MARGARITAR... CRISTOS SI BISERICA
"Si cat de scumpe imi sunt gandurile Tale, Dumnezeule, cat de mare este numarul lor." (Psalmul 139:17) Acesta este limbajul lui Cristos - Capul - ; El priveste madularele ca fiind una cu El. Epistola catre Efeseni da forma acestei bucati de aur.
Nu apuca niciodata pe o cale sinuasa pentru a cauta sa fii primit de Dumnezeu - du-te drept la Cristos. Dar cand vrei sa te uiti la copii lui Dumnezeu, uita-te bine la Cristosu pentru prima data, si apoi sa-i vezi pe sfinti in El.
Cristos se numeste pe Sine sotul bisericii, deoarece legatura casatoriei este cea mai stransa si cea mai gingasa dintre toate legaturile omenesti. In acelasi timpe, pentru a arata puritatea dragostei Lui, El o numeste sora Lui. Tandretea Lui isi gaseste placerea in a o ajuta in neputintele ei. Ea se sprijina pe El, cautand nu doar suport, protectie si calauzire, ci de asemena, si in principal, comuniune; iar odihnirea in El se contopeste cu dragostea plina de ardoare, care, pentru El, este asemena vinului inmiresmat.
Mirele a fost cel care a purtat pacatele miresei Lui in trupul Lui pe cruce. Ce alta povara ar putea fi pe care El sa n-o poarte? Chiar si necazurile pe care ni le cauzeaza propria noastra nebunie sunt pentru el ocazii de a-si arata dragostea, daca noi suntem gata sa ne aruncam povara asupra Lui. Dar daca nu ne judecam pe noi insine, El stie cum sa ne disciplineze, ca sa ajungem sa facem asta, si ca El sa poate sa-i mangaie pe intristatii Lui cu harul dragostei Lui nemarginite.
De cei singuri, intristati, lipsiti de prieteni, ispititi, descurajati, dispretuiti, parasiti, proscrisi, - de fiecare in parte se va ocupa Cristos, indiferent de cazul persoanei respective, ca si cum acea persoana, ar fi singura aflata in grija Lui. Cat de pretios, cat de minunat, cat de glorios se dovedeste a fi Cristos pentru aceasta grija riguroasa si speciala fata de fiecare madular al trupului Sau!
Daca Cristos nu se multumeste cu gloria Lui prezenta de la dreapta lui Dumnezeu fara a avea alaturi Biserica Lui, madularele trupului Sau, cum putem noi sa fim multumiti fara El in aceasta vale a umbrei mortii, in aceasta lume rea de acum? Lampadarul din Templu era o imagine a Bisericii. Marele Preot trebuia sa puna in el undelemnul, sa-i curete lampile, sa vegheze asupra lui, sa se ingrijeasca de el; lumina lui trebuia sa straluceasca puternic si necurmat.
Distrugerea unei imparatii este un lucru mic ochii lui Dumnezeu in comparatie cu dezbinarea intre niste pacatosi rascumparati prin sangele lui Cristos. Cand trupul se bucura de sanatate perfecta, exista o colaborare linistita, desavarsita intre madularele lui; asa a fost in cazul Bisericii la Rusalii, si asa ar trebui sa fie si in cazul nostru, acum. Pentru a reforma Biserica lui Dumnezeu ar trebui sa incepem cu propria noastra reformare. Schismele si dezbinarile doar se vor inmulti cat timp vom cauta sa-i reformam pe altii. Intelepciunea sta numai de partea celor smeriti.
In Filipeni, capitolul 2, este dezaprobata si data la o parte orice incercare a omului de a-si placea siesi. Dar, vai Biserica lui Dumnezeu din aceste zile seamana mai mult cu acei corinteni carnali, aroganti, schismatici, decat cu sfintii smeriti din Filipi, a caror partasie in Duhul a bucurat inima lui Pavel.
Noua creatie este incantarea lui Dumnezeu. In aceasta noua creatie, Cristos este capul, iar El sta inaintea lui Dumnezeu fiind una cu Biserica. Biserica, Trupul lui Cristos, nu se poate ridica deasupra starii ei joase de acum pana cand madularele sale nu vor fi constiente de necesitatea de a-si implini, fiecare in parte slujba in Trup. Desi deplang schismele si dezbinarile din Biserica lui Dumnezeu, Ii dau dreptate lui Dumnezeu si Il binecuvintez pentru intelepciunea si nepartinirea disciplinei Lui: El ne face sa seceram ceea ce am semanat.
Denumirile date Bisericii in Scriptura vorbesc despre unitatea cereasca - "trup", "viata", "templul lui Dumnezeu", "neam sfant", semintie aleasa", "preotie imparateasca". Asemena cuvinte o prezinta pe Biserica lui Dumnezeu drept martora Lui in lume. Dar numele care au fost inventate de oameni sunt nume de secte si proclama rusinea noastra. Biserica lui Dumnezeu este un ogor care are nevoie de un arat dublu.
Cristos se bucura necurmat de comuniune desavarsita cu Tatal Lui. El tanjeste si dupa comuniunea cu noi, madularele Lui (Apocalipsa 3:20); cand aceasta ii este refuzata, din cauza egoismului nostru, El se intoarce spre Tatal si afla bucurie si odihna in comuniunea cu El. Aceia din Biserica lui Dumnezeu care deplang starea ei decazuta, trebuie, de asemena. sa se indrepte spre Tatal si spre Fiul pentru partasie, prin Duhul Sfant, atunci cand nu pot gasi printre frati ceea ce doreste inima lor.
Chivotul lui Dumnezeu la Iordan, a mers inaintea poporului, a fost in mijlocul lui si a venit dupa el. Cristos este conducatorul, Ariegarda si slava in mijlocul Bisericii; este viata ei si legatura partasiei. Dupa cum Cristos este stralucirea slavei lui Cristos, El, ca soare al dreptatii, raspandeste, prin intermediul Bisericii razele luminii Lui.
Dupa cum fara Cristos, insusirile nespuse ale Tatalui nu s-au manifestat, la fel nici slava lui Cristos nu s-a aratat pana cand nu s-a manifestat Trupul Lui Biserica, cea care este plinatatea Lui. Dar Bi-serica nu straluceste prin insusirile proprii; ea este alcatuita din cei care, fiind prin natura lor paman-testi si fara valoare, sunt creati din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Viata frumusetea si slava Bisericii se trag toate, din Cristos, Domnul ei. Iar Cristos este, prin natura Lui stralucirea slavei Tatalui.
Robert C. Chapman
"Si cat de scumpe imi sunt gandurile Tale, Dumnezeule, cat de mare este numarul lor." (Psalmul 139:17) Acesta este limbajul lui Cristos - Capul - ; El priveste madularele ca fiind una cu El. Epistola catre Efeseni da forma acestei bucati de aur.
Nu apuca niciodata pe o cale sinuasa pentru a cauta sa fii primit de Dumnezeu - du-te drept la Cristos. Dar cand vrei sa te uiti la copii lui Dumnezeu, uita-te bine la Cristosu pentru prima data, si apoi sa-i vezi pe sfinti in El.
Cristos se numeste pe Sine sotul bisericii, deoarece legatura casatoriei este cea mai stransa si cea mai gingasa dintre toate legaturile omenesti. In acelasi timpe, pentru a arata puritatea dragostei Lui, El o numeste sora Lui. Tandretea Lui isi gaseste placerea in a o ajuta in neputintele ei. Ea se sprijina pe El, cautand nu doar suport, protectie si calauzire, ci de asemena, si in principal, comuniune; iar odihnirea in El se contopeste cu dragostea plina de ardoare, care, pentru El, este asemena vinului inmiresmat.
Mirele a fost cel care a purtat pacatele miresei Lui in trupul Lui pe cruce. Ce alta povara ar putea fi pe care El sa n-o poarte? Chiar si necazurile pe care ni le cauzeaza propria noastra nebunie sunt pentru el ocazii de a-si arata dragostea, daca noi suntem gata sa ne aruncam povara asupra Lui. Dar daca nu ne judecam pe noi insine, El stie cum sa ne disciplineze, ca sa ajungem sa facem asta, si ca El sa poate sa-i mangaie pe intristatii Lui cu harul dragostei Lui nemarginite.
De cei singuri, intristati, lipsiti de prieteni, ispititi, descurajati, dispretuiti, parasiti, proscrisi, - de fiecare in parte se va ocupa Cristos, indiferent de cazul persoanei respective, ca si cum acea persoana, ar fi singura aflata in grija Lui. Cat de pretios, cat de minunat, cat de glorios se dovedeste a fi Cristos pentru aceasta grija riguroasa si speciala fata de fiecare madular al trupului Sau!
Daca Cristos nu se multumeste cu gloria Lui prezenta de la dreapta lui Dumnezeu fara a avea alaturi Biserica Lui, madularele trupului Sau, cum putem noi sa fim multumiti fara El in aceasta vale a umbrei mortii, in aceasta lume rea de acum? Lampadarul din Templu era o imagine a Bisericii. Marele Preot trebuia sa puna in el undelemnul, sa-i curete lampile, sa vegheze asupra lui, sa se ingrijeasca de el; lumina lui trebuia sa straluceasca puternic si necurmat.
Distrugerea unei imparatii este un lucru mic ochii lui Dumnezeu in comparatie cu dezbinarea intre niste pacatosi rascumparati prin sangele lui Cristos. Cand trupul se bucura de sanatate perfecta, exista o colaborare linistita, desavarsita intre madularele lui; asa a fost in cazul Bisericii la Rusalii, si asa ar trebui sa fie si in cazul nostru, acum. Pentru a reforma Biserica lui Dumnezeu ar trebui sa incepem cu propria noastra reformare. Schismele si dezbinarile doar se vor inmulti cat timp vom cauta sa-i reformam pe altii. Intelepciunea sta numai de partea celor smeriti.
In Filipeni, capitolul 2, este dezaprobata si data la o parte orice incercare a omului de a-si placea siesi. Dar, vai Biserica lui Dumnezeu din aceste zile seamana mai mult cu acei corinteni carnali, aroganti, schismatici, decat cu sfintii smeriti din Filipi, a caror partasie in Duhul a bucurat inima lui Pavel.
Noua creatie este incantarea lui Dumnezeu. In aceasta noua creatie, Cristos este capul, iar El sta inaintea lui Dumnezeu fiind una cu Biserica. Biserica, Trupul lui Cristos, nu se poate ridica deasupra starii ei joase de acum pana cand madularele sale nu vor fi constiente de necesitatea de a-si implini, fiecare in parte slujba in Trup. Desi deplang schismele si dezbinarile din Biserica lui Dumnezeu, Ii dau dreptate lui Dumnezeu si Il binecuvintez pentru intelepciunea si nepartinirea disciplinei Lui: El ne face sa seceram ceea ce am semanat.
Denumirile date Bisericii in Scriptura vorbesc despre unitatea cereasca - "trup", "viata", "templul lui Dumnezeu", "neam sfant", semintie aleasa", "preotie imparateasca". Asemena cuvinte o prezinta pe Biserica lui Dumnezeu drept martora Lui in lume. Dar numele care au fost inventate de oameni sunt nume de secte si proclama rusinea noastra. Biserica lui Dumnezeu este un ogor care are nevoie de un arat dublu.
Cristos se bucura necurmat de comuniune desavarsita cu Tatal Lui. El tanjeste si dupa comuniunea cu noi, madularele Lui (Apocalipsa 3:20); cand aceasta ii este refuzata, din cauza egoismului nostru, El se intoarce spre Tatal si afla bucurie si odihna in comuniunea cu El. Aceia din Biserica lui Dumnezeu care deplang starea ei decazuta, trebuie, de asemena. sa se indrepte spre Tatal si spre Fiul pentru partasie, prin Duhul Sfant, atunci cand nu pot gasi printre frati ceea ce doreste inima lor.
Chivotul lui Dumnezeu la Iordan, a mers inaintea poporului, a fost in mijlocul lui si a venit dupa el. Cristos este conducatorul, Ariegarda si slava in mijlocul Bisericii; este viata ei si legatura partasiei. Dupa cum Cristos este stralucirea slavei lui Cristos, El, ca soare al dreptatii, raspandeste, prin intermediul Bisericii razele luminii Lui.
Dupa cum fara Cristos, insusirile nespuse ale Tatalui nu s-au manifestat, la fel nici slava lui Cristos nu s-a aratat pana cand nu s-a manifestat Trupul Lui Biserica, cea care este plinatatea Lui. Dar Bi-serica nu straluceste prin insusirile proprii; ea este alcatuita din cei care, fiind prin natura lor paman-testi si fara valoare, sunt creati din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Viata frumusetea si slava Bisericii se trag toate, din Cristos, Domnul ei. Iar Cristos este, prin natura Lui stralucirea slavei Tatalui.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu