MARGARITAR... REALITATE SPIRITUALA
Este corect ca un frate sa ierte pe un alt frate.
Uneori il vedem pe un frate straduindu-se sa-l ierte pe un alt frate care l-a jignit; isi da toata silinta sa-l ierte, isi proclama cu glas tare iertarea. Judecand dupa ceea ce se vede in exterior, el da intradevar dovada de multa generozitate iertandu-si fratele; totusi cumva inlauntrul tau simti ca ceva nu este in regula. Simti ca iertarea lui are in ea ceva fortat. Ceva nu este real. De ce? Pentru ca el nu a atins realitatea. S-ar putea insa sa intalnesti un alt frate. Acesta este intristat, totusi crede ca Dumnezeu nu poate grasi; de aceea simte ca trebuie sa-l ierte pe fratele lui din toata inima. Dar nu isi proclama iertarea cu glas tare nici nu arata cat de extraordinar este el. El spune pur si simplu ca il iarta pe fratele lui. Simti ca fratele acesta nu joaca teatru, ci iarta cu adevarat. El a atins realitatea spirituala.
Smerenia
Smerenia ii impresioneaza pe oameni. Dar smerenia unor crestini te face sa simti ca ei se folosesc de propria lor putere pentru a fi smeriti. Cineva poate sa spuna la nesfarsit cat de nevrednic este el, totusi simti ca este vorba de o semrenie voluntara - adica smerenie voita sau smerenia vointei. (Coloseni 2:18,23) Smerenia pe care o afiseaza el nu este o trasatura reala. Daca este mandru, poti sa o numesti mandrie; oricum aceasta smerenia a lui este greu de etichetat. Nu poti spune ca este mandrie, dar nici nu poti spune ca este smerenie. Atitudinea lui exterioara seamana cu smerenie, dar este departe de realitatea acesteia.
Se poate inca ca este un alt frate care nu se foloseste de toata puterea si vointa lui pentru a fi smerit. Din contra, el se poarta intr-un mod natural si vorbeste placut, iar rezultatul este ca imediat mandria ta este descoperita. Simti cat de rusinoasa este mandria ta. Daca intr-o alra situatie, celalalt este mandru si tu poti sa fii mandru. Dar daca cineva ii socoteste pe altii mai presus de el insusi, atunci el va cauta ajutorul altora intr-un mod cat se poate de natural. El a atins realitatea smereniei.
Dragostea
In ce priveste dragostea, capitolul 13 din Corinteni ne ofera o imagine deosebita. "Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars..." (versetul3) Din punct de vedere omenesc, rar se gaseste un om cu o asemenea dragoste. S-ar putea spune ca nu este dragoste mai mare ca aceasta. Si totusi Pavel spune: "... si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic" (versetul 3) Aceasta inseman ca exista posibilitatea de a nu avea dragoste, in ciuda faptului ca ti-ai impartit toata averea saracilor si ti-ai dat trupul sa fie ars. Cu alte cuvinte daca cineva nu atinge realitatea dragostei in Duhul Sfant, purtarea lui nu este decat formala. Este posibil ca un frate sa "dea de baut numai un pahar cu apa rece unuia dintre acesti micuti" (Matei 10:42) si sa-si primeasca rasplata. Problema nu este cat de mult sau cat de putin se face, ci daca este atinsa sau nu realitatea. Numai cu acea realitate cu care se intra in contact prin Duhul Domnului este reala.
O, de am vedea ca nu trebuie sa actionam ca si cum am fi altfel decat cum suntem inaintea lui Dum-nezeu! Unii afiseaza o dragoste asa de mare incat oamenii sunt facut sa se indoiasca de autenticitatea ei. Unii crestini arata o asemenea dragoste, dar ea este lipsita de sentimente omenesti; aceasta trezeste suspiciuni. Citind in 2 Corinteni, vedem ca Pavel a fost inteles gresit si vorbit de rau, a suferit si a fost in tot felul de situatii grele, dar a iesit invingator din toate acestea. El nu era fara sentimente, nici-decum, caci era om. A fost chinuit dar a invins. A suferit dar a invins. Totusi biruinta lui este biruinta unui om, nu a unui inger. El a invins intr-adevar, dar a invins ca fiinta omeneasca. El a fost om cu adevarat si biruinta lui a fost de asemena reala. Prein Duhul lui Dumnezeu el a atins realitatea. Cand citim cuvintele lui, nu putem decat sa ne plecam capetele si sa spunem: "Iata un om care nu este departe de noi. Se pare ca putem sa il atingem." Simtim ca el nu este ca Mihail sau Gavrila, ca nu traieste intre heruvimi, ci este o persoana care poate fi cunoscuta. Aceasta se datoreaza faptului ca el detine realitatea spirituala. Drept urmare, atingandu-l pe el, atingem viata.
Watchman Nee
Este corect ca un frate sa ierte pe un alt frate.
Uneori il vedem pe un frate straduindu-se sa-l ierte pe un alt frate care l-a jignit; isi da toata silinta sa-l ierte, isi proclama cu glas tare iertarea. Judecand dupa ceea ce se vede in exterior, el da intradevar dovada de multa generozitate iertandu-si fratele; totusi cumva inlauntrul tau simti ca ceva nu este in regula. Simti ca iertarea lui are in ea ceva fortat. Ceva nu este real. De ce? Pentru ca el nu a atins realitatea. S-ar putea insa sa intalnesti un alt frate. Acesta este intristat, totusi crede ca Dumnezeu nu poate grasi; de aceea simte ca trebuie sa-l ierte pe fratele lui din toata inima. Dar nu isi proclama iertarea cu glas tare nici nu arata cat de extraordinar este el. El spune pur si simplu ca il iarta pe fratele lui. Simti ca fratele acesta nu joaca teatru, ci iarta cu adevarat. El a atins realitatea spirituala.
Smerenia
Smerenia ii impresioneaza pe oameni. Dar smerenia unor crestini te face sa simti ca ei se folosesc de propria lor putere pentru a fi smeriti. Cineva poate sa spuna la nesfarsit cat de nevrednic este el, totusi simti ca este vorba de o semrenie voluntara - adica smerenie voita sau smerenia vointei. (Coloseni 2:18,23) Smerenia pe care o afiseaza el nu este o trasatura reala. Daca este mandru, poti sa o numesti mandrie; oricum aceasta smerenia a lui este greu de etichetat. Nu poti spune ca este mandrie, dar nici nu poti spune ca este smerenie. Atitudinea lui exterioara seamana cu smerenie, dar este departe de realitatea acesteia.
Se poate inca ca este un alt frate care nu se foloseste de toata puterea si vointa lui pentru a fi smerit. Din contra, el se poarta intr-un mod natural si vorbeste placut, iar rezultatul este ca imediat mandria ta este descoperita. Simti cat de rusinoasa este mandria ta. Daca intr-o alra situatie, celalalt este mandru si tu poti sa fii mandru. Dar daca cineva ii socoteste pe altii mai presus de el insusi, atunci el va cauta ajutorul altora intr-un mod cat se poate de natural. El a atins realitatea smereniei.
Dragostea
In ce priveste dragostea, capitolul 13 din Corinteni ne ofera o imagine deosebita. "Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars..." (versetul3) Din punct de vedere omenesc, rar se gaseste un om cu o asemenea dragoste. S-ar putea spune ca nu este dragoste mai mare ca aceasta. Si totusi Pavel spune: "... si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic" (versetul 3) Aceasta inseman ca exista posibilitatea de a nu avea dragoste, in ciuda faptului ca ti-ai impartit toata averea saracilor si ti-ai dat trupul sa fie ars. Cu alte cuvinte daca cineva nu atinge realitatea dragostei in Duhul Sfant, purtarea lui nu este decat formala. Este posibil ca un frate sa "dea de baut numai un pahar cu apa rece unuia dintre acesti micuti" (Matei 10:42) si sa-si primeasca rasplata. Problema nu este cat de mult sau cat de putin se face, ci daca este atinsa sau nu realitatea. Numai cu acea realitate cu care se intra in contact prin Duhul Domnului este reala.
O, de am vedea ca nu trebuie sa actionam ca si cum am fi altfel decat cum suntem inaintea lui Dum-nezeu! Unii afiseaza o dragoste asa de mare incat oamenii sunt facut sa se indoiasca de autenticitatea ei. Unii crestini arata o asemenea dragoste, dar ea este lipsita de sentimente omenesti; aceasta trezeste suspiciuni. Citind in 2 Corinteni, vedem ca Pavel a fost inteles gresit si vorbit de rau, a suferit si a fost in tot felul de situatii grele, dar a iesit invingator din toate acestea. El nu era fara sentimente, nici-decum, caci era om. A fost chinuit dar a invins. A suferit dar a invins. Totusi biruinta lui este biruinta unui om, nu a unui inger. El a invins intr-adevar, dar a invins ca fiinta omeneasca. El a fost om cu adevarat si biruinta lui a fost de asemena reala. Prein Duhul lui Dumnezeu el a atins realitatea. Cand citim cuvintele lui, nu putem decat sa ne plecam capetele si sa spunem: "Iata un om care nu este departe de noi. Se pare ca putem sa il atingem." Simtim ca el nu este ca Mihail sau Gavrila, ca nu traieste intre heruvimi, ci este o persoana care poate fi cunoscuta. Aceasta se datoreaza faptului ca el detine realitatea spirituala. Drept urmare, atingandu-l pe el, atingem viata.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu