MARGARITAR... RUGACIUNEA
Un copil bate la usa tatalui sau cu indrazneala si perseverenta si cunoscandu-si drepturile de copil, nu se asteapta sa fie refuzat. La fel ar trebui sa fie si copii lui Dumnezeu, care prin ispasirea lui Cristos, au intrare libera la Tatal. Toti copii lui Dumnezeu se roaga, dar nu toti stiu ce inseamna a se lupta in rugaciune. (Coloseni 4:12) Multa rugaciune pentru cei nemantuiti este semnul unui suflet viguros. Cristos s-a rugat pentru vrajmasii Lui: "Tata iarta-i, caci nu stiu ce fac" (Luca 23:34). Pavel s-a rugat pentru iudei: "dorinta inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru israeliti este sa fie mantuiti" (Romani10:1). Invataturile lui Dumnezeu (nu decretele Lui), reprezinta regula pentru rugaciunea noastra. El vrea sa ne rugam pentru toti oamenii.
A fi sustinult in credinta pe o perioada lunga de intarziere a raspunsului la rugaciune este, in sine, un raspuns nepretuit la rugaciune. (Matei 15:22-28) Cand nu ne putem ruga de loc, atunci este timpul potrivit sa ne rugam. Noi il cinstim pe Dumnezeu cand ne luptam cu dificultati launtrice, si ne aratam credinta in mijlocirea Domnului Isus aducand raceala duhului nostru la Marele Preot.
Adevarata indrazneala in rugaciune nu trebuie evaluata dupa vorbe bune, ci prin urmatorul test: cat de mult este calcata in picioare vointa carnii, si pana unde este voia lui Dumnezeu calauza sufletului? Daca urechea pacatosilor este inchisa la cuvintele noastre, fie ca gura noastra sa se deschida pentru ei la scaunul indurarii. Copii lui Dumnezeu sunt in stare sa nu acorde prea mare pret rugaciunilor lor si lucrurilor sfinte, si sa se indoiasca de primirea jertfelor lor, din cauza imperfectiunilor acestora. Intr-adevar e bine sa ai o gandire smerita; dar necredinta nu ii este placuta lui Dumnezeu. Ganguritul unui copil este mai placut in urechea Tatalui decat cele mai frumos rostite cuvinte ale unui rob.
Elisei a cerut un "lucru greu" (2Imparati 2:10). La fel sunt multe din cererile noastre; ele nu sunt lucruri prea grele pentru Domnul, care este incantat sa daruiasca cu generozitate si pentru care nimic nu este imposibil. Dar e nevoie ca inima sa fie pregatita pentru a primi o binecuvantare spirituala. Iar aceasta pregatire a inimii, se face prin multa lepadare de sine. Mijlocirea lui Critos este intemeiata pe ispasirea Lui; la fel este si cu rugaciunea credintei.
Cand cerem sa fim facuti asemeni chipului lui Cristos, dar nu ne place sa fim goliti de noi insine, rugaciunea aceasta porneste de pe buse nesincere (Psalmul 15). Dumnezeu, Tatal nostru, nu le poate refuza copiilor Lui nici un lucru care este spre binele lor. Cei care il cunosc pe Dumnezeu, doresc numai ceea ce este in concordanta cu voia Lui - ei stiu ca fericirea lor, consta in a nu avea alta voie decat pe a Lui. In felul acesta, ei au totul asa cum doresc; dorinta lor este de a-i fi placuti lui Dumnezeu, si ceea ce-i place lui Dumnezeu le place si lor.
Rugaciunile consemnate in Scriptura spun multe in cuvinte putine. Sufletul convins ca "Dumnezeu este", nu poate folosi cuvinte de prisos - el tine de Dumnezeu si invinge. Putini sunt straini de facutul de rugaciuni, dar, vai, multi sunt straini de rugaciune! Sufletul aflat in rugaciune adevarata priveste la cruce si spune: Daca nu ar fi fost acea cruce, nu m-as fi rugat niciodata!
Adeseori rugaciunea psalmistului nu este mai mult decat un strigat, un suspin, o dorinta a sufletului sarac, plin de cainta. Nu dupa multa noastra lucrare vizibila va fi stabilita in ziua Domnului valoarea slujirii noastre. Printre cele mai bune ajutoare ale bisericii se numara acei multi mijlocitori care zac in paturile lor de boala.
Vaduva insistenta din Luca 18 ii preprezinta pe toti alesii Domnului. Ei sunt un popor care se roaga. Iar pilda ii invata ca Dumnezeu le probeaza credinta. Carnii ii pare ca El favorizeaza adversarul, dar aceea staruinta in rugaciune va invinge cu siguranta.
Imprejurarile fiecarui ceas ne furnizeaza prilejuri de a merge la tronul harului. Si, intr-adevar trebuie, in tainita inimii noastre, sa avem comuniune cu Dumnezeu Tatal pe tot parcursul zilei, sa-I auzim glasul, sa cerem calauzirea Lui - sau sa marturisim desi esuam in vreunul din aceste lucruri. Pe masura ce vom inainta in cunoasterea lui Dumnezeu si a noastra insine, vom avea din ce in ce mai mult din duhul de copilas, neancrezandu-ne in noi insine si punandu-ne totodata increderea in Dumnezeu.
Robert C. Chapman
Un copil bate la usa tatalui sau cu indrazneala si perseverenta si cunoscandu-si drepturile de copil, nu se asteapta sa fie refuzat. La fel ar trebui sa fie si copii lui Dumnezeu, care prin ispasirea lui Cristos, au intrare libera la Tatal. Toti copii lui Dumnezeu se roaga, dar nu toti stiu ce inseamna a se lupta in rugaciune. (Coloseni 4:12) Multa rugaciune pentru cei nemantuiti este semnul unui suflet viguros. Cristos s-a rugat pentru vrajmasii Lui: "Tata iarta-i, caci nu stiu ce fac" (Luca 23:34). Pavel s-a rugat pentru iudei: "dorinta inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru israeliti este sa fie mantuiti" (Romani10:1). Invataturile lui Dumnezeu (nu decretele Lui), reprezinta regula pentru rugaciunea noastra. El vrea sa ne rugam pentru toti oamenii.
A fi sustinult in credinta pe o perioada lunga de intarziere a raspunsului la rugaciune este, in sine, un raspuns nepretuit la rugaciune. (Matei 15:22-28) Cand nu ne putem ruga de loc, atunci este timpul potrivit sa ne rugam. Noi il cinstim pe Dumnezeu cand ne luptam cu dificultati launtrice, si ne aratam credinta in mijlocirea Domnului Isus aducand raceala duhului nostru la Marele Preot.
Adevarata indrazneala in rugaciune nu trebuie evaluata dupa vorbe bune, ci prin urmatorul test: cat de mult este calcata in picioare vointa carnii, si pana unde este voia lui Dumnezeu calauza sufletului? Daca urechea pacatosilor este inchisa la cuvintele noastre, fie ca gura noastra sa se deschida pentru ei la scaunul indurarii. Copii lui Dumnezeu sunt in stare sa nu acorde prea mare pret rugaciunilor lor si lucrurilor sfinte, si sa se indoiasca de primirea jertfelor lor, din cauza imperfectiunilor acestora. Intr-adevar e bine sa ai o gandire smerita; dar necredinta nu ii este placuta lui Dumnezeu. Ganguritul unui copil este mai placut in urechea Tatalui decat cele mai frumos rostite cuvinte ale unui rob.
Elisei a cerut un "lucru greu" (2Imparati 2:10). La fel sunt multe din cererile noastre; ele nu sunt lucruri prea grele pentru Domnul, care este incantat sa daruiasca cu generozitate si pentru care nimic nu este imposibil. Dar e nevoie ca inima sa fie pregatita pentru a primi o binecuvantare spirituala. Iar aceasta pregatire a inimii, se face prin multa lepadare de sine. Mijlocirea lui Critos este intemeiata pe ispasirea Lui; la fel este si cu rugaciunea credintei.
Cand cerem sa fim facuti asemeni chipului lui Cristos, dar nu ne place sa fim goliti de noi insine, rugaciunea aceasta porneste de pe buse nesincere (Psalmul 15). Dumnezeu, Tatal nostru, nu le poate refuza copiilor Lui nici un lucru care este spre binele lor. Cei care il cunosc pe Dumnezeu, doresc numai ceea ce este in concordanta cu voia Lui - ei stiu ca fericirea lor, consta in a nu avea alta voie decat pe a Lui. In felul acesta, ei au totul asa cum doresc; dorinta lor este de a-i fi placuti lui Dumnezeu, si ceea ce-i place lui Dumnezeu le place si lor.
Rugaciunile consemnate in Scriptura spun multe in cuvinte putine. Sufletul convins ca "Dumnezeu este", nu poate folosi cuvinte de prisos - el tine de Dumnezeu si invinge. Putini sunt straini de facutul de rugaciuni, dar, vai, multi sunt straini de rugaciune! Sufletul aflat in rugaciune adevarata priveste la cruce si spune: Daca nu ar fi fost acea cruce, nu m-as fi rugat niciodata!
Adeseori rugaciunea psalmistului nu este mai mult decat un strigat, un suspin, o dorinta a sufletului sarac, plin de cainta. Nu dupa multa noastra lucrare vizibila va fi stabilita in ziua Domnului valoarea slujirii noastre. Printre cele mai bune ajutoare ale bisericii se numara acei multi mijlocitori care zac in paturile lor de boala.
Vaduva insistenta din Luca 18 ii preprezinta pe toti alesii Domnului. Ei sunt un popor care se roaga. Iar pilda ii invata ca Dumnezeu le probeaza credinta. Carnii ii pare ca El favorizeaza adversarul, dar aceea staruinta in rugaciune va invinge cu siguranta.
Imprejurarile fiecarui ceas ne furnizeaza prilejuri de a merge la tronul harului. Si, intr-adevar trebuie, in tainita inimii noastre, sa avem comuniune cu Dumnezeu Tatal pe tot parcursul zilei, sa-I auzim glasul, sa cerem calauzirea Lui - sau sa marturisim desi esuam in vreunul din aceste lucruri. Pe masura ce vom inainta in cunoasterea lui Dumnezeu si a noastra insine, vom avea din ce in ce mai mult din duhul de copilas, neancrezandu-ne in noi insine si punandu-ne totodata increderea in Dumnezeu.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu