MARGARITAR... PACATELE CREDINCIOSILOR...
Inima omului este un adanc fara odihna care necontenit arunca afara namol si mal. (Isaia 57:20) Dar in pacatele copiilor lui Dumnezeu este o vina deosebita. Iona nu a putut sa pacatuiasca astfel, incat sa nu mai aibe parte de dragostea lui Dumnezeu. De aceea prin faptul ca pacatuind, a pierdut partasia cu Dumnezeu, el a avut o vina mai mare.
Ma socotesc mai ticalos decat ucigasul care e omorat de mana calaului, deoarece sangele ispasitor al Fiului lui Dumnezeu, ma face sa ma cunosc pe mine insumi... Ceea ce imi arata iertarea mea imi descopera si stricaciunea din mine. De departe, cele mai multe dintre pacatele copiilor lui Dumnezeu sunt pacate datorate nestiintei. Ce mare nevoie este asadar sa strigam: "Curateste-ma de pacatele ascunse" (Psalmul 19:12) - pacatele ascunse de proprii mei ochi si de propria mea constiinta! Fara sangele ispasitor, ele ar atrage blestemul lui Dumnezeu peste capul pacatosului. O, sa nu tratam cu usurinta pacatele din nestiinta!
Intradevar, pacatele starii noastre neregenerate ar trebui sa fie incontinuu inaintea ochilor nostri. Dar intrucat am gustat ca Dumnezeu e plin de har, noi, prin neascultare, pacatuim, (asa cum oamenii ne-nascuti din nou nu pot pacatui) impotriva inimii lui Cristos, impotriva dragostei lui Dumnezeu si a Duhului Sau, care ne-a pecetluit pentru ziua rascumpararii. Omul nenascut din nou este un rebel im-potriva creatorului sau; dar noi cei mantuiti, pacatuim impotriva Tatalui. Uitand de cruce, ne ratacim. Remediul este marturisirea sincera si prompta, pentru ca noi avem un Avocat la Tatal. (1Ioan 2:1)
Noi trebuie sa purtam necontenit razboi cu lucrarile ascunse ale pacatului. Acolo unde pacatul este ingaduit fie si numai intr-o masura foarte mica, s-ar putea ca Dumnezeu sa-l lase pe copilul Lui sa mearga tot mai mult in acea directie, pana cand cele sapte suvite de par sunt taiate in poala Dalilei.
A te indoi de dragostea lui Cristos, a ingradi harul Lui este nevrednic de noi si, in acelasi timp, Il intristeaza pe El. Ultimul pacat al fratilor lui Iosif (Genesa 50:15-21) nu a fost cel mai mic. Nu este nici un defect in caracterul nostru pe care harul lui Dumnezeu sa nu-l poata remedia. Se cuvine asadar, sa fim necrutatori fata de cananiti. (Judecatori 2).
Dumnezeu se poarta cu noi dupa convertirea noastra altfel decat inainte. El, ca Tata intelept, are o nuia a corectiei pentru copii Lui, si ne loveste cu ea, cand ar putea sa ne lase in pace daca nu am cunoaste dragostea Lui. Ispite aparte iau nastere la o stricaciune aparte, dupa ce avertismentele au fost neglijate. Domnul Isus s-a trudit plin de dragoste sa-l faca pe Petru sa se cunoasca pe sine, si a fost silit sa-l smereasca, prin acea lepadare intreita de Domnul lui, fara insa a-l da pe fata inaintea vrajmasilor. Invins de o ispita subita, Petru a fost iertat si restabilit rapid. David insa, care a pacatuit cu buna stiinta, si a carui inima era deja de mult timp intr-o stare nepotrivita, a fost dat pe fata inaintea poporului si, de asemenea el insusi s-a detestat. (2Samuel 12:16) Cand Cirstos il restabileste pe cel care a cazut, adeseori il face pe acel ucenic mai puternic decat inainte de caderea lui. "Cand te vei intoarce, sa-i intaresti pe fratii tai." (Luca 22:32, Bucuresti 2001) Asa se va intampla cu cei care, asemenea lui David si lui Petru, s-au deprins sa-l urmeze pe Domnul pe deplin.
Copii lui Dumnezeu sunt, in general, lenesi si delasatori cand e vorba de a-si cerceta pacatele facute din nestiinta. Dar daca perseveram in aceasta cautare, cerandu-i lui Dumnezeu sa ni le descopere, El ne va duce la o foarte umilitoare cunoastere de noi insine, precum si a defectelor noastre ascunse, dar, in acelasi timp ne va binecuvanta cu o mangaiere comuniune cu El, de care, altfel, nu ne-am putea bucura.
Robert C. Chapman
Inima omului este un adanc fara odihna care necontenit arunca afara namol si mal. (Isaia 57:20) Dar in pacatele copiilor lui Dumnezeu este o vina deosebita. Iona nu a putut sa pacatuiasca astfel, incat sa nu mai aibe parte de dragostea lui Dumnezeu. De aceea prin faptul ca pacatuind, a pierdut partasia cu Dumnezeu, el a avut o vina mai mare.
Ma socotesc mai ticalos decat ucigasul care e omorat de mana calaului, deoarece sangele ispasitor al Fiului lui Dumnezeu, ma face sa ma cunosc pe mine insumi... Ceea ce imi arata iertarea mea imi descopera si stricaciunea din mine. De departe, cele mai multe dintre pacatele copiilor lui Dumnezeu sunt pacate datorate nestiintei. Ce mare nevoie este asadar sa strigam: "Curateste-ma de pacatele ascunse" (Psalmul 19:12) - pacatele ascunse de proprii mei ochi si de propria mea constiinta! Fara sangele ispasitor, ele ar atrage blestemul lui Dumnezeu peste capul pacatosului. O, sa nu tratam cu usurinta pacatele din nestiinta!
Intradevar, pacatele starii noastre neregenerate ar trebui sa fie incontinuu inaintea ochilor nostri. Dar intrucat am gustat ca Dumnezeu e plin de har, noi, prin neascultare, pacatuim, (asa cum oamenii ne-nascuti din nou nu pot pacatui) impotriva inimii lui Cristos, impotriva dragostei lui Dumnezeu si a Duhului Sau, care ne-a pecetluit pentru ziua rascumpararii. Omul nenascut din nou este un rebel im-potriva creatorului sau; dar noi cei mantuiti, pacatuim impotriva Tatalui. Uitand de cruce, ne ratacim. Remediul este marturisirea sincera si prompta, pentru ca noi avem un Avocat la Tatal. (1Ioan 2:1)
Noi trebuie sa purtam necontenit razboi cu lucrarile ascunse ale pacatului. Acolo unde pacatul este ingaduit fie si numai intr-o masura foarte mica, s-ar putea ca Dumnezeu sa-l lase pe copilul Lui sa mearga tot mai mult in acea directie, pana cand cele sapte suvite de par sunt taiate in poala Dalilei.
A te indoi de dragostea lui Cristos, a ingradi harul Lui este nevrednic de noi si, in acelasi timp, Il intristeaza pe El. Ultimul pacat al fratilor lui Iosif (Genesa 50:15-21) nu a fost cel mai mic. Nu este nici un defect in caracterul nostru pe care harul lui Dumnezeu sa nu-l poata remedia. Se cuvine asadar, sa fim necrutatori fata de cananiti. (Judecatori 2).
Dumnezeu se poarta cu noi dupa convertirea noastra altfel decat inainte. El, ca Tata intelept, are o nuia a corectiei pentru copii Lui, si ne loveste cu ea, cand ar putea sa ne lase in pace daca nu am cunoaste dragostea Lui. Ispite aparte iau nastere la o stricaciune aparte, dupa ce avertismentele au fost neglijate. Domnul Isus s-a trudit plin de dragoste sa-l faca pe Petru sa se cunoasca pe sine, si a fost silit sa-l smereasca, prin acea lepadare intreita de Domnul lui, fara insa a-l da pe fata inaintea vrajmasilor. Invins de o ispita subita, Petru a fost iertat si restabilit rapid. David insa, care a pacatuit cu buna stiinta, si a carui inima era deja de mult timp intr-o stare nepotrivita, a fost dat pe fata inaintea poporului si, de asemenea el insusi s-a detestat. (2Samuel 12:16) Cand Cirstos il restabileste pe cel care a cazut, adeseori il face pe acel ucenic mai puternic decat inainte de caderea lui. "Cand te vei intoarce, sa-i intaresti pe fratii tai." (Luca 22:32, Bucuresti 2001) Asa se va intampla cu cei care, asemenea lui David si lui Petru, s-au deprins sa-l urmeze pe Domnul pe deplin.
Copii lui Dumnezeu sunt, in general, lenesi si delasatori cand e vorba de a-si cerceta pacatele facute din nestiinta. Dar daca perseveram in aceasta cautare, cerandu-i lui Dumnezeu sa ni le descopere, El ne va duce la o foarte umilitoare cunoastere de noi insine, precum si a defectelor noastre ascunse, dar, in acelasi timp ne va binecuvanta cu o mangaiere comuniune cu El, de care, altfel, nu ne-am putea bucura.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu