MARGARITAR...REALITATEA SPIRITUALA SI LEGATURILE EI
1. Realitatea in umblare
Trebuie sa retinem ca exista un lucru inaintea lui Dumnezeu numit realitate. Problema multor crestini este ca incearca sa o confectioneze ei insisi. Incearca sa produca ei aceasta realitate inaintea lui Dumnezeu. Rezultatul este ca sau copiaza, sau imita. Insa ceea ce Dumnezeu cere este adevarul - aratarea realitatii in vietile noastre. Ceea ce facem noi, prin propriul nostru efort, este lucrarea omului, este o contrafacere, nu ceva real. Cata deseratciune este in actiunea omului pe baza doctrinei, caci tot ceea ce obtine el nu este altceva decat o atitudine exterioara. Nu este realitatea.
Din aceasta cauza noi trebuie sa invatam sa traim inaintea lui Dumnezeu conform cu ceea ce suntem cu adevarat. Trebuie sa-I cerem Lui sa ne faca sa intram in contact cu ceea ce este real din punct de vedere spiritual. Uneori suntem aproape de a fi falsi pur si simplu pentru ca stim prea multe si actionam potrivit doctrinelor, in loc de a urma calauzirea lui Dumnezeu. Ori de cate ori actionam pe baza doctrinei, nu aringem realitatea.
Odata un frate a relatat o experineta de-a lui dupa cum urmeaza: "Un frate m-a jignit foarte tarea. Intr-o zi el a venit sa clarifice situatia, iar eu i-am spus: "Frate nu-i nimic, nu e nici o problema." Dar adanc inlauntrul meu era un glas care spunea: "Nu este bine asa, caci el intotdeauna face asemenea lucruri. A facut si cu altii ca si cu mine." Am simtit ca trebuia sa-l mustru cu toata seriozitatea. Dar am cugetat ca, daca il voi mustra aspru, s-ar putea sa se simta jignit si sa spuna ca nu vreau sa-l iert. Daca in loc de a face aceasta, as da mana cu el si l-as invita la masa, nu ar arata acest lucru ca pot sa il iubesc pe fratele meu? Cu toate acestea, inlauntrul meu era o convingere puternica ca imi spunea:"Trebuie sa-i spui adevarul astazi. Arata-i unde este gresita purtarea lui." Dupa o lupta launtrica de peste un sfert de ora, in cele din urma i-am spus adevarul.
Este un adevar faptul ca uneori este mai important sa mustri decat sa dai mana. Desi noi putem sa avem o infatisare blanda care sa ii faca pe oameni sa ne laude, inaintea lui Dumnezeu aceasta nu are nici o valoare spirituala. Intrebarea este: umblarea noastra urmeaza directia doctrinei moarte sau calauzirea Duhului Sfant? In inima lui fratele mai sus mentionat il iubea in mod real pe fratele lui, totusi, in acel caz nu se pune problema inimii, ci a realitatii spirituale.
Intr-o zi un crestrin a avut o cearta cu unl dintre membrii familiei lui. Acesta din urma fiind foarte violent, l-a lovit pe crestin peste fata.. In acel moment fratele si-a amintit ce spune in Matei capitolul 5: "Oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt"(versetul 39). El s-a gandit ca, fiind crestin, asa trebuie sa actioneze, astfel incat si-a intors si celalalt obraz. Dupa ce a facut asta, a fost asa de tulburat, incat nu a putut dormi doua nopti. In ceea ce priveste atitudinea lui, el a actionat in conformitate cu cuvantul Bibliei. Cu toate acestea a fost asa de suparat, incat si-a pierdut somnul pentru doua nopti. Aceasta arata deslusit ca el nu a atins realitatea spirituala. Atitudinea lui nu a izvorat din viata; nu a fost real.
Multi crestini sesizeaza neputinta lor de a distinge intre adevar si minciuna, intre ceea ce este din Dumnezeu si ceea ce nu este din Dumnezeu. Motivatia unei asemenea deficiente, judecand dupa experienta spirituala, se afla in faptul ca ei nu au atins realitatea spirituala. Daca ar fi intrat in contact cu acea realitate, atunci, in momentul in care un lucru real le-ar aparea in fata ochilor, l-ar cunoaste de indata ca atare. Puterea de discenamant vine din ceea ce ai cazut deja. Daca noi am atins realitatea spirituala, intr-o anumita chestiune, nimeni nu ne va putea insela vreodata in aceasta chestiune. Un credincios cu adevarat mantuit a atins cel putin realitatea spirituala a mantuirii. Prin urmare este greu sa il inseli in aceasta chestiune. In mod similar, cel care a atins realitatea spirituala a unui lucru oarecare va detecta in mod natural lucrul real de indata ce acesta apare. Atunci cand se confrunta cu o imitatie, inlauntrul lui se ridica o putere ciudata care indeparteaza imitatia.
Motivul pentru care suntem asa de usor inselati este ca adeseori ne inselam pe noi insine. Cei ce se autoinseala sunt usor de inselati de altii. Daca nu vedem un lucru in noi insine, atunci cum am putea sa-l vedem in altii? Numai atunci cand ajungem sa ne cunoastem pe noi insine, incepem sa-i cunoastem pe altii. Cine nu se cunoaste pe sine insusi nu este capabil sa ii cunoasca pe altii. Dar, dupa ce am suferit tratamentul lui Dumnezeu si am ajuns sa vedem ce suntem noi, cunoastem in mod natural ce sunt altii. Daca intr-o chestiune anume ai cunoscut lucrarea Domnului in viata ta si ai atins realitatea, stii cum lucreaza in tine Duhul lui Dumnezeu. Prin aceasta cunoastere iti dai seama imediat daca o persoana actioneaza din proprie initiativa sau este miscata de Duhul lui Dumnezeu.
Discernamantul spiritual se capata numai dupa ce noi insine am intrat in contact cu realitatea. Cel care nu a atins realitatea inseala doua persoane: pe el insusi si pe cel care, din punct de vedere spiritual, este in aceeasi categorie. El nu poate sa-i insele pe cei care cunosc ce este din Duhul Sfant si care traiesc prin Duhul Sfant. El nu are nici o posibilitate de a insela adunarea. El se poate considera spiritual, dar, dintr-un motiv anume, adunarea nu spune "Amin". Stim ca ori de cate ori adunare spune "Amin" unei persoane, este timpul pentru acea persoana sa-si marturiseasca pacatul. Dac fratii si surorile nu spun "Amin", inseamna ca acea persoana are in ea falsitate.
Unii frati si surori tulbura si impovareaza adunarea nu numai cu pacatele lor, ci, de asemenea, cu "binele" lor - ceea ce izvoraste din ei insisi. Pacatul este recunoscut usor, dar "binele" ce porneste din sine nu este detectat asa de usor, cu toate ca este departe de Dumnezeu si departe de realitatea spirituala. Este o pricina de ingrijoarare atunci cand vezi crestini care considera ca au ajuns la un lucru anume dupa ce au trudit mult asupra lui, cand de fapt, nu au atins inca realitatea spirituala a acelui lucru. Noi credem ca atunci cand cineva intalneste realitatea, rezultatul va fi viata; dar cand cineva nu intalneste realitatea, rezultatul va fi moartea. Un frate face un act anuma inaintea lui Dumnezeu; el atinge viata si ii face si pe altii sa atinga viata. Un alt frate actioneaza si el intr-un anumit domeniu; crede ca a lucrat bine; totusi, cei din jurul lui nu intalnesc viata in el - si nu sunt ziditi. In loc de a-i admira actiunea, ei o resping. Aceasta se intampla deoarece umblarea acestui frate isi are originea in el insusi; iar rezultatul este moarte, in loc de viata.
Trebuie sa invatam sa traim prin Duhul Sfant, altfel s-ar putea sa avem o umblare "buna" fara a atinge realitatea spirituala. Ce se intelege prin a trai prin Duhul Sfant? Inseamna a nu face nimic din sau prin noi insine. Tot ceea ce este facut prin eu este carne si tot ce este din carne nu este nicidecum realitate spirituala. Realitatea spirituala este spirituala, nu carnala. Mai clar spus, realitatea spirituala este cea ce atingi prin Duhul Sfant. Lucrul pe care il atingi in acest mod este viu si real. Umblarea crestinului nu este reala daca nu este in Duhul Sfant. Umblarea lui nu poate fi niciodata un substituient a ceea ce este real inaintea lui Dumnezeu. Ea nu ii poate ajuta pe altii, nici pe el nu ii poate zidi. Dumnezeu sa se indure de noi ca sa ne dam seama ca a trai in Duhul Sfant inseamna a trai realitatea spirituala.
Watchman Nee
1. Realitatea in umblare
Trebuie sa retinem ca exista un lucru inaintea lui Dumnezeu numit realitate. Problema multor crestini este ca incearca sa o confectioneze ei insisi. Incearca sa produca ei aceasta realitate inaintea lui Dumnezeu. Rezultatul este ca sau copiaza, sau imita. Insa ceea ce Dumnezeu cere este adevarul - aratarea realitatii in vietile noastre. Ceea ce facem noi, prin propriul nostru efort, este lucrarea omului, este o contrafacere, nu ceva real. Cata deseratciune este in actiunea omului pe baza doctrinei, caci tot ceea ce obtine el nu este altceva decat o atitudine exterioara. Nu este realitatea.
Din aceasta cauza noi trebuie sa invatam sa traim inaintea lui Dumnezeu conform cu ceea ce suntem cu adevarat. Trebuie sa-I cerem Lui sa ne faca sa intram in contact cu ceea ce este real din punct de vedere spiritual. Uneori suntem aproape de a fi falsi pur si simplu pentru ca stim prea multe si actionam potrivit doctrinelor, in loc de a urma calauzirea lui Dumnezeu. Ori de cate ori actionam pe baza doctrinei, nu aringem realitatea.
Odata un frate a relatat o experineta de-a lui dupa cum urmeaza: "Un frate m-a jignit foarte tarea. Intr-o zi el a venit sa clarifice situatia, iar eu i-am spus: "Frate nu-i nimic, nu e nici o problema." Dar adanc inlauntrul meu era un glas care spunea: "Nu este bine asa, caci el intotdeauna face asemenea lucruri. A facut si cu altii ca si cu mine." Am simtit ca trebuia sa-l mustru cu toata seriozitatea. Dar am cugetat ca, daca il voi mustra aspru, s-ar putea sa se simta jignit si sa spuna ca nu vreau sa-l iert. Daca in loc de a face aceasta, as da mana cu el si l-as invita la masa, nu ar arata acest lucru ca pot sa il iubesc pe fratele meu? Cu toate acestea, inlauntrul meu era o convingere puternica ca imi spunea:"Trebuie sa-i spui adevarul astazi. Arata-i unde este gresita purtarea lui." Dupa o lupta launtrica de peste un sfert de ora, in cele din urma i-am spus adevarul.
Este un adevar faptul ca uneori este mai important sa mustri decat sa dai mana. Desi noi putem sa avem o infatisare blanda care sa ii faca pe oameni sa ne laude, inaintea lui Dumnezeu aceasta nu are nici o valoare spirituala. Intrebarea este: umblarea noastra urmeaza directia doctrinei moarte sau calauzirea Duhului Sfant? In inima lui fratele mai sus mentionat il iubea in mod real pe fratele lui, totusi, in acel caz nu se pune problema inimii, ci a realitatii spirituale.
Intr-o zi un crestrin a avut o cearta cu unl dintre membrii familiei lui. Acesta din urma fiind foarte violent, l-a lovit pe crestin peste fata.. In acel moment fratele si-a amintit ce spune in Matei capitolul 5: "Oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt"(versetul 39). El s-a gandit ca, fiind crestin, asa trebuie sa actioneze, astfel incat si-a intors si celalalt obraz. Dupa ce a facut asta, a fost asa de tulburat, incat nu a putut dormi doua nopti. In ceea ce priveste atitudinea lui, el a actionat in conformitate cu cuvantul Bibliei. Cu toate acestea a fost asa de suparat, incat si-a pierdut somnul pentru doua nopti. Aceasta arata deslusit ca el nu a atins realitatea spirituala. Atitudinea lui nu a izvorat din viata; nu a fost real.
Multi crestini sesizeaza neputinta lor de a distinge intre adevar si minciuna, intre ceea ce este din Dumnezeu si ceea ce nu este din Dumnezeu. Motivatia unei asemenea deficiente, judecand dupa experienta spirituala, se afla in faptul ca ei nu au atins realitatea spirituala. Daca ar fi intrat in contact cu acea realitate, atunci, in momentul in care un lucru real le-ar aparea in fata ochilor, l-ar cunoaste de indata ca atare. Puterea de discenamant vine din ceea ce ai cazut deja. Daca noi am atins realitatea spirituala, intr-o anumita chestiune, nimeni nu ne va putea insela vreodata in aceasta chestiune. Un credincios cu adevarat mantuit a atins cel putin realitatea spirituala a mantuirii. Prin urmare este greu sa il inseli in aceasta chestiune. In mod similar, cel care a atins realitatea spirituala a unui lucru oarecare va detecta in mod natural lucrul real de indata ce acesta apare. Atunci cand se confrunta cu o imitatie, inlauntrul lui se ridica o putere ciudata care indeparteaza imitatia.
Motivul pentru care suntem asa de usor inselati este ca adeseori ne inselam pe noi insine. Cei ce se autoinseala sunt usor de inselati de altii. Daca nu vedem un lucru in noi insine, atunci cum am putea sa-l vedem in altii? Numai atunci cand ajungem sa ne cunoastem pe noi insine, incepem sa-i cunoastem pe altii. Cine nu se cunoaste pe sine insusi nu este capabil sa ii cunoasca pe altii. Dar, dupa ce am suferit tratamentul lui Dumnezeu si am ajuns sa vedem ce suntem noi, cunoastem in mod natural ce sunt altii. Daca intr-o chestiune anume ai cunoscut lucrarea Domnului in viata ta si ai atins realitatea, stii cum lucreaza in tine Duhul lui Dumnezeu. Prin aceasta cunoastere iti dai seama imediat daca o persoana actioneaza din proprie initiativa sau este miscata de Duhul lui Dumnezeu.
Discernamantul spiritual se capata numai dupa ce noi insine am intrat in contact cu realitatea. Cel care nu a atins realitatea inseala doua persoane: pe el insusi si pe cel care, din punct de vedere spiritual, este in aceeasi categorie. El nu poate sa-i insele pe cei care cunosc ce este din Duhul Sfant si care traiesc prin Duhul Sfant. El nu are nici o posibilitate de a insela adunarea. El se poate considera spiritual, dar, dintr-un motiv anume, adunarea nu spune "Amin". Stim ca ori de cate ori adunare spune "Amin" unei persoane, este timpul pentru acea persoana sa-si marturiseasca pacatul. Dac fratii si surorile nu spun "Amin", inseamna ca acea persoana are in ea falsitate.
Unii frati si surori tulbura si impovareaza adunarea nu numai cu pacatele lor, ci, de asemenea, cu "binele" lor - ceea ce izvoraste din ei insisi. Pacatul este recunoscut usor, dar "binele" ce porneste din sine nu este detectat asa de usor, cu toate ca este departe de Dumnezeu si departe de realitatea spirituala. Este o pricina de ingrijoarare atunci cand vezi crestini care considera ca au ajuns la un lucru anume dupa ce au trudit mult asupra lui, cand de fapt, nu au atins inca realitatea spirituala a acelui lucru. Noi credem ca atunci cand cineva intalneste realitatea, rezultatul va fi viata; dar cand cineva nu intalneste realitatea, rezultatul va fi moartea. Un frate face un act anuma inaintea lui Dumnezeu; el atinge viata si ii face si pe altii sa atinga viata. Un alt frate actioneaza si el intr-un anumit domeniu; crede ca a lucrat bine; totusi, cei din jurul lui nu intalnesc viata in el - si nu sunt ziditi. In loc de a-i admira actiunea, ei o resping. Aceasta se intampla deoarece umblarea acestui frate isi are originea in el insusi; iar rezultatul este moarte, in loc de viata.
Trebuie sa invatam sa traim prin Duhul Sfant, altfel s-ar putea sa avem o umblare "buna" fara a atinge realitatea spirituala. Ce se intelege prin a trai prin Duhul Sfant? Inseamna a nu face nimic din sau prin noi insine. Tot ceea ce este facut prin eu este carne si tot ce este din carne nu este nicidecum realitate spirituala. Realitatea spirituala este spirituala, nu carnala. Mai clar spus, realitatea spirituala este cea ce atingi prin Duhul Sfant. Lucrul pe care il atingi in acest mod este viu si real. Umblarea crestinului nu este reala daca nu este in Duhul Sfant. Umblarea lui nu poate fi niciodata un substituient a ceea ce este real inaintea lui Dumnezeu. Ea nu ii poate ajuta pe altii, nici pe el nu ii poate zidi. Dumnezeu sa se indure de noi ca sa ne dam seama ca a trai in Duhul Sfant inseamna a trai realitatea spirituala.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu