MARGARITAR... O INDOITA MASURA...
2Imparati 2:9 "Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau."
Nu putem interpreta rugaciunea lui Elisei in lumina teologiei zilelor noastre si a ceea ce stim acum despre Duhul Sfant. Cunostinta aceasta nu fusese inca revelata pe vremea lui Elisei. Nu ne ramane decat sa interpretam rugaciunea in lumina modului in care ea a primit raspuns, caci au fost puse anumite conditii pentru implinirea ei. Prin indeplinirea conditiilor putem sti cu siguranta ca acea indoita masura, orice ar fi insemnat asta, i-a fost data celui ce a cerut-o.
Ce ne invata mai departe despre viata si lucrarea lui Elisei despre aceasta mare binecuvantare si in ce fel putem noi, astazi, in cunostinta de cauza, repeta rugaciunea si astepta implinirea ei? In primul rand, viata care a urmat a fost una simpla, lipsita de incordarea care l-a marcat pe Ilie, o viata traita pruntre oameni, normala sub toate aspectele, cu evenimente obisnuite. In al doilea rand, insa, impletit in aceste evenimente este firul auriu al supranaturalului, al divinului. Cu toate ca lucrarile in sine nu erau iesite din comun, ele erau facute intr-un mod extraordinar. Si astfel indoita masura de duh ne descopera o viata patrunsa de prezenta si puterea Dumnezeului celui viu.
Primul lucru care l-a intimpinat pe Elisei dupa aceasta binecuvantare a fost un obstacol de netrecut, o imensa dificultate. Iordanul ai statea in cale, iar lucrarea lui se afla de partea cealalta. Cu cateva ore mai devreme, Ilie despartise apele, dar acum Elisei era singur. Aceasta a fost prima incercare si el i-a facut fata cu credinta. El nu l-a invocat pe Ilie, ci l-a chemat pe Dumnezeul lui Ilie, si atunci apele s-au despartit, iar fii prorocilor au cunoscut ca duhul lui Ilie venise cu adevarat peste Elisei.
Urmatoarea experienta a fost prilejuita de o stare generala de urgent. Razboinicii poporului sau si aliatii lor pierdeau in muntii Moabului din lipsa de apa. Din nou Elisei a invocat puterea indoitei masuri primite, iar raspunsul capatat din partea Domnului a fost: "Nu veti vedea vant si nu veti vedea ploaie, totusi valea aceasta se va umplea de apa... Si aceasta este putin lucru inaintea Domnului. El va da pe Moab in mainile voastre."
Mai departe dam peste minunata intamplare cu vasul de untdelemn al vaduvei. Nu ne vom ocupa aici de aceasta istorie in detaliu, vom retine doar lectia ca Duhul Sfant, pe care l-am primit, dar de care nu ne folosim, poate fi turnat in orice vas gol al vietii noastre, devenind la fel de palpabil ca nevoile si greutatile noastre. Binecuvnatrea primita de Elisei este la lucru si in cazul vindecarii lui Naaman, nu prin atingerea directa a prorocului ci prin chiar credinta lui Naaman. Invatam aici ca botezul Duhului insemana vindecarea trupului dupa masura credintei noastre.
Cu alt prilej il vedem pe proroc in mare primejdie, inconjurat de o oaste puternica, trimisa sa-l captureze. Elisei invatase increderea care indeparteaza orice teama, dar slujitorul lui era infricosat. Elisei s-a rugat ca Domnul sa-i deschida acestuia ochii sa vada, si iata ca de jur imprejur muntele era plin de cai si de cara de foc, in apararea lor. In acelasi fel plinatatea Duhului devine sprijinul nostru in primejdie si apararea noastra impotriva oricarui dusman.
Ce frumoasa este istoria despre recuperarea fierului de secure imprumutat, scapat in apa de unul din fii prorocilor, pe cand se aflau la Iorda! O simpla atingere a credintei si fierul pierdut in apa s-a ridicat si a plutit la suprafata. In ce mod sublim ne este reamintita puterea supranaturala care ne ridica deasupra fortelor naturale si spirituale si ne dovedeste ca stapanul nostru cel divin este cap peste toate lucrurile pentru cei ce se incred in El.
Si tot asa se insiruie relatarile despre ajutorul divin care este indeajuns pentru orice situatie; fiecare detaliu este relevant pentru vietile noastre astazi, reamintindu-ne ca acelasi Dumnezeu, poate sa ne umple cu orice har, "pentru ca avand intotdeauna in toate lucrurile din destul, sa prisosim in orice fapta buna."
A.B. Simpson
2Imparati 2:9 "Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau."
Nu putem interpreta rugaciunea lui Elisei in lumina teologiei zilelor noastre si a ceea ce stim acum despre Duhul Sfant. Cunostinta aceasta nu fusese inca revelata pe vremea lui Elisei. Nu ne ramane decat sa interpretam rugaciunea in lumina modului in care ea a primit raspuns, caci au fost puse anumite conditii pentru implinirea ei. Prin indeplinirea conditiilor putem sti cu siguranta ca acea indoita masura, orice ar fi insemnat asta, i-a fost data celui ce a cerut-o.
Ce ne invata mai departe despre viata si lucrarea lui Elisei despre aceasta mare binecuvantare si in ce fel putem noi, astazi, in cunostinta de cauza, repeta rugaciunea si astepta implinirea ei? In primul rand, viata care a urmat a fost una simpla, lipsita de incordarea care l-a marcat pe Ilie, o viata traita pruntre oameni, normala sub toate aspectele, cu evenimente obisnuite. In al doilea rand, insa, impletit in aceste evenimente este firul auriu al supranaturalului, al divinului. Cu toate ca lucrarile in sine nu erau iesite din comun, ele erau facute intr-un mod extraordinar. Si astfel indoita masura de duh ne descopera o viata patrunsa de prezenta si puterea Dumnezeului celui viu.
Primul lucru care l-a intimpinat pe Elisei dupa aceasta binecuvantare a fost un obstacol de netrecut, o imensa dificultate. Iordanul ai statea in cale, iar lucrarea lui se afla de partea cealalta. Cu cateva ore mai devreme, Ilie despartise apele, dar acum Elisei era singur. Aceasta a fost prima incercare si el i-a facut fata cu credinta. El nu l-a invocat pe Ilie, ci l-a chemat pe Dumnezeul lui Ilie, si atunci apele s-au despartit, iar fii prorocilor au cunoscut ca duhul lui Ilie venise cu adevarat peste Elisei.
Urmatoarea experienta a fost prilejuita de o stare generala de urgent. Razboinicii poporului sau si aliatii lor pierdeau in muntii Moabului din lipsa de apa. Din nou Elisei a invocat puterea indoitei masuri primite, iar raspunsul capatat din partea Domnului a fost: "Nu veti vedea vant si nu veti vedea ploaie, totusi valea aceasta se va umplea de apa... Si aceasta este putin lucru inaintea Domnului. El va da pe Moab in mainile voastre."
Mai departe dam peste minunata intamplare cu vasul de untdelemn al vaduvei. Nu ne vom ocupa aici de aceasta istorie in detaliu, vom retine doar lectia ca Duhul Sfant, pe care l-am primit, dar de care nu ne folosim, poate fi turnat in orice vas gol al vietii noastre, devenind la fel de palpabil ca nevoile si greutatile noastre. Binecuvnatrea primita de Elisei este la lucru si in cazul vindecarii lui Naaman, nu prin atingerea directa a prorocului ci prin chiar credinta lui Naaman. Invatam aici ca botezul Duhului insemana vindecarea trupului dupa masura credintei noastre.
Cu alt prilej il vedem pe proroc in mare primejdie, inconjurat de o oaste puternica, trimisa sa-l captureze. Elisei invatase increderea care indeparteaza orice teama, dar slujitorul lui era infricosat. Elisei s-a rugat ca Domnul sa-i deschida acestuia ochii sa vada, si iata ca de jur imprejur muntele era plin de cai si de cara de foc, in apararea lor. In acelasi fel plinatatea Duhului devine sprijinul nostru in primejdie si apararea noastra impotriva oricarui dusman.
Ce frumoasa este istoria despre recuperarea fierului de secure imprumutat, scapat in apa de unul din fii prorocilor, pe cand se aflau la Iorda! O simpla atingere a credintei si fierul pierdut in apa s-a ridicat si a plutit la suprafata. In ce mod sublim ne este reamintita puterea supranaturala care ne ridica deasupra fortelor naturale si spirituale si ne dovedeste ca stapanul nostru cel divin este cap peste toate lucrurile pentru cei ce se incred in El.
Si tot asa se insiruie relatarile despre ajutorul divin care este indeajuns pentru orice situatie; fiecare detaliu este relevant pentru vietile noastre astazi, reamintindu-ne ca acelasi Dumnezeu, poate sa ne umple cu orice har, "pentru ca avand intotdeauna in toate lucrurile din destul, sa prisosim in orice fapta buna."
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu