata. Sa-L observam in ceruri, si El ne va vorbi langa urechea noastra. Sa-L recunoastem in inima noastra si El ne va iesi in intampinare si acolo. Sa avem incredere in El, Pazitorul cel credincios. Sa-L avem pe Domnul necurmat inaintea ochilor nostri si sa spunem inpreuna cu Psalmistul: ".. pentru ca El este la dreapta mea, nu ma voi clatina" (Psalmul16:8, Bucuresti 2000).
Sa ramanem in dragostea lui Cristos. Sa fim incredintati ca El ne iubeste fara limite si in mod desavarsit, ca Isi gaseste ontinuu incantare in noi si ca s-a angajat cu totul sa ne duca pana la capat si sa implineasca in noitoata buna Lui placere a voii Lui. Sa nu ne gandim ca trebuie sa-I smulgem, prin constrangeri si insistente, binecuvantarile cerute de credinta noastra. Caci El s-a hotarat cu tot dinadinsul sa ne dea cel mai mare bine, si dupa planul Sau plin de iubire, realizeaza in noi toate binecuvantarile pe care le putem primi.
Stand, ca Ioan, rezemati pe pieptul lui Isus, sa ne socotim, fiecare din noi, ucenicul iubit de El. Ca Enoh, sa ne insusim prin credinta, marturia ca Ii suntem placuti lui Dumnezeu si, privind in sus ci incredere, vom vedea surasul Lui ca raspuns, precum si binecuvantarea Lui. Adevaratul secret de a-I fi placuti lui Dumnezeu este sa avem incredere in El, sa credem in dragostea Lui pentru noi, sa fim copii plini de simplitate si sa ne consideram preaiubitii lui Dumnezeu.
O masura blanda si rezonabila
Sa nu uitam ca voia lui Dumnezeu pentru noi este o indatorire grea si imposibil de indeplinit. El nu e mereu incruntat ca nu suntem instare sa ajungem la nu stiu ce inaltime ametitoare sau ca nu calcam pe urmele vreunui geniu al martirajului si slujirii. Nu, ci El asteapta de la noi o viata simpla, plina de credinciosie, in domeniul modest pe care nu l-a incredintat. Suntem cu adevarat fara vina in ochii Lui cand urmam, clipa de clipa, voia Lui desavarsita in indatoririle vietii, pe masura ce ele se infatiseaza inaintea noastra.
El adapteaza masura datoriei dupa conditiile in care ne gasim si dupa puterile noastre. Parintele as-teapta mai putin de la copilasul peltic decat profesorul de la un tanar student ori decat patronul de la un om natur. Dumnezeu ne cunoaste puterea si capacitatea; voia Luieste adaptata cresterii noastre, iar "jugul Lui e bun si sarcina Lui este usoara" (Matei11:30). De aceea sa nu ne reprosam ca n-am reusiti sa atingem inca un ideal la care, incetul cu incetul vom ajunge. Implinin noi astazi voia Lui, spunand "Da", la ceea ce ne cere, cu fiecare clipa care trece? Atunci, cu adevarat, suntem fara prihana in ochii Lui.
In acelasi timp, sa nu permitem acestei mangaieri sa ne ademeneasca la o extrema falsa. Daca pe de alta parte, Dumnezeu ne indeamna inainte, prin Duhul Sau, la realizari mai inalte, sa nu ne multumim cu mai putin, caci nu vom fi fara prihana decat daca ne avantam mai departe, ca sa apucam toate lucrurile pentru care am fost si noi apucati de Isus Cristos. La multi dintre noi, Dumnezeu poate nu gaseste vina neascultarii flagrante, ci pe aceea a omisiunii si a unei prea usoare multumiri cu realizarile din trecut. Marea intrebare este: ascultam noi de glasul Duhului Sau, pas cu pas pe masura ce ne cheama tot inainte?
A.B. Simpson
Socotiti-va morti...
Sa ne socotim in permanenta morti intr-adevar fata de pacat. Ar trebui sa ne desprindem duhul de toate lucrurile rele care-l ating si sa-i spunem deavolului ca acestea sunt progeniturile lui, si nu ale noastre. Sa refuzam orice contact cu ispitele pe care ni le pune la usa. Sa tine trapele inchise atunci cand valurile matura puntea si, atata timp cat ele nu intra in mica noastra corabie, putem naviga mai departe, fara teama de ce e mai rau. Daca ne socotim asa, tot astfel se va sooti si Cristos si va face acest lucru adevarat pentru noi.
Sa fim convinsi ca Cristos este in noi si sa-L recunoastem ca Viata a noastra launtrica, si Ocrotitor al duhului, sufletului si trupuui nostru. Un principiu maret este acela ca, acolo unde il recunoastem pe Dumnezeu, El ni se va arata. Sa-L observam in ceruri, si El ne va vorbi langa urechea noastra. Sa-L recunoastem in inima noastra si El ne va iesi in intampinare si acolo. Sa avem incredere in El, Pazitorul cel credincios. Sa-L avem pe Domnul necurmat inaintea ochilor nostri si sa spunem inpreuna cu Psalmistul: ".. pentru ca El este la dreapta mea, nu ma voi clatina" (Psalmul16:8, Bucuresti 2000).
Sa ramanem in dragostea lui Cristos. Sa fim incredintati ca El ne iubeste fara limite si in mod desavarsit, ca Isi gaseste ontinuu incantare in noi si ca s-a angajat cu totul sa ne duca pana la capat si sa implineasca in noitoata buna Lui placere a voii Lui. Sa nu ne gandim ca trebuie sa-I smulgem, prin constrangeri si insistente, binecuvantarile cerute de credinta noastra. Caci El s-a hotarat cu tot dinadinsul sa ne dea cel mai mare bine, si dupa planul Sau plin de iubire, realizeaza in noi toate binecuvantarile pe care le putem primi.
Stand, ca Ioan, rezemati pe pieptul lui Isus, sa ne socotim, fiecare din noi, ucenicul iubit de El. Ca Enoh, sa ne insusim prin credinta, marturia ca Ii suntem placuti lui Dumnezeu si, privind in sus ci incredere, vom vedea surasul Lui ca raspuns, precum si binecuvantarea Lui. Adevaratul secret de a-I fi placuti lui Dumnezeu este sa avem incredere in El, sa credem in dragostea Lui pentru noi, sa fim copii plini de simplitate si sa ne consideram preaiubitii lui Dumnezeu.
O masura blanda si rezonabila
Sa nu uitam ca voia lui Dumnezeu pentru noi este o indatorire grea si imposibil de indeplinit. El nu e mereu incruntat ca nu suntem instare sa ajungem la nu stiu ce inaltime ametitoare sau ca nu calcam pe urmele vreunui geniu al martirajului si slujirii. Nu, ci El asteapta de la noi o viata simpla, plina de credinciosie, in domeniul modest pe care nu l-a incredintat. Suntem cu adevarat fara vina in ochii Lui cand urmam, clipa de clipa, voia Lui desavarsita in indatoririle vietii, pe masura ce ele se infatiseaza inaintea noastra.
El adapteaza masura datoriei dupa conditiile in care ne gasim si dupa puterile noastre. Parintele as-teapta mai putin de la copilasul peltic decat profesorul de la un tanar student ori decat patronul de la un om natur. Dumnezeu ne cunoaste puterea si capacitatea; voia Luieste adaptata cresterii noastre, iar "jugul Lui e bun si sarcina Lui este usoara" (Matei11:30). De aceea sa nu ne reprosam ca n-am reusiti sa atingem inca un ideal la care, incetul cu incetul vom ajunge. Implinin noi astazi voia Lui, spunand "Da", la ceea ce ne cere, cu fiecare clipa care trece? Atunci, cu adevarat, suntem fara prihana in ochii Lui.
In acelasi timp, sa nu permitem acestei mangaieri sa ne ademeneasca la o extrema falsa. Daca pe de alta parte, Dumnezeu ne indeamna inainte, prin Duhul Sau, la realizari mai inalte, sa nu ne multumim cu mai putin, caci nu vom fi fara prihana decat daca ne avantam mai departe, ca sa apucam toate lucrurile pentru care am fost si noi apucati de Isus Cristos. La multi dintre noi, Dumnezeu poate nu gaseste vina neascultarii flagrante, ci pe aceea a omisiunii si a unei prea usoare multumiri cu realizarile din trecut. Marea intrebare este: ascultam noi de glasul Duhului Sau, pas cu pas pe masura ce ne cheama tot inainte?
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu