MARGARITAR... INTELEPCIUNEA UITARI
Un alt pas in procesul dezvoltarii lui Pavel a fost moartea fata de trecut. "Uitand ce este in urma mea..." S-a spus ca e nevoie de curaj si de o hotarare ferma ca sa mergi inainte, indepartandu-te necontenit de trecut. Noua ne-ar placea sa pastram lucrurile pe care le-am invatat sa le iubim si nu vrem sa ne departam de ele. Pentru unii oameni este greu sa lase supararile in urma, sa iasa din umbra durerilor lor. Este greu sa plecam de langa mormintele unde ne-am ingropat comorile inimii.
Inevitabilitatea durerii
Dar nu aceasta este voia lui Dumnezeu pentru noi. Bineanteles durerea, daca este o durere intr-un duh de supunere, nu e nelalocul ei. Nu putem decat sa regretam companiile dragi. Fara indoiala ca viata nu mai poate fi niciodata la fel pentru cineva care este indurerat. Dar, pierderile si durerile vietii au fost menite sa lase in urma lor bogatie de caracter si binecuvantare care va face vesnicia si mai bogata.
Mai devreme sau mai tarziu intristarea vine in fiecare casa. Nici avutia, nici cultura, nici chiar religia nu o poate opri. Cand doi tineri se intorc de la ceremonia de casatorie si-si intemeiaza caminul lor, li se pare ca bucuria lor nu va putea fi niciodata tulburata, ca durerea nu le va putea atinge inimile in acel loc fermecat. Timp de cativa ani, poate, visul lor placut ramane intact. Florile infloresc in culori tot mai gingase, raspandind un parfum tot mai bogat; muzica suna usor si voios, fara nici o nota melancolica. Cercul nu este intrerupt; vietile copiilor cresc in atmosfera calma, binecuvantand casa cu dragostea si dragalasenia lor. Viata de familie curge lin si domol ca un rau, devenind tot mai cuprinzatoare si mai profunda pe masura ce trece timpul. In alte case, din toate partile, sunt necazuri, pierderi grele, sau chiar mai rau. Dar, in mijlocul nenorocirilor din alte case, aceasta ramamne neatinsa, ca o oaza in desert. Insa nu pentru totdeauna. Vine o zi, cand mesagerul negru al intristarii sta la usa si-si pune mana ucigatoare pe o floare scumpa.
Potentialul durerii
Prima experimentare a durerii este amarnica. Tristetea si ciudatenia ei adauga la grozavia ei. Ceea ce ieri parea imposibil, astazi a devenit o realitate inspaimantatoare. Cel drag, care se tinea atat de bine. credeam noi, nu mai este. Ni se pare ca niciodata nu vom putea fi mangaiati, ca nu vom putea nicidecum trai fara acela care ocupa un loc asa de mare in viata noastra.
Timpul primei dureri este pentru fiecare viata un punct foarte critic. Multi oameni gasesc in durere numai un vrajmas cu care refuza sa se impace. Dar necazul poate fi ori o binecuvantare ori un blestem. Care dintre ele va fi, aceasta depinde de relatia suferindului cu Cristos. Acelasi foc ce topeste ceara, intareste lutul. In mana lui Dumnezeu, necazul este un foc menit sa topeasca si sa purifice vietile oamenilor Lui, dar daca intampina impotrivire si neacceptare, produce pustiire. Intr-o viata crestina sau intr-o casa crestina, necazul trebuie sa lase intotdeauna o binecuvantare. Ar trebui primit totdeauna ca un mesagel al lui Dumnezeu, si atunci el va face casa mai incapatoare., mai calda mai cereasca. S-a spus ca nici o casa nu-si atinge inaltimea binecuvantarii si bucuriei, precum si bogatia deplina a vietii, pana cand, intr-un fel sau altul, necazul nu intra pe usa. "Chiar dragostea familiara, la fel ca anumite fructe de toamana, nu se coace pana la cea mai dulce fragezime pana cand inghetul incercarii n-a atins-o.
J.R. Miller a spus:
Multe dintre cele mai bune lucruri ale lumii sau nascut din suferinta. Cele mai duioase cantece care s-au cantat vreodata au iesit din foc. Lucrurile bune pe care le mostenim din trecut sunt produsul suferintei si al sacrificiului. Rascumpararea noastra vine prin Ghetismani si prin Calvar. Avem raiul prin lacrimile si sangele lui Cristos. Tot ce este mai bogat si mai bun in orice viata a fost forjat in foc. Dragostea noastra unii pentru altii poate fi puternica si adevarata, dar nu ajunge niciodata la expresia ei sfanta si deplina pana cand durerea nu ne-a atins inimile. Nici chiar dragostea unei mame nu ajunge la masura ei deplina, pana cand copilul nu sufera sau nu este in pericol.
Nu-ti irosi intristarile
Cum putem sa ne asiguram ca durerea isi va implini scopul si ca vom avea parte de binecuvantarea necazului? Mai intai trebuie sa-l cunoastem ca pe un mesager de la Dumnezeu. Trebuie sa-l acceptam ca venid de la El, ceea ce inseamna cu ingaduinta Lui. Orice necaz isi are originea in pacat sau in satan, dar totul se afla in controlul lui Dumnezeu. In ciuda pierderii si a durerii, trebuie sa luam aminte la mesaj. Ne poate lua destul timp ca sa-l auzim. Prima experienta a necazului ne poate lasa atat de buimaciti si orbiti, incat sa ni se para ca suntem in intuneric total. Poate sa dureze mult timp inainte ca vederea noastra sa se limpezeasca. Toate promisiunile, care odata insemnau atat de mult pentru noi, pot parea acum lisite de sens. Vom fi ispititi sa ne indoim de acele lucruri pe care candva, le-am crezut cu tarie. Dar Dumnezeu este aproape chiar si atunci cand nu-L vedem. Si daca vom refuza ispita de a-L acuza in mod nechibzuit pe Dumnezeu, atunci, pe masura ce vom asculta vocea Lui si vom renunta treptat la razvratirea noastra, acceptand necazul ca venind de la El, vom descoperi ca acesta are o misiune de indeplinit, ca poarta cu el un anumit dar din ceruri, un anume fruct pretios. Vom vedea ca prin acest foc, o bucatica de aur din noi a fost curatita de zgura. Nu fi descurajat daca dureaza ceva timp pana cand capeti aceasta binecuvantare. Asteapta; asteapta! Ea va veni.
Dar trebuie sa ne amintim ca aceste lucruri sunt adevarate numai in vietile si in casele in care locuieste Cristos. O casa fara Cristos nu primeste niciuna din aceste comori ale necazului. Cei care inchid usile dinaintea lui Cristos inchid si usa binecuvantarii, iar cand lampile bucuriei pamantesit se sting, ei raman in intuneric bezan.
John Greenleaf Whittier a exprimat aceasta astfel:
Vai de cel care nu vede niciodata
Stelele stralucind prin tufele de chiparos;
Care isi ingroapa mortul fara nici o speranta,
Care nu se uita sa vada lumina zilei
Jucand pe marmura neteda.
Uitarea greselilor noastre
Unora dintre noi ne vine greu nu doar sa ne dam uitarii necazurile, ci sa uitam greselile si proprii. Fara indoiala ca trecutul a avut greselile lui. Probabil ca ele atarna amenintator peste amintirile noastre si, cand privind viitorul, influienta lor e descurajanta. Dar daca nu suntem atenti, greselile trecutului pot atarna ca lanturile in jurul nostru, impiedicand, efectiv, inaintarea noastra. Pentru ca am esuat in trecut, suntem tentati sa credem ca nu vom reusi niciodata.
Poate ne surprinde sa aflam ca greselile trecute nu numai ca nu trebuie sa fie o piedica ci, in realitate, pot fi o binecuvantare. Practic, noi crestem facand greseli. Inainte ca artistul sa creeze o capodopera pe panza, experimenteaza multe esecuri datorita greselilor. Inainte ca muzicianul sa poata incanta publicul cu talentul lui, trebuie sa petreaca ani la rand facand greseli si corectandu-le. In fiecare sector al vietii sunt ani si ani de mici greseli, imaturitati si gafe in timp ce barbati si femei se pregatesc pentru o traire frumoasa si pentru o lucrare nobila.
Paul E. Billheimer
Un alt pas in procesul dezvoltarii lui Pavel a fost moartea fata de trecut. "Uitand ce este in urma mea..." S-a spus ca e nevoie de curaj si de o hotarare ferma ca sa mergi inainte, indepartandu-te necontenit de trecut. Noua ne-ar placea sa pastram lucrurile pe care le-am invatat sa le iubim si nu vrem sa ne departam de ele. Pentru unii oameni este greu sa lase supararile in urma, sa iasa din umbra durerilor lor. Este greu sa plecam de langa mormintele unde ne-am ingropat comorile inimii.
Inevitabilitatea durerii
Dar nu aceasta este voia lui Dumnezeu pentru noi. Bineanteles durerea, daca este o durere intr-un duh de supunere, nu e nelalocul ei. Nu putem decat sa regretam companiile dragi. Fara indoiala ca viata nu mai poate fi niciodata la fel pentru cineva care este indurerat. Dar, pierderile si durerile vietii au fost menite sa lase in urma lor bogatie de caracter si binecuvantare care va face vesnicia si mai bogata.
Mai devreme sau mai tarziu intristarea vine in fiecare casa. Nici avutia, nici cultura, nici chiar religia nu o poate opri. Cand doi tineri se intorc de la ceremonia de casatorie si-si intemeiaza caminul lor, li se pare ca bucuria lor nu va putea fi niciodata tulburata, ca durerea nu le va putea atinge inimile in acel loc fermecat. Timp de cativa ani, poate, visul lor placut ramane intact. Florile infloresc in culori tot mai gingase, raspandind un parfum tot mai bogat; muzica suna usor si voios, fara nici o nota melancolica. Cercul nu este intrerupt; vietile copiilor cresc in atmosfera calma, binecuvantand casa cu dragostea si dragalasenia lor. Viata de familie curge lin si domol ca un rau, devenind tot mai cuprinzatoare si mai profunda pe masura ce trece timpul. In alte case, din toate partile, sunt necazuri, pierderi grele, sau chiar mai rau. Dar, in mijlocul nenorocirilor din alte case, aceasta ramamne neatinsa, ca o oaza in desert. Insa nu pentru totdeauna. Vine o zi, cand mesagerul negru al intristarii sta la usa si-si pune mana ucigatoare pe o floare scumpa.
Potentialul durerii
Prima experimentare a durerii este amarnica. Tristetea si ciudatenia ei adauga la grozavia ei. Ceea ce ieri parea imposibil, astazi a devenit o realitate inspaimantatoare. Cel drag, care se tinea atat de bine. credeam noi, nu mai este. Ni se pare ca niciodata nu vom putea fi mangaiati, ca nu vom putea nicidecum trai fara acela care ocupa un loc asa de mare in viata noastra.
Timpul primei dureri este pentru fiecare viata un punct foarte critic. Multi oameni gasesc in durere numai un vrajmas cu care refuza sa se impace. Dar necazul poate fi ori o binecuvantare ori un blestem. Care dintre ele va fi, aceasta depinde de relatia suferindului cu Cristos. Acelasi foc ce topeste ceara, intareste lutul. In mana lui Dumnezeu, necazul este un foc menit sa topeasca si sa purifice vietile oamenilor Lui, dar daca intampina impotrivire si neacceptare, produce pustiire. Intr-o viata crestina sau intr-o casa crestina, necazul trebuie sa lase intotdeauna o binecuvantare. Ar trebui primit totdeauna ca un mesagel al lui Dumnezeu, si atunci el va face casa mai incapatoare., mai calda mai cereasca. S-a spus ca nici o casa nu-si atinge inaltimea binecuvantarii si bucuriei, precum si bogatia deplina a vietii, pana cand, intr-un fel sau altul, necazul nu intra pe usa. "Chiar dragostea familiara, la fel ca anumite fructe de toamana, nu se coace pana la cea mai dulce fragezime pana cand inghetul incercarii n-a atins-o.
J.R. Miller a spus:
Multe dintre cele mai bune lucruri ale lumii sau nascut din suferinta. Cele mai duioase cantece care s-au cantat vreodata au iesit din foc. Lucrurile bune pe care le mostenim din trecut sunt produsul suferintei si al sacrificiului. Rascumpararea noastra vine prin Ghetismani si prin Calvar. Avem raiul prin lacrimile si sangele lui Cristos. Tot ce este mai bogat si mai bun in orice viata a fost forjat in foc. Dragostea noastra unii pentru altii poate fi puternica si adevarata, dar nu ajunge niciodata la expresia ei sfanta si deplina pana cand durerea nu ne-a atins inimile. Nici chiar dragostea unei mame nu ajunge la masura ei deplina, pana cand copilul nu sufera sau nu este in pericol.
Nu-ti irosi intristarile
Cum putem sa ne asiguram ca durerea isi va implini scopul si ca vom avea parte de binecuvantarea necazului? Mai intai trebuie sa-l cunoastem ca pe un mesager de la Dumnezeu. Trebuie sa-l acceptam ca venid de la El, ceea ce inseamna cu ingaduinta Lui. Orice necaz isi are originea in pacat sau in satan, dar totul se afla in controlul lui Dumnezeu. In ciuda pierderii si a durerii, trebuie sa luam aminte la mesaj. Ne poate lua destul timp ca sa-l auzim. Prima experienta a necazului ne poate lasa atat de buimaciti si orbiti, incat sa ni se para ca suntem in intuneric total. Poate sa dureze mult timp inainte ca vederea noastra sa se limpezeasca. Toate promisiunile, care odata insemnau atat de mult pentru noi, pot parea acum lisite de sens. Vom fi ispititi sa ne indoim de acele lucruri pe care candva, le-am crezut cu tarie. Dar Dumnezeu este aproape chiar si atunci cand nu-L vedem. Si daca vom refuza ispita de a-L acuza in mod nechibzuit pe Dumnezeu, atunci, pe masura ce vom asculta vocea Lui si vom renunta treptat la razvratirea noastra, acceptand necazul ca venind de la El, vom descoperi ca acesta are o misiune de indeplinit, ca poarta cu el un anumit dar din ceruri, un anume fruct pretios. Vom vedea ca prin acest foc, o bucatica de aur din noi a fost curatita de zgura. Nu fi descurajat daca dureaza ceva timp pana cand capeti aceasta binecuvantare. Asteapta; asteapta! Ea va veni.
Dar trebuie sa ne amintim ca aceste lucruri sunt adevarate numai in vietile si in casele in care locuieste Cristos. O casa fara Cristos nu primeste niciuna din aceste comori ale necazului. Cei care inchid usile dinaintea lui Cristos inchid si usa binecuvantarii, iar cand lampile bucuriei pamantesit se sting, ei raman in intuneric bezan.
John Greenleaf Whittier a exprimat aceasta astfel:
Vai de cel care nu vede niciodata
Stelele stralucind prin tufele de chiparos;
Care isi ingroapa mortul fara nici o speranta,
Care nu se uita sa vada lumina zilei
Jucand pe marmura neteda.
Uitarea greselilor noastre
Unora dintre noi ne vine greu nu doar sa ne dam uitarii necazurile, ci sa uitam greselile si proprii. Fara indoiala ca trecutul a avut greselile lui. Probabil ca ele atarna amenintator peste amintirile noastre si, cand privind viitorul, influienta lor e descurajanta. Dar daca nu suntem atenti, greselile trecutului pot atarna ca lanturile in jurul nostru, impiedicand, efectiv, inaintarea noastra. Pentru ca am esuat in trecut, suntem tentati sa credem ca nu vom reusi niciodata.
Poate ne surprinde sa aflam ca greselile trecute nu numai ca nu trebuie sa fie o piedica ci, in realitate, pot fi o binecuvantare. Practic, noi crestem facand greseli. Inainte ca artistul sa creeze o capodopera pe panza, experimenteaza multe esecuri datorita greselilor. Inainte ca muzicianul sa poata incanta publicul cu talentul lui, trebuie sa petreaca ani la rand facand greseli si corectandu-le. In fiecare sector al vietii sunt ani si ani de mici greseli, imaturitati si gafe in timp ce barbati si femei se pregatesc pentru o traire frumoasa si pentru o lucrare nobila.
Paul E. Billheimer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu