MARGARITAR...
PUTERE SI PERSEVERENTA
Filipeni 3:12. Faptul ca am fost apucati de Cristos este ceea ce ne face in stare ca, prin credinta, sa-L apucam pe El si sa ne tinem de El. Cei care par a fi cei mai incercati, nu sunt intotdeauna cei care duc lupta cea mai aspra. Uneori, lucrurile nu par asa de dificile, incat suntem infricosati; alteori, asa de usoare, incat ne consideram in stare sa le rezolvam. Dar gresim in ambele cazuri. Cel care alearga intr-o cursa nu priveste la spectatorii care il admira, ci numai la tinta. E nevoie la fel de mult sa "deosebim trupul Domnului" (adica sa-L vedem pe Cristos rastignit - 1Corinteni 9:29) pentru a persevera in comuniunea cu Dumnezeu, precum e nevoie sa ne incredem in sangele Lui pentru a fi scapati de mania care va veni. (Ioan 6: 54, 56)
Implinirea promisiunilor lui Dumnezeu nu depinde de puterea fapturii, si nici nu poate fi impiedicata de slabiciunea fapturii. Avem nevoie sa umblam aproape de Dumnezeu, sa respectam toate poruncile Lui, daca vrem sa obtinem de la El tot ceea ce cerem. Straduinta adevarata si perseverenta in lucrurile spirituale, incepe intotdeauna cu umilinta. Este intotdeauna un semn de crestere in spiritualitate cand esti mai chinuit de ispitele placute ale lui Satan decat cele suparatoare.
Ar trebui sa privim intotdeauna marile incercari si marile ispite drept premergatoare ale unor mari binecuvantari si ale unei partasii tot mai mari cu Dumnezeu. Ascultarea harului ne duce la profitabila cunoastere a adevarului si ne invata sa pretuim aceasta cunoastere mai mult decat aurul curat. Simpla cunoastere ingamfa, iar vorbaria duce numai la saracie. (Proverbe 14:23)
Spiritualitatea profunda a mintii se obtine numai printr-o rastignire totala a sinelui; lepadarea de sine este o disciplinare ce tine viata intreaga - este o lucrare de fiecare ceas. Pentru a face din cineva un bun soldat, pune-l in prima linie de lupta; un bun marinar - lasa-l sa infrunte furtuna. La fel este si cu crestinul. Adevarata graba de a marturisi pacatul, precum si bucuria de a fi smerit indica o crestere in har si cunoasterea caracterului lui Dumnezeu. Nu cunosc pe nimeni care, avand un inceput al credinteti atat de putin promitator, sa fi facut un pas atat de glorios ca Iacov.
Rastignirea necurmata a carnii in lucrurile mici este ceea ce face din cineva un urias in lupta crestina. Dar adevarata rastignire a sinelui, este un lucru posibil numai prin har; iar pentru a avea parte de acel har, trebuie sa fim intr-o comuniune permanenta cu Dumnezeu; numai asa vom invinge in lucrurile mici. Mare este mantuirea realizata pentru noi daca suntem hotarati sa acceptam voia lui Dumnezeu indiferent cat ne-ar costa. Doresti sa ai o minte smerita, o inima bland, un duh asultator? Cere si vei primi, pentru ca bucuria ta sa fie deplina. Dar retine: "Sufletul lenesului doreste dar nu are nimic." (Proverbe 13:4, KJV) Fii vasul curat pe care Dumnezeu e incantat sa-l umple si sa-l foloseasca.
Adevarata dovada ca suntem placuti lui Dumnezeu nu este raspunsul Lui la rugaciunea privitoare la lucrurile pamantesit si daruri pamantesti, ci cresterea omului celui nou. Ni se porunceste sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de usor. Daca nu ne luptam impotriva acestuia din urma, cum ne vom ocupa asa cum trebuie de piedici? Fiecare dintre noi, are inlauntrul lui, propriile piedici - poveri, care, daca nu sunt date la o parte, vor impiedica sufletul in alergarea lui. Cum pot sa alerg in cursa si sa nu cad? Cum pot sa am parte de aprobarea lui Cristos in ziua venirii Lui? Acestea sunt intrebari pe care fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui sa si le puna zilnic.
Robert C. Chapman
PUTERE SI PERSEVERENTA
Filipeni 3:12. Faptul ca am fost apucati de Cristos este ceea ce ne face in stare ca, prin credinta, sa-L apucam pe El si sa ne tinem de El. Cei care par a fi cei mai incercati, nu sunt intotdeauna cei care duc lupta cea mai aspra. Uneori, lucrurile nu par asa de dificile, incat suntem infricosati; alteori, asa de usoare, incat ne consideram in stare sa le rezolvam. Dar gresim in ambele cazuri. Cel care alearga intr-o cursa nu priveste la spectatorii care il admira, ci numai la tinta. E nevoie la fel de mult sa "deosebim trupul Domnului" (adica sa-L vedem pe Cristos rastignit - 1Corinteni 9:29) pentru a persevera in comuniunea cu Dumnezeu, precum e nevoie sa ne incredem in sangele Lui pentru a fi scapati de mania care va veni. (Ioan 6: 54, 56)
Implinirea promisiunilor lui Dumnezeu nu depinde de puterea fapturii, si nici nu poate fi impiedicata de slabiciunea fapturii. Avem nevoie sa umblam aproape de Dumnezeu, sa respectam toate poruncile Lui, daca vrem sa obtinem de la El tot ceea ce cerem. Straduinta adevarata si perseverenta in lucrurile spirituale, incepe intotdeauna cu umilinta. Este intotdeauna un semn de crestere in spiritualitate cand esti mai chinuit de ispitele placute ale lui Satan decat cele suparatoare.
Ar trebui sa privim intotdeauna marile incercari si marile ispite drept premergatoare ale unor mari binecuvantari si ale unei partasii tot mai mari cu Dumnezeu. Ascultarea harului ne duce la profitabila cunoastere a adevarului si ne invata sa pretuim aceasta cunoastere mai mult decat aurul curat. Simpla cunoastere ingamfa, iar vorbaria duce numai la saracie. (Proverbe 14:23)
Spiritualitatea profunda a mintii se obtine numai printr-o rastignire totala a sinelui; lepadarea de sine este o disciplinare ce tine viata intreaga - este o lucrare de fiecare ceas. Pentru a face din cineva un bun soldat, pune-l in prima linie de lupta; un bun marinar - lasa-l sa infrunte furtuna. La fel este si cu crestinul. Adevarata graba de a marturisi pacatul, precum si bucuria de a fi smerit indica o crestere in har si cunoasterea caracterului lui Dumnezeu. Nu cunosc pe nimeni care, avand un inceput al credinteti atat de putin promitator, sa fi facut un pas atat de glorios ca Iacov.
Rastignirea necurmata a carnii in lucrurile mici este ceea ce face din cineva un urias in lupta crestina. Dar adevarata rastignire a sinelui, este un lucru posibil numai prin har; iar pentru a avea parte de acel har, trebuie sa fim intr-o comuniune permanenta cu Dumnezeu; numai asa vom invinge in lucrurile mici. Mare este mantuirea realizata pentru noi daca suntem hotarati sa acceptam voia lui Dumnezeu indiferent cat ne-ar costa. Doresti sa ai o minte smerita, o inima bland, un duh asultator? Cere si vei primi, pentru ca bucuria ta sa fie deplina. Dar retine: "Sufletul lenesului doreste dar nu are nimic." (Proverbe 13:4, KJV) Fii vasul curat pe care Dumnezeu e incantat sa-l umple si sa-l foloseasca.
Adevarata dovada ca suntem placuti lui Dumnezeu nu este raspunsul Lui la rugaciunea privitoare la lucrurile pamantesit si daruri pamantesti, ci cresterea omului celui nou. Ni se porunceste sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de usor. Daca nu ne luptam impotriva acestuia din urma, cum ne vom ocupa asa cum trebuie de piedici? Fiecare dintre noi, are inlauntrul lui, propriile piedici - poveri, care, daca nu sunt date la o parte, vor impiedica sufletul in alergarea lui. Cum pot sa alerg in cursa si sa nu cad? Cum pot sa am parte de aprobarea lui Cristos in ziua venirii Lui? Acestea sunt intrebari pe care fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui sa si le puna zilnic.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu