MARGARITAR.... O VIZIUNE MAI MARE
Genesa 13:14-15 "Ridica-ti ochii si priveste din locul in care esti... caci toata tara pe care o vezi ti-o voi da tie."
S-a spus foarte bine odata: "Ghedeonii trebuie ca niste Isaia sa fie, Viziuni mai intai si-apoi victorie." Pavel a reluat gandul acesta in capitolul al doilea din 1 Corinteni: "Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau." O viziune mai mare duce la o credinta mai mare si la mai multa experienta. Calauza noastra ne poarta prin Palatul Minunat si dupa ce ne-a aratat toate incaperile si toate comorile din el, ne inmaneaza cheile, spunandu-ne: "Tot ceea ce vezi este al tau." Sa-L rugam asadar pe Dumnezeu sa ne faca parte de viziunea cea mai cuprinzatoare a mostenirii noatre spirituale.
Acesta este gandul ce sta la baza maretei Epistole catre Efeseni. Imediat ce face referire la pecetluirea cu Duhul Sfant, Pavel se roaga ca sa primim "un duh de intelepciune si descoperire in cunoasterea Lui" si ca Dumnezeu sa ne lumineze ochii inimii pentru a pricepe "care este fata de noi credinciosii, nemarginita putere a maririi Sale." Apoi ne poarta in tot largul viziunii sale, pana la momentul culminant al indemnului: "Fiti plini de Duh!"
Agar, plangand de deznadejde in pustie, nu trebuie decat sa-si deschida bine ochii ca sa vada fantana care era deja acolo si astfel toate nevoile sa-i fie implinite. Avraam luand cutitul sa-l junghie pe fiul sau pe Muntele Moria, "Si-a ridicat ochii si a vazut inapoia lui un berbece, incurcat cu coarnele intr-un tufis; si ...s-a dus de a luat berbecul si l-a adus ca ardere de tot in locul fiului sau. Avraam a pus locului aceluia numele Iehova-Ire... la muntele unde Domnul va purta de grija." Si el a avut o viziune despre care Cristos avea sa spuna: "Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat." Credinta are nevoie de o iluminare divina ca sa-L vada pe Mielul lui Dumnezeu care ribica pacatul lumii.
La Mara, inconjurat de cartirile poporului care n-a putut sa bea apa cea amara, Moise a strigat catre Domnul, "si Domnul i-a aratat un lemn, pe care l-a aruncat in apa. Si apa s-a facut Dulce. Lemnul acela al vindecarii se afla si astazi langa noi, dar ce multi sunt cei care nu-l vad niciodata si sufera si se prabusesc in boala si moarte de-a lungul drumului!
Elisei, pe munte, inconjurat de oastea sirienilor, isi inalta privirile triumfator, in vreme ce slujitorul sau se vaieta inspaimantat. Prorocul se roaga ca Domnul sa deschida ochii acestuia si sa vada cararile lui Dumnezeu insiruite in apararea lor. Apostolul ne spune ca inteleptii si fruntasii veacului acestuia socotesc Evanghelia drept o nebunie si, astfel, ei pierd viziunea lui Cristos, deoarece, lucrurile pe cari ociul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc. Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau." Iar noi am primit Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau."
Dumnezeu ne cere sa ne ridicam ochii si sa privim la tara care ne este fagaduita. Sa privim la miazanoapte si la miazazi, la rasarit si la apua. La miazanoapte sunt vanturi aducatoare de furtuna si pustiuri fara nadejde, dar Dumnezeu este acolo, cu harul Lui nemasurat. La miazazi sunt nisipuri fierbinti si un soare arzator, dar si acolo credinta poate vedea izvoarele de sus si cele de jos. La rasarit se arata inceputurile unui mare viitor necunoascut, dar acolo noi Il vedem pe Mielul lui Dumnezeu deschizand pecetile cartii vietii si pregatind pentru noi bogatiile slavei mostenirii Lui in cei sfinti, asteptand sa ne calauzeasca in tara fagaduita. La apus este soarele in amurg, sunt umbrele serii si intunericul noptii, dar pentru ochii credintei, la caderea serii va fi lumina, iar "acolo nu va mai fi noapte." Sa cuprindem intreaga tara cu privirea, sa auzim apoi glasul care ne spune: "...toata tara pe care o vezi ti-o voi da tie" si, intr-o buna zi, vom putea spune: "Din toate vorbele bune pe care le spusese ... Domnul, nici una n-a ramas neamplinita: toate s-au implinit."
A.B. Simpson
Genesa 13:14-15 "Ridica-ti ochii si priveste din locul in care esti... caci toata tara pe care o vezi ti-o voi da tie."
S-a spus foarte bine odata: "Ghedeonii trebuie ca niste Isaia sa fie, Viziuni mai intai si-apoi victorie." Pavel a reluat gandul acesta in capitolul al doilea din 1 Corinteni: "Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau." O viziune mai mare duce la o credinta mai mare si la mai multa experienta. Calauza noastra ne poarta prin Palatul Minunat si dupa ce ne-a aratat toate incaperile si toate comorile din el, ne inmaneaza cheile, spunandu-ne: "Tot ceea ce vezi este al tau." Sa-L rugam asadar pe Dumnezeu sa ne faca parte de viziunea cea mai cuprinzatoare a mostenirii noatre spirituale.
Acesta este gandul ce sta la baza maretei Epistole catre Efeseni. Imediat ce face referire la pecetluirea cu Duhul Sfant, Pavel se roaga ca sa primim "un duh de intelepciune si descoperire in cunoasterea Lui" si ca Dumnezeu sa ne lumineze ochii inimii pentru a pricepe "care este fata de noi credinciosii, nemarginita putere a maririi Sale." Apoi ne poarta in tot largul viziunii sale, pana la momentul culminant al indemnului: "Fiti plini de Duh!"
Agar, plangand de deznadejde in pustie, nu trebuie decat sa-si deschida bine ochii ca sa vada fantana care era deja acolo si astfel toate nevoile sa-i fie implinite. Avraam luand cutitul sa-l junghie pe fiul sau pe Muntele Moria, "Si-a ridicat ochii si a vazut inapoia lui un berbece, incurcat cu coarnele intr-un tufis; si ...s-a dus de a luat berbecul si l-a adus ca ardere de tot in locul fiului sau. Avraam a pus locului aceluia numele Iehova-Ire... la muntele unde Domnul va purta de grija." Si el a avut o viziune despre care Cristos avea sa spuna: "Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat." Credinta are nevoie de o iluminare divina ca sa-L vada pe Mielul lui Dumnezeu care ribica pacatul lumii.
La Mara, inconjurat de cartirile poporului care n-a putut sa bea apa cea amara, Moise a strigat catre Domnul, "si Domnul i-a aratat un lemn, pe care l-a aruncat in apa. Si apa s-a facut Dulce. Lemnul acela al vindecarii se afla si astazi langa noi, dar ce multi sunt cei care nu-l vad niciodata si sufera si se prabusesc in boala si moarte de-a lungul drumului!
Elisei, pe munte, inconjurat de oastea sirienilor, isi inalta privirile triumfator, in vreme ce slujitorul sau se vaieta inspaimantat. Prorocul se roaga ca Domnul sa deschida ochii acestuia si sa vada cararile lui Dumnezeu insiruite in apararea lor. Apostolul ne spune ca inteleptii si fruntasii veacului acestuia socotesc Evanghelia drept o nebunie si, astfel, ei pierd viziunea lui Cristos, deoarece, lucrurile pe cari ociul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc. Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau." Iar noi am primit Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau."
Dumnezeu ne cere sa ne ridicam ochii si sa privim la tara care ne este fagaduita. Sa privim la miazanoapte si la miazazi, la rasarit si la apua. La miazanoapte sunt vanturi aducatoare de furtuna si pustiuri fara nadejde, dar Dumnezeu este acolo, cu harul Lui nemasurat. La miazazi sunt nisipuri fierbinti si un soare arzator, dar si acolo credinta poate vedea izvoarele de sus si cele de jos. La rasarit se arata inceputurile unui mare viitor necunoascut, dar acolo noi Il vedem pe Mielul lui Dumnezeu deschizand pecetile cartii vietii si pregatind pentru noi bogatiile slavei mostenirii Lui in cei sfinti, asteptand sa ne calauzeasca in tara fagaduita. La apus este soarele in amurg, sunt umbrele serii si intunericul noptii, dar pentru ochii credintei, la caderea serii va fi lumina, iar "acolo nu va mai fi noapte." Sa cuprindem intreaga tara cu privirea, sa auzim apoi glasul care ne spune: "...toata tara pe care o vezi ti-o voi da tie" si, intr-o buna zi, vom putea spune: "Din toate vorbele bune pe care le spusese ... Domnul, nici una n-a ramas neamplinita: toate s-au implinit."
A.B. Simpson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu