marți, 20 martie 2018

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIR ZILNICA

Isaia 53:3 "Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu l-am bagat in seama."

Inca o zi in care ne aducem aminte despre suferintele Domnului si Mantuitorului nostru pe cucea de la Golgota pentru rascumpararea noastra. Niciodata nu vom putea intelege ce a insemnat pentru Domnul Isus sa lasa Slava Tatalui si Dumnezeirea Lui, sa intre in lumea nostra, sa traiasca ca om dar fara pacat, si in acelasi timp sa fie Dumnezeu. Nu vom intelege ce au insemnat pentru El umilintele si luptele cu satan si cohortele lui de demoni in timpul ispitirii in pustiu dupa postul de 40 de zile. Nu vom intelege lupta spirituala din Ghetismani si mai ales, nu vom intelegesuferinta de pe cruce, dure-rea pentru pacatele noastre, suferintele pentru rascumpararea noastra. Nu vom intelege niciodata ce a insemnat pentru El despartirea de Dumnezeu, El care nu a fost niciodata despartit, separat de Tatal. Nu vom intelege suferintele din strigatul: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai parasit!"

Nu vom intelege ce a insemnat pentru El 33 de ani traiti pe pamant in deplina sfintenie si ascultare de Tatal, ce a insemnt pentru El aceasta... In trupul acesta si in lumea aceasta a noastra sunt greu de inteles aceste lucruri, sunt greu de apreciat aceste lucruri. El a fost parasit... atat de parasit, incat a stat singur in cele mai grele clipe, singur, absolut singur, nimeni nu era cu El, de partea Lui. A fost omul durerii si omul dispretului, cum nimeni altul n-a fost si nimeni din generatia Lui, nimeni din cunoscutii Lui nu L-au bagat in seama. A fost parasit si dispretuit cum nimeni altul nu a fost, si nimeni nu a avut pentru El nici cel mai mic sentiment de mila si de dragoste.

Sunt momente in viata noastra cand suferim, cand trecem prin batjocuri, cand si cei mai apropiati isi intorc fata de la noi. In special cand nu ai nimic de oferit, esti dispretuit de oameni, nu esti pretuit. In general oamenii te pretuiesc atata timp cat poti sa oferi material cate ceva. Cand nu ai nimic de oferit, valori pe care lumea le apreciaza, atunci primesti din partea celor cunoscuti doar dispret. Si ne doare. Noi care suntem nimic, ne simtim raniti cand suntem tratati asa. Domnul Isus a fost dispretuit, botjocorit, ranit, desi El avea pentru omenire cel mai minunat si mai pretios dar: mantuirea, rascumpararea de la iad, din robia pacatului.

Domnul nostru a fost parasit, dispretuit, a fuferit, a fost batjocorit... Pée unde a trecut El vom trece si noi. Vom reusi sa ne invingem firea si carnea, ca sa nu pretuim mai mult valorile lumii decat valorile cerului? Vom sti accepta suferinta, batjocura, dispretul pentru numele Lui? S-o facem, ca Domnul nostru sa fie onorat prin viata noastra, prin omorarea sinelui nostru si gloria Lui in viata noastra.

O zi binecuvantata.

Maria Cornea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu