MARGARITAR ...TAINUIREA VIITORULUI – 2 -

Dumnezeu dirijeaza planetele

Pentru zilele care ne stau inainte, calea noastra este invaluita in mister. Dar daca putem fi siguri ca propria noastra cale va fi randuita in mod divin, nu trebuie sa ne temem. Multior oameni le este greu sa creada in calauzirea divina. Se stie ca El dirijeaza soarele si stelele in orbitele lor atat de precis, incat ele niciodata nu deviaza, nici macar cat un fir de par, in cursul lor. Se stie ca El dirijeaza planeltele atat de exact, incat in tot acest univers, cu milioane de lumi din el, cu sistem peste sistem, veac dupa veac e o precizie absoluta in toate miscarile lor. Nicio stea nu e vreodata prea rapida sau prea inceata. Nici o planeta nu-si paraseste vreodata orbita. Soarele niciodata nu intarzie sa rasata. Dumnezeu a trasat traiectorii pentru sferele din univers si le-a determinat sa se deplaseze pe aceste traiectorii. El le dirijeaza atat de precis, incat oamenii de stiinta pot calcula producerea exacta a unei eclipse cu mii de ani inainte.

Ei ii calauzeste pe ci mici ai Lui

Dar se intereseaza Dumnezeu de eva atat de marunt ca vietile individuale ale oamenilor? Daca El, intr-adevar, imprima directia, se rezuma la vietile marilor oameni, care poarta in mainile lor destine importante si care sunt trimisi in misiuni cu responsabilitati vaste, sau se gandeste El si la cararea zilnica a milioane de copii ai Lui? Ii arata El unui copilas drumul spre hatisurile derutante ale vietii? Il conduce El inapoi, acasa, pe cel ratacit? Nu ne este greu sa credem ca El poate dirija traiectoria unor oameni mari, ale caror vieti au un impact asupra lumii; dar va arata El oamenilor obisnuiti calea? Va calauzi El pe un om sarac sau pe un copils? El cheama stelele pe nume, dar stie El cine sunt eu?

Scriptura ofera din plin raspunsuri la aceste intrebari. De exemplu ni se spune ca Dumnezeu este Tatal nostru. Care sunt caracteristicile calitatii de parinte? E ceva prea marunt in vietile copiilor de care sa nu fieminteresat tatal lor? Tot ceea ce este bun in calitatea omeneasca de parinte este numai reflectarea celei divine. Ni se spune nu numai ca Dumnezeu cheama pe nume stelele, dar si ca Bunul Pastor Isi cheama oile pe nume. Daca El hraneste vrabiile si imbraca crinii de pe camp, putem fi siguri ca El ii va invata pe copii Lui calea pe care trebuie sa mearga.

Sa nu creada nimeni ca , in gandul lui Dumnezeu, el este doar unul dintr-o multime. Fiecare credincios are propriul lor, si Dumnezeu ingrijeste de el intocmai ca si mcum ar fi singurul. Dumnezeu ne iubeste pe fiecare in parte, in mod individual. Voia lui Dumnezeu are in vedere si cele mai mici evenimente de viata. Mana Lui este in fiecare eveniment. Natura este sub controlul Lui. Nici o furtuna, nici un cutremur, nici un uragan sau val de reflux nu are vreodata loc fara permisiunea Lui. Chiar si fulgii de nea sunt sub controlul Lui. Marea este a Lui, El a facut-o. El spune valurilor mandre: “Pana aici vii, sa nu mergi mai departe” (Iov 38:11) Aceasta lume nu este sub controlul unei forte oarbe, ci sub controlul Celui care ne-a iubit si s-a dat pe Sine pentru noi. “Mainile care au fost strapunse, invartesc rotile istoriei umane si modeleaza circumstantele voetilor individuale.” (Maclaren)

Daca toate acestea sunt adevarate, putem fi siguri ca nu vom fi lasati sa ne gasim singuri calea.

El ne calauzeste prin lucruri marunte

Daca nu suntem atenti, e posibil sa nu recunoastem calauzirea lui Dumnezeu, pentru ca, adeseori ea ne poarta pe cai simple, obisnuite. Riscam sa asociem calauzirea lui Dumnezeu numai cu lucrurile mai dramatice, mai neobisnuite sau mai senzationale din viata. Dar daca indrumarea lui Dumnezeu s-ar margini doar la momentele sau evenimentele importante sau remarcabile, viata ar fi destul de lipsita de calauzirea Lui, pentru ca evenimentele importante sunt rare. Daca nu reusim sa recunoastem calauzirea lui Dumnezeu de rutina zilnica, monotona, probabil ca e posibil sa o ratam cu totul. Trebuie sa retinem ca marile principii sunt la fel de bine exersate si intarite prin practicarea lor si in imprejurarile banale, ca si in cele care par mai senzationale.

Va rog sa nu uitati aceasta. Conducerea lui Dumnezeu este la fel de neantrerupta in trebuirle curente ale unei slujiri umile ca si in asa-numitele evenimente senzationale, de mare notorietate. Cu toate ca viata ta este, in mare masura, una ascunsa, aceasta nu inseamna ca Dumnezeu se ingrijeste mai putin de tine decat de cei care sunt persoane marcante.

Adanc in cavitatile impenetrabile ale oceanului, infloresc flori de cea mai rara frumusete si perfectiune. Desi nu sunt vazute niciodata de ochii omenesti, Dumnezeu se ingrijeste la fel de mult de ele ca si de acele flori care infloresc in sere si gradini.

Pamantul este imbibat de cer

Cel mai umil destin ofera loc destul pentru cea mai nobila traire, dar se poate ca noi sa nu simtim ca acest lucru este intradevar asa. Sunt foarte multe indatoriri in vietile noastre care sunt plictisitoare. Tinerii gasesc scoala anosta. Sun tmame credincioase care ajung dezgustate de treburile casnice nesfarsite. Sunt oameni buni care se satura de rutina biroului, a magazinului, a fabricii sau a fermei. Uneori, celor mai multi dintre noi le apare sentimentul ca ceea ce avem de facut si de zi nu este demn de noi. Simtim ca trebuie sa fi fost facuti pentru lucruri mai nobile. Dar chiar in indatoririle pe care in mod natural, le-ai putea dispretui, vei gasi oportunitatea de a-ti forma un caracter nobil.

Amintiti-va ca Moise a avut viziunea rugului aprins in timp ce pastea oile in pustie. Daca ar fi fost asa cum suntem unii dintre noi in treburile noastre zilnice, probabil ca ar fi ratat acea revelatie. “Pamantul este plin de cer si in fiecare tufis obisnuit arde Dumnezeu, (dar numai care au ochii deschisi vad aceasta. Ceilalti ratacesc in jur cautand coacaze.)

El ne calauzeste prin lucruri obisnuite

Dumnezeu a gasit, de obicei, cele mai putin probabile locuri. Pastorii umili de pe soastele Iudeii au fost cei carora li s-a dat vestea binecuvantata, iar ei L-au gasit pe Dumnezeu, nu intr-un palat lumesc, ci intr-un staul de rand. Ei ar fi pierdut calauzirea lui Dumnezeu daca nu ar fi fost ocupati cu treburi umile. In timp ce Ghedeon treiera graul si Elisei ara cu boii, s-a intamplat sa le fie date revelatiile lui Dumnezeu. Adesea Dumnezeu este gasit pe cele mai modeste cai.

Filip i-a spus lui Isus:”Arata-ne pe Tatal”, iar raspunsul lui Isus arata dezamagirea Lui: “De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut Filipe? Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal. (Ioan 14:9) Evident ca Filip s-a gandit ca revelatia trebuie sa fie una stralucitoare si n-a reusit sa-L recunoasca pe Tatal in linistea vietii zilnice a lui Cristos.

Cristos ne este descoperit, de obicei, in straie simple si pe cai umile. Tefuzam sarcini si indatoriri care ne sunt incredintate, crezand ca ele sunt sub nivelul nostru, fara sa realizam ca ne-au fost date de Dumnezeu si ca ingerii le-ar indeplini plini de zel. Evident ca niciunul din ucenici n-ar fi luat ligheanul si stergarul in acea ultima noapte, ca sa spele picioarele celorlalti si pe ale Invatatorului. Spalarea picioarelor este cea mai umila dintre toate sarcinile. Cel mai umil rob din gospodarie face acest lucru. Dar, pe cand acesti barbati se gandeau ca era sub demnitatea lor sa indeplineasca o astfel de sarcina umilitoare, Domnul cerului si al pamantului a luat stergarul si a facut-o. El nu a considerat-o a fi mai prejos de El.

Paul E. Billheimer