MARGARITAR DE MARE PRET ... UMILINTA
Umilinta aduce cu ea blandete duhului; si pe masura ce ne micsoram in ochii nostri, Domnul implineste in noi acea promisiune scumpa: "Iata spre cine imi voi indrepta privirile; spre cel ce sufera si are duhul mahnit, spre cel ce se teme de cuvantul Meu." (Isaia 66:2b) Daca ne-ar fi scarba de noi insine, am fi dispusi, cand suntem umiliti, sa ne plecam si mai mult. (" Samuel 15:25-26?
Cel care este smerit inaintea lui Dumnezeu, si la fel se poarta si cu semenii lui, trebuie sa primeasca cinste. Dar daca vre-un copil al lui Dumnezeu se inalta pe sine, atunci pe cat e de sigur ca Dumnezeu exista, urmarea acelei inaltari va fi rusinea. Reputatia noastra este ultimul lucru pe care suntem dis-pusi sa-l pierdem; ne tinem strans de ea chiar si atunci cand, privitor la indreptatire si pacea cu Dumnezeu, ne-am socotit propria dreptate ca fiind doar zdrente murdare. Sa ia aminte sfintii in umblarea lor inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Dar, acest lucru facut - pentrua avea, in toate pri-vintele o constiinta curata -, fie ca ei sa socoteasca reputatia lor drept giuvaerul lui Dumnezeu si nu al lor.
Constiinta adeseori o ia inaintea harului. Dar, comuniunea cu Dumnezeu si saracia in duh merg impreuna; daca una scade, la fel se intampla si cu cealalta. Locul de jos este cel mai sigur, si indiferent de necaz, el va aduce negresit binecuvantare, daca increderea este in Dumnezeu. Prin propria lui nebunie, Samson a fost umilit si facut de rusine, dar el nu a fost niciodata atat de tare, ca atunci cand a spus: "Te rog Dumnezeule, da-mi putere numai de data aceasta" (Judecatori 16:28).
Noi avem tendinta sa consideram uciderea lui Goliat de catre David, drept o mare fapta a credintei, si asa a fost. Dar si mai de admirat este controlul pe care David l-a avut asupra lui insusi, si acest lucru a caracterizat cursul vietii lui. Cursurile si pacatele lui nu au fost reprezentative pentru caracterul lui.
Increderea in Dumnezeu si neaincrederea in sine sunt tovarasi siguri. Este o dovada de adevarata umilinta si adevarata sfintenie a ne socoti morti si ingropati cu Cristos in calitatea noastra de copii ai celui dintai Adam, indiferent cum ar fi carnea noastra, iar in calitate de copii ai lui Dumnezeu, inviati impreuna cu Cristos si asezati impreuna cu El, ultimul Adam, Capul noii creatii. Astfel discenem, supunem si uram carnea, care, desi in ochii lui Dumnezeu si ai credintei este rastignita impreuna cu Cristos, totusi se lupta mereu sa redobandeasca puterea pierduta. Satan profitand de carne, vrea ca, in duhul mintii noatre, sa ne scoata din locurile ceresti. Impotrivindu-ne Lui in credinta, noi purtam lupta despre care se vorbeste in Efeseni 6. In inima soldatilor buni ai lui Cristos domneste pacea lui Dumnezeu. Ei nu pot sa nu traiasca in pace, deoarece Dumnezeul dragostei si al pacii este cu ei. Schismele si dezbinarile proclama biruintele si triumfurile lui satan. Sa dea Dumnezue ca, prin Duhul Lui, noi toti sa ne trezim, pentru a lua aminte la aceste lucruri. Este aproape ziua care va arata cum suntem in realitate noi toti, precum si caile noastre. Iar atunci nici noi nu vom mai lua simplele vorbe drept ascultare a credintei.
Robert C. Chapman.
Umilinta aduce cu ea blandete duhului; si pe masura ce ne micsoram in ochii nostri, Domnul implineste in noi acea promisiune scumpa: "Iata spre cine imi voi indrepta privirile; spre cel ce sufera si are duhul mahnit, spre cel ce se teme de cuvantul Meu." (Isaia 66:2b) Daca ne-ar fi scarba de noi insine, am fi dispusi, cand suntem umiliti, sa ne plecam si mai mult. (" Samuel 15:25-26?
Cel care este smerit inaintea lui Dumnezeu, si la fel se poarta si cu semenii lui, trebuie sa primeasca cinste. Dar daca vre-un copil al lui Dumnezeu se inalta pe sine, atunci pe cat e de sigur ca Dumnezeu exista, urmarea acelei inaltari va fi rusinea. Reputatia noastra este ultimul lucru pe care suntem dis-pusi sa-l pierdem; ne tinem strans de ea chiar si atunci cand, privitor la indreptatire si pacea cu Dumnezeu, ne-am socotit propria dreptate ca fiind doar zdrente murdare. Sa ia aminte sfintii in umblarea lor inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Dar, acest lucru facut - pentrua avea, in toate pri-vintele o constiinta curata -, fie ca ei sa socoteasca reputatia lor drept giuvaerul lui Dumnezeu si nu al lor.
Constiinta adeseori o ia inaintea harului. Dar, comuniunea cu Dumnezeu si saracia in duh merg impreuna; daca una scade, la fel se intampla si cu cealalta. Locul de jos este cel mai sigur, si indiferent de necaz, el va aduce negresit binecuvantare, daca increderea este in Dumnezeu. Prin propria lui nebunie, Samson a fost umilit si facut de rusine, dar el nu a fost niciodata atat de tare, ca atunci cand a spus: "Te rog Dumnezeule, da-mi putere numai de data aceasta" (Judecatori 16:28).
Noi avem tendinta sa consideram uciderea lui Goliat de catre David, drept o mare fapta a credintei, si asa a fost. Dar si mai de admirat este controlul pe care David l-a avut asupra lui insusi, si acest lucru a caracterizat cursul vietii lui. Cursurile si pacatele lui nu au fost reprezentative pentru caracterul lui.
Increderea in Dumnezeu si neaincrederea in sine sunt tovarasi siguri. Este o dovada de adevarata umilinta si adevarata sfintenie a ne socoti morti si ingropati cu Cristos in calitatea noastra de copii ai celui dintai Adam, indiferent cum ar fi carnea noastra, iar in calitate de copii ai lui Dumnezeu, inviati impreuna cu Cristos si asezati impreuna cu El, ultimul Adam, Capul noii creatii. Astfel discenem, supunem si uram carnea, care, desi in ochii lui Dumnezeu si ai credintei este rastignita impreuna cu Cristos, totusi se lupta mereu sa redobandeasca puterea pierduta. Satan profitand de carne, vrea ca, in duhul mintii noatre, sa ne scoata din locurile ceresti. Impotrivindu-ne Lui in credinta, noi purtam lupta despre care se vorbeste in Efeseni 6. In inima soldatilor buni ai lui Cristos domneste pacea lui Dumnezeu. Ei nu pot sa nu traiasca in pace, deoarece Dumnezeul dragostei si al pacii este cu ei. Schismele si dezbinarile proclama biruintele si triumfurile lui satan. Sa dea Dumnezue ca, prin Duhul Lui, noi toti sa ne trezim, pentru a lua aminte la aceste lucruri. Este aproape ziua care va arata cum suntem in realitate noi toti, precum si caile noastre. Iar atunci nici noi nu vom mai lua simplele vorbe drept ascultare a credintei.
Robert C. Chapman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu