MARGARITAR...
ORICINE ATINGE PE CRISTOS ATINGE VIATA
Poate ne-ar fi de ajutor sa ne referim la niste experiente practice. Permiteti-mi sa relatez putin din experienta mea personala. Acum cateva zile s-a intamplat ceva la un frate acasa. Potrivit indatoririlor mele, desigur ca trebuia sa-l vizitez; pentru ca, afara doar ca ne-am hotarat sa nu fim crestini, dorim in general sa fim persoane pline de compasiune. Daca m-as fi dus sa-l vad, as fi putut sa-l ajut, pe de o parte, spunandu-i cate ceva din ce simteam, iar de cealalta parte, l-as fi putut scuti de celelalte necazuri pe viitor. Asadar, m-am pornit sa-l vizitez pe acest frate. Cu toate acestea, cu cat inaintam, cu atat simteam un fior rece inlauntru, pana cand n-a mai ramas nici urma de duh in mine. Imediat mi-m dat seama ca iarasi eu eram cel care dorea sa faca o fapta plina de compasiune. Incercam sa fac o lucrare plina de iubire fata de frati insa am atins moartea. Fapta era si corecta, si demna de lauda, insa nu era Cristos, pentru ca eu eram cel care dorea sa faca o fapta plina de compasiune. Incercam sa fac o lucrare plina de iubire fata de frati, insa am atins moartea. Fapta era si corecta si demna de lauda, insa nu era Criatos, pentru ca eu eram cel care o facea. Care e consecinta daca eu intreprind un lucru? Raspunsul este: moarte launtrica, inghetul launtric. Incepusem eu sa fac un lucru laudabil, dar nu am gasit viata. Era fara indoiala, o fapta plina de compasiune, dar nu Il gaseam pe Domnul in ea. Tot ce puteam spune era ca eu fusesem cel care dorea sa arate compasiune. Permiteti-mi sa repet ca ori de cate ori Il atingeti pe Cristos, si nu un simplu comportamnet, atingeti viata. Daca ati avea de-a face doar cu comportamentul, ati muri cu siguranta, caci voi insi-va ati fi cei care lucreaza.
Ar trebui sa intelegem ca crestinismul este Cristos, iar viata crestinului este de asemenea Cristos. Nu ingramaditi unele peste altele o mie de lucruri bune, numind apoi acea gramada vita crestina. Chiar daca ati putea aduna la un loc toata smerenia de pe pamant si ati mai adauga zeci de mii de alte trasaturi frumoase de caracter, tot n-ati putea crea un crestinism. Tot ce se va observa, va fi un sir de lucruri, , nu-L vom putea vedea pe Cristos.
Cu cativa ani in urma, colegii mei de lucrare ma tachinau adesea ca mereu incercam sa fac impresie buna. Voiam sa-i ajut pe altii, si sa fac impresie buna, nu doar pe mine. Nu-mi placea sa dau pe fata lucrurile altcuiva; si ma feream ca de foc sa stanjenesc pe cineva. Va dati seama ca nu eram de loc in largul meu. Doream sa fiu un om bland. Cu toate acestea, de multe ori, in legaturile cu un frate sau altul, simteam moartea - moarte instantanee, fara nici o urma de viata - atunci cand incercam sa fiu bun si bland cu respectiva persoana. Nu putea exista decat o singura explicatie: aceasta blandete era doar un lucru, produsul propriilor mele eforturi. Nu era Cristos, de aceea muream pe loc. Atinsesem un trup mort; eram slabit pe dinauntru. Nu mai ramanea nici o putere in mine, eram terminat pe dinauntru.
Aceasta e, deci, miezul intregii probleme. Traind inaintea lui Dumnezeu, experimentam moartea atunci cand ceea ce vedem e doar un lucru. Daca avem un simplu lucru, atunci, imediat atingem moartea, pentru ca Cristos nu este in el. Daca L-am fi atins pe Cristos, am fi atins pe data viata, deoarece El insusi este viata.
Pomul vietii este viu
Adeseori primim mustrari in munca noastra. Presupun ca stim cu totii ca aceia dintre noi care Il slujesc pe dumnezeu isi doresc mereu sa faca mai mult pentru El. Desigur, a-L sluji pe Dumnezeu este ceva corect si foarte bun. Foarte adesea ni se cere sa suferim, sa ne jertfim, sa cheltuim si sa ne cheltuim. Cu toate acestea, de multe ori se intampla in slujire ca nu putem atinge viata, si dimpotriva, simtim ca atingem moartea. Launtrul nostru incepe sa slabeasca, si simtim o mustrare interioara, care ne spune ca gresim. Dar cand anume am luat-o pe drumul gresit? Cand ne vine ideea sa lucram astfel pentru Dumnezeu, atunci suntem slabiti si mustrati inlauntrul nostru. O, e cu totul posibil sa fim mai aspru certati cand "facem un lucru bun", decat atunci cand "facem un lucru rau"!
Cei mai multi oameni cred ca Domnul ne va mustra doar atunci cand pacatuim! Dar, dati-mi voie sa cred ca Cel care locuieste in noi ne va certa adesea cand facem binele. Deoarece, principiul lui Dumnezeu nu este pomul cunostintei binelui si raului, ci pomul vietii. Cunostinta binelui si raului nu este adevarat, deoarece aici este vorba de viata. In ziua cand omul manaca din pomul cunostintei binelui si raului, este sortit mortii. Doar pomul vietii este viu.
Doua feluri de viata crestina
Exista doua feluri de viata pentru copii lui Dumnezeu: unul e plin de lucruri, iar altul e Cristos. In aparenta arata aproape la fel. De aceea e extrem de greu sa observi diferentele. Ambele arata poate smerenie, blandete, dragoste sau iertare. Abia de poti discerne intre ele in exterior. Insa, primul e doar un sir de lucruri, iar cel din urma este Cristos Insusi. Din interior, sunt complet diferite!
Crucea, pentru Cristos
Vreau sa spun lucrurilor pe nume: daca aveti doar lucruri, nu aveti nevoie de cruce; dar daca Il aveti pe Cristos, veti invata sa aveti si crucea. Crucea nu doar interzice pacatul, ci inabuse si activitatea noastra; reduce actiunile noastre, pe langa faptul ca opreste pacatul. Multe dificultati apar in cest punct - copii lui Dumnezeu zic ca totul e in regula daca fac binele, insa nu-si dau seama ca binele e doar un lucru. Inaintea lui Dumnezeu totul e legat de Cristos. Cristos este binele, Cristos este viata. Daca El tace, cum am putea noi sa actionam? Noi putem rosti cu usurinta multe cuvinte mangaietoare, insa daca El nu vorbeste, nici noi nu indraznim sa vorbim. Caci daca vom face acest lucru, vom atinge moartea si vom fi slabiti si zdrobiti in interior. Ii putem ajuta pe oameni in mute probleme, fara prea mult efort si putem avea parte de lauda celor din jur pentru inima noastra calda; si totusi cand ne apucam de treaba si incepem sa oferim acest ajutor, imediat ne simtim vlaguiti inlauntrul nostru.
Orice realizam prin facerea noastra de bine nu necesita crucea; doar cand Il lasam pe Domnul sa traiasca in viata noastra, ca El sa fie pentru noi orice lucru, atunci avem nevoie de cruce. Daca El nu face nici o miscare, cum sa ne miscam noi? Ah, cata nevoie avem sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne izbaveasca de faptele noastre bune, tot asa cum ii cerem eliberarea de pacate. Adeseori e relativ mai usor sa fim eliberati de pacat (pentru ca pacatul e condamnat<9 decat sa fim izbaviti de viata naturala (deoarece multi nu o considera vrednica de respins).
Watchman Nee
ORICINE ATINGE PE CRISTOS ATINGE VIATA
Poate ne-ar fi de ajutor sa ne referim la niste experiente practice. Permiteti-mi sa relatez putin din experienta mea personala. Acum cateva zile s-a intamplat ceva la un frate acasa. Potrivit indatoririlor mele, desigur ca trebuia sa-l vizitez; pentru ca, afara doar ca ne-am hotarat sa nu fim crestini, dorim in general sa fim persoane pline de compasiune. Daca m-as fi dus sa-l vad, as fi putut sa-l ajut, pe de o parte, spunandu-i cate ceva din ce simteam, iar de cealalta parte, l-as fi putut scuti de celelalte necazuri pe viitor. Asadar, m-am pornit sa-l vizitez pe acest frate. Cu toate acestea, cu cat inaintam, cu atat simteam un fior rece inlauntru, pana cand n-a mai ramas nici urma de duh in mine. Imediat mi-m dat seama ca iarasi eu eram cel care dorea sa faca o fapta plina de compasiune. Incercam sa fac o lucrare plina de iubire fata de frati insa am atins moartea. Fapta era si corecta, si demna de lauda, insa nu era Cristos, pentru ca eu eram cel care dorea sa faca o fapta plina de compasiune. Incercam sa fac o lucrare plina de iubire fata de frati, insa am atins moartea. Fapta era si corecta si demna de lauda, insa nu era Criatos, pentru ca eu eram cel care o facea. Care e consecinta daca eu intreprind un lucru? Raspunsul este: moarte launtrica, inghetul launtric. Incepusem eu sa fac un lucru laudabil, dar nu am gasit viata. Era fara indoiala, o fapta plina de compasiune, dar nu Il gaseam pe Domnul in ea. Tot ce puteam spune era ca eu fusesem cel care dorea sa arate compasiune. Permiteti-mi sa repet ca ori de cate ori Il atingeti pe Cristos, si nu un simplu comportamnet, atingeti viata. Daca ati avea de-a face doar cu comportamentul, ati muri cu siguranta, caci voi insi-va ati fi cei care lucreaza.
Ar trebui sa intelegem ca crestinismul este Cristos, iar viata crestinului este de asemenea Cristos. Nu ingramaditi unele peste altele o mie de lucruri bune, numind apoi acea gramada vita crestina. Chiar daca ati putea aduna la un loc toata smerenia de pe pamant si ati mai adauga zeci de mii de alte trasaturi frumoase de caracter, tot n-ati putea crea un crestinism. Tot ce se va observa, va fi un sir de lucruri, , nu-L vom putea vedea pe Cristos.
Cu cativa ani in urma, colegii mei de lucrare ma tachinau adesea ca mereu incercam sa fac impresie buna. Voiam sa-i ajut pe altii, si sa fac impresie buna, nu doar pe mine. Nu-mi placea sa dau pe fata lucrurile altcuiva; si ma feream ca de foc sa stanjenesc pe cineva. Va dati seama ca nu eram de loc in largul meu. Doream sa fiu un om bland. Cu toate acestea, de multe ori, in legaturile cu un frate sau altul, simteam moartea - moarte instantanee, fara nici o urma de viata - atunci cand incercam sa fiu bun si bland cu respectiva persoana. Nu putea exista decat o singura explicatie: aceasta blandete era doar un lucru, produsul propriilor mele eforturi. Nu era Cristos, de aceea muream pe loc. Atinsesem un trup mort; eram slabit pe dinauntru. Nu mai ramanea nici o putere in mine, eram terminat pe dinauntru.
Aceasta e, deci, miezul intregii probleme. Traind inaintea lui Dumnezeu, experimentam moartea atunci cand ceea ce vedem e doar un lucru. Daca avem un simplu lucru, atunci, imediat atingem moartea, pentru ca Cristos nu este in el. Daca L-am fi atins pe Cristos, am fi atins pe data viata, deoarece El insusi este viata.
Pomul vietii este viu
Adeseori primim mustrari in munca noastra. Presupun ca stim cu totii ca aceia dintre noi care Il slujesc pe dumnezeu isi doresc mereu sa faca mai mult pentru El. Desigur, a-L sluji pe Dumnezeu este ceva corect si foarte bun. Foarte adesea ni se cere sa suferim, sa ne jertfim, sa cheltuim si sa ne cheltuim. Cu toate acestea, de multe ori se intampla in slujire ca nu putem atinge viata, si dimpotriva, simtim ca atingem moartea. Launtrul nostru incepe sa slabeasca, si simtim o mustrare interioara, care ne spune ca gresim. Dar cand anume am luat-o pe drumul gresit? Cand ne vine ideea sa lucram astfel pentru Dumnezeu, atunci suntem slabiti si mustrati inlauntrul nostru. O, e cu totul posibil sa fim mai aspru certati cand "facem un lucru bun", decat atunci cand "facem un lucru rau"!
Cei mai multi oameni cred ca Domnul ne va mustra doar atunci cand pacatuim! Dar, dati-mi voie sa cred ca Cel care locuieste in noi ne va certa adesea cand facem binele. Deoarece, principiul lui Dumnezeu nu este pomul cunostintei binelui si raului, ci pomul vietii. Cunostinta binelui si raului nu este adevarat, deoarece aici este vorba de viata. In ziua cand omul manaca din pomul cunostintei binelui si raului, este sortit mortii. Doar pomul vietii este viu.
Doua feluri de viata crestina
Exista doua feluri de viata pentru copii lui Dumnezeu: unul e plin de lucruri, iar altul e Cristos. In aparenta arata aproape la fel. De aceea e extrem de greu sa observi diferentele. Ambele arata poate smerenie, blandete, dragoste sau iertare. Abia de poti discerne intre ele in exterior. Insa, primul e doar un sir de lucruri, iar cel din urma este Cristos Insusi. Din interior, sunt complet diferite!
Crucea, pentru Cristos
Vreau sa spun lucrurilor pe nume: daca aveti doar lucruri, nu aveti nevoie de cruce; dar daca Il aveti pe Cristos, veti invata sa aveti si crucea. Crucea nu doar interzice pacatul, ci inabuse si activitatea noastra; reduce actiunile noastre, pe langa faptul ca opreste pacatul. Multe dificultati apar in cest punct - copii lui Dumnezeu zic ca totul e in regula daca fac binele, insa nu-si dau seama ca binele e doar un lucru. Inaintea lui Dumnezeu totul e legat de Cristos. Cristos este binele, Cristos este viata. Daca El tace, cum am putea noi sa actionam? Noi putem rosti cu usurinta multe cuvinte mangaietoare, insa daca El nu vorbeste, nici noi nu indraznim sa vorbim. Caci daca vom face acest lucru, vom atinge moartea si vom fi slabiti si zdrobiti in interior. Ii putem ajuta pe oameni in mute probleme, fara prea mult efort si putem avea parte de lauda celor din jur pentru inima noastra calda; si totusi cand ne apucam de treaba si incepem sa oferim acest ajutor, imediat ne simtim vlaguiti inlauntrul nostru.
Orice realizam prin facerea noastra de bine nu necesita crucea; doar cand Il lasam pe Domnul sa traiasca in viata noastra, ca El sa fie pentru noi orice lucru, atunci avem nevoie de cruce. Daca El nu face nici o miscare, cum sa ne miscam noi? Ah, cata nevoie avem sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne izbaveasca de faptele noastre bune, tot asa cum ii cerem eliberarea de pacate. Adeseori e relativ mai usor sa fim eliberati de pacat (pentru ca pacatul e condamnat<9 decat sa fim izbaviti de viata naturala (deoarece multi nu o considera vrednica de respins).
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu