MARGARITAR...
INCERCAREA SLUJITORILOR LUI CRISTOS
Cand Cristos vrea sa le ofere o cinste aparte slujitorilor Lui, adeseori ingaduie ca ei sa aibe putin pret in ochii oamenilor. Daca sfintii sunt invredniciti sa sufere ocara de dragul lui Cristos, vor aprecia onoarea ce lise face de a fi asemenea Stapanului lor. Pavel si Sila, aruncati in temnita din Filipi, au cantat laude lui Dumnezeu.
Cristos nu lasa niciodata ca vre-un credincios slujitor de-al Lui sa sufere pierdere fara ca El sa transforme acea pierdere intr-un mare castig. Dumnezeu ii ceinsteste intotdeauna pe slujitorii Lui credinciosi si ii mangaie pe cei prigoniti.
CUM SA NE OCUPAM DE GRESELILE ALTORA
Daca vrem sa mustram in mod intelept carnea din fratii nostri, trebuie mai intai, urmand exemplul Domnului nostru, sa ne amintim de harul din ei si sa-L laudam. Cei care cunosc bine crucea lui Croistos si propriile lor inimi vor fi zabavnici in a-si asuma slujba de a mustra; daca, totusi, vor mustra, vor trata acest lucru cu toata seriozitatea, stiind cat de mult rau se poate produce prin abordarea neanteleapta a unei greseli.
Sa incepem prin a ne cerceta pe noi insine, daca vrem sa putem mustra cu folos pe altii. Multa judecata de sine il face pe un zabavnic in a judeca pe altii; si tocmai blandetea unui astfel de om da un tais ascutit mustrarilor lui. Atunci cand mustram pacatul din altii, trebuie sa ne aducem aminte de atitudinea Duhului Sfant fata de noi. El vine ca Duh al dragostei si, indiferent pentru ce ne mustra, ne castiga inima prin mila si iertare prin Cristos.
A ierta fara a reprosa, fie si numai prin atitudine sau privire, este un exercitiu inalt al harului - inseamna a calca pe urmele lui Cristos. Daca am fost ranit de cineva, sa ma gandesc ca e mult mai bine sa fiu eu cel care sufera decat cel care face rau!
Carnea rar vrea sa pedepseasca pentru a preveni repetarea greselii, dar harul ne invata sa ne aparam fara arme. Omul, care, de" spatezeci de ori cate sapte" ori iarta nedreptatile este cel care stie cel mai bine cum sa se protejeze. Daca cineva imi face un rau, sa ma port fata de el cu mila lui Cristos si sa-i cer lui Dumnezeu sa-l duca la pocainta. Suntem partasi la vina unui madular al lui Cristos pana cand nu marturisim pacatul lui ca si cum ar fi al nostru (Daniel 9), deplangem pacatul lui, ne rugam pentru iertarea lui si cautam, in duhul dragostei, restaurarea celui care a gresit.
Daca limba noastra a fost inselata sa vorbeasca cu lipsa de consideratie sau chiar depreciativ la adresa unui frate absent, sa ne grabim sa spunem: "Vai L-am ranit pe Cristos!" Cand, cu dragoste, ii vorbesc unui frate despre greseala lui, aceasta e din cauza ca urasc pacatul. Daca ii vorbesc despre ea pe un ton taios, satisfactia de sine e cea care ma mana. Daca, sub Lege, cand relatiile erau numai dupa carne, israelitul nu trebuia sa ingaduie pacatul in viata fratelui sau (Levitic 19:17), cu atat mai putin trebuie el ingaduit sub Evanghelie, care ii leaga pe sfinti impreuna in mod spiritual si pe vecie.
Figura de stil cu paiul din ochi arata de cata indemanare si gingasie are nevoie cel care vrea sa-i mustre pe fratii lui. Cine ar incredinta un madular asa de pretios cum e ochiul pe mana unei maini brutale, nepricepute? Domnului ii place sa manifeste o gingasie aparte fata de cei care au ajuns deprimati, chiar daca aceasta s.a intimplat din cauza propriilor lor nebunii. "Duceti-va si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru" (Marcu 16:7).
VORBIREA DE RAU
Nu vom scapa de limba altora pana nu vom scapa mai intai de dragostea de sine si de flatarea eului. Nici o sabie nu este asa de ascutita ca limba. Numai strunirea inimii poate duce la strunirea eficienta a buzelor. Calomniatorul este cel care, cu rautate ponegreste pe altii; flecarul face asta din cauza ca ii lipseste gingasia dragostei.
Robert C. Chapman
INCERCAREA SLUJITORILOR LUI CRISTOS
Cand Cristos vrea sa le ofere o cinste aparte slujitorilor Lui, adeseori ingaduie ca ei sa aibe putin pret in ochii oamenilor. Daca sfintii sunt invredniciti sa sufere ocara de dragul lui Cristos, vor aprecia onoarea ce lise face de a fi asemenea Stapanului lor. Pavel si Sila, aruncati in temnita din Filipi, au cantat laude lui Dumnezeu.
Cristos nu lasa niciodata ca vre-un credincios slujitor de-al Lui sa sufere pierdere fara ca El sa transforme acea pierdere intr-un mare castig. Dumnezeu ii ceinsteste intotdeauna pe slujitorii Lui credinciosi si ii mangaie pe cei prigoniti.
CUM SA NE OCUPAM DE GRESELILE ALTORA
Daca vrem sa mustram in mod intelept carnea din fratii nostri, trebuie mai intai, urmand exemplul Domnului nostru, sa ne amintim de harul din ei si sa-L laudam. Cei care cunosc bine crucea lui Croistos si propriile lor inimi vor fi zabavnici in a-si asuma slujba de a mustra; daca, totusi, vor mustra, vor trata acest lucru cu toata seriozitatea, stiind cat de mult rau se poate produce prin abordarea neanteleapta a unei greseli.
Sa incepem prin a ne cerceta pe noi insine, daca vrem sa putem mustra cu folos pe altii. Multa judecata de sine il face pe un zabavnic in a judeca pe altii; si tocmai blandetea unui astfel de om da un tais ascutit mustrarilor lui. Atunci cand mustram pacatul din altii, trebuie sa ne aducem aminte de atitudinea Duhului Sfant fata de noi. El vine ca Duh al dragostei si, indiferent pentru ce ne mustra, ne castiga inima prin mila si iertare prin Cristos.
A ierta fara a reprosa, fie si numai prin atitudine sau privire, este un exercitiu inalt al harului - inseamna a calca pe urmele lui Cristos. Daca am fost ranit de cineva, sa ma gandesc ca e mult mai bine sa fiu eu cel care sufera decat cel care face rau!
Carnea rar vrea sa pedepseasca pentru a preveni repetarea greselii, dar harul ne invata sa ne aparam fara arme. Omul, care, de" spatezeci de ori cate sapte" ori iarta nedreptatile este cel care stie cel mai bine cum sa se protejeze. Daca cineva imi face un rau, sa ma port fata de el cu mila lui Cristos si sa-i cer lui Dumnezeu sa-l duca la pocainta. Suntem partasi la vina unui madular al lui Cristos pana cand nu marturisim pacatul lui ca si cum ar fi al nostru (Daniel 9), deplangem pacatul lui, ne rugam pentru iertarea lui si cautam, in duhul dragostei, restaurarea celui care a gresit.
Daca limba noastra a fost inselata sa vorbeasca cu lipsa de consideratie sau chiar depreciativ la adresa unui frate absent, sa ne grabim sa spunem: "Vai L-am ranit pe Cristos!" Cand, cu dragoste, ii vorbesc unui frate despre greseala lui, aceasta e din cauza ca urasc pacatul. Daca ii vorbesc despre ea pe un ton taios, satisfactia de sine e cea care ma mana. Daca, sub Lege, cand relatiile erau numai dupa carne, israelitul nu trebuia sa ingaduie pacatul in viata fratelui sau (Levitic 19:17), cu atat mai putin trebuie el ingaduit sub Evanghelie, care ii leaga pe sfinti impreuna in mod spiritual si pe vecie.
Figura de stil cu paiul din ochi arata de cata indemanare si gingasie are nevoie cel care vrea sa-i mustre pe fratii lui. Cine ar incredinta un madular asa de pretios cum e ochiul pe mana unei maini brutale, nepricepute? Domnului ii place sa manifeste o gingasie aparte fata de cei care au ajuns deprimati, chiar daca aceasta s.a intimplat din cauza propriilor lor nebunii. "Duceti-va si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru" (Marcu 16:7).
VORBIREA DE RAU
Nu vom scapa de limba altora pana nu vom scapa mai intai de dragostea de sine si de flatarea eului. Nici o sabie nu este asa de ascutita ca limba. Numai strunirea inimii poate duce la strunirea eficienta a buzelor. Calomniatorul este cel care, cu rautate ponegreste pe altii; flecarul face asta din cauza ca ii lipseste gingasia dragostei.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu