MARGARITAR... CUNOASTEREA DE SINE SI JUDECATA DE SINE
Adevarata judecata de sine il tine afara pe vrajmas. Cu cat vom practica mai mult judecata de sine, cu atat carnea din noi va fi sesizata mai mult de noi insine, si va fi vazuta mai mult de ceilalti. Atunci cand ne judecam pe noi insine, trebuie sa avem un ochi indreptat asupra Aparatorului pe care il avem la Tatal, altfel vom avea o constiinta tulburata, ceea ce nu ne este de folos.
Cercetarea de sine este un lucru serios si folositor; ea ar trebui sa constea, in principal, din: "Suflete al meu crezi? Iubesti?" (Evrei 11:6; 3:12-13; Ioan 13: 34-35; Romani 13:10; 1 Corinteni 13) Obiceiul de a ne judeca pe noi insine este printre cele mai bune dintre disciplinele spirituale. "Domnul este un Dumnezeu care stie totul, si toate faptele sunt cantarite de El. (!Samuel 2:3) Deoarece Dumnezeu cerceteaza inima, in nenumarate cazuri, judecata Lui condamna acolo unde omul poate ca aproba si lauda. Cu cat Il invitam mai des pe El, Cel cu care avem de a face, sa foloseasca taisul ascutit al "sabiei Duhului" asupra constiintei noastre, cu atat vor fi mai putine locuri in noi in care sa se infiga sagetile arzatoare ale lui Sata.
Daca am tine mai mult cont de faptul ca "avem un Aparator la Tata," ( 1 Ioan 2:1, Bucuresti 2001) nu ne-am duce departe de cararile Domnului si de prezenta Lui. Acest aparator face apel la mila si la dragostea Tatalui, dar si la sfintenia Lui. Aparatorul a fost Cel care a spus: "Duhul este plin de ravna dar carnea este neputincioasa" (Matei 26:41). El cunoaste toate situatiile noastre precum si taria ispitei si a incercarii. Fie ca cea dintai preocupare a constiintei sa fie aceea de a se gandi la acest "Aparator" de la Tatal. Atunci care copii ai lui Dumnezeu ar zabovi sa faca marturisire ori de cate ori este cazul? Fiecare din noi are in sine un rau anuma care il hartuieste - o greutate care trebuie data la o parte. (Evrei 12:1, Bucuresti 2001)
Sa-i cer eu Domnului sa-mi dea cunoasterea de sine; caci cunoasterea de sine, desi este un lucru dureros, e si necesar, si rasplateste toata truda cercetarii si toata lepadarea de sine ce m-ar putea costa. Cand Israel sufera infrangerea in fata cetatii Ai, e timpul sa faca ceea ce, intr-adevar ar fi trebuit facut inainte: sa-l descopere pe Acan din tabara. (vezi Iosua 7)
Cand il vad pe un frate cazut in vreo greseala sa fiu constient de propriile lucruri care ma hartuiesc si sa caut sa-l ridic cu duhul blandetii.
Robert C. Chapman
Adevarata judecata de sine il tine afara pe vrajmas. Cu cat vom practica mai mult judecata de sine, cu atat carnea din noi va fi sesizata mai mult de noi insine, si va fi vazuta mai mult de ceilalti. Atunci cand ne judecam pe noi insine, trebuie sa avem un ochi indreptat asupra Aparatorului pe care il avem la Tatal, altfel vom avea o constiinta tulburata, ceea ce nu ne este de folos.
Cercetarea de sine este un lucru serios si folositor; ea ar trebui sa constea, in principal, din: "Suflete al meu crezi? Iubesti?" (Evrei 11:6; 3:12-13; Ioan 13: 34-35; Romani 13:10; 1 Corinteni 13) Obiceiul de a ne judeca pe noi insine este printre cele mai bune dintre disciplinele spirituale. "Domnul este un Dumnezeu care stie totul, si toate faptele sunt cantarite de El. (!Samuel 2:3) Deoarece Dumnezeu cerceteaza inima, in nenumarate cazuri, judecata Lui condamna acolo unde omul poate ca aproba si lauda. Cu cat Il invitam mai des pe El, Cel cu care avem de a face, sa foloseasca taisul ascutit al "sabiei Duhului" asupra constiintei noastre, cu atat vor fi mai putine locuri in noi in care sa se infiga sagetile arzatoare ale lui Sata.
Daca am tine mai mult cont de faptul ca "avem un Aparator la Tata," ( 1 Ioan 2:1, Bucuresti 2001) nu ne-am duce departe de cararile Domnului si de prezenta Lui. Acest aparator face apel la mila si la dragostea Tatalui, dar si la sfintenia Lui. Aparatorul a fost Cel care a spus: "Duhul este plin de ravna dar carnea este neputincioasa" (Matei 26:41). El cunoaste toate situatiile noastre precum si taria ispitei si a incercarii. Fie ca cea dintai preocupare a constiintei sa fie aceea de a se gandi la acest "Aparator" de la Tatal. Atunci care copii ai lui Dumnezeu ar zabovi sa faca marturisire ori de cate ori este cazul? Fiecare din noi are in sine un rau anuma care il hartuieste - o greutate care trebuie data la o parte. (Evrei 12:1, Bucuresti 2001)
Sa-i cer eu Domnului sa-mi dea cunoasterea de sine; caci cunoasterea de sine, desi este un lucru dureros, e si necesar, si rasplateste toata truda cercetarii si toata lepadarea de sine ce m-ar putea costa. Cand Israel sufera infrangerea in fata cetatii Ai, e timpul sa faca ceea ce, intr-adevar ar fi trebuit facut inainte: sa-l descopere pe Acan din tabara. (vezi Iosua 7)
Cand il vad pe un frate cazut in vreo greseala sa fiu constient de propriile lucruri care ma hartuiesc si sa caut sa-l ridic cu duhul blandetii.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu