MARGARITAR...
O greseala fatala
Ce fac atunci cand imi dau seama ca am coborat de pe cruce, cand sunt infrant pentru ca am luat lucrurile in propriile maini, am ajuns sa.mi plang de mila, sa am resentimente sau, altfel spus pentru ca am actionat din carne sau din eul meu?
Multi oameni nu stiu cum sa folosewasca crucea. Cand li se intampla sa cada, trec printr-o perioada cumplita. Ei pun imediat sub semnul intrebarii criza sfintirii lor si duc o lupta launtrica crancena cu privire la autenticitatea acesteia. Daca, dupa cercetare si rugaciune, decid, in final, ca acea criza a lor a fost atat de evidenta, incat nu se pot indoi de ea, atunci isi revin treptat din durere si merg mai de-parte. Dar ei nu se ocupa de recidiva care a facut sa apara, de fapt, indoiala. Doar s-au asigurat ca sunt sfintiti si deci totul trebuie sa fie in regula, cand in realitate, Duhul se tot lupta cu ceva din vietile lor.
Prea multi oameni se bazeaza pe presupunerea ca, daca pot spune in mod cinstit ca sunt sfinti sau umpluti cu Duhul, atunci nu mai poate exista nimic in viata lor de care mai trebuie sa se ocupe Duhul. Si aceasta este o greseala fatala. Ea are drept consecinta ascunderea in spatele unei experiente trecute, in locul confruntarii cu pornirile aflate in conflict cu Duhul. Si e oare cineva care, in momentele lui de sinceritate, sa nu recunoasca ca, desi a trecut printr-o experienta de criza autentica, inca mai poate da curs unor porniri care il nemultumesc pe Dumnezeu?
Ce ar trebui sa faca cineva cu acele porniri? Sa le duca direct la cruce. Imediat ce constientizezi ca ai coborat de pe cruce si ai fost infrant, oricat de putin, in loc sa incerci sa-ti dovedesti ca esti sfintit si, prin urmare, intr-o stare potrivita, accepta sa poti fi umplut cu Duhul, si, cu toate acestea, sa existe un lucru in tine care nu este bun. Duhul are un conflict cu tine. Ai crezut in carnea vietii eului tau. Realizeaza faptul ca ai coborat de pe cruce si du-te inapoi la cruce. Renunta la drepturile tale, daca pentru ele te lupti, renunta la resentimente, la autocompatimire sau la salvarea sinelui tau. Mori fata de lucrul care te-a facut sa cobori de pe cruce si te vei vedea din nou biruitor.
Crucea si autoritatea
Cum te intorci pe cruce? Prin marturisire si restituire. Dovada ca trairea crizei a fost autentica nu e aceea ca nu vei mai cadea niciodata sub nivelul tau cel mai bun, ci ca, atunci cand iti descoperi esecul, de indata ce Duhul te mustra pentru infrangerea ta, esti gata sa te smeresti, sa-ti recunosti slabiciunea, greseala sau pacatul, si sa-ti accepti vina. Daca mai sunt implicati si altii, cere iertare si indreapta lucrurile, cand e cazul. Pe masura ce iti faci un obicei din aceasta, te vei bucura de o victorie crescanda asupra slabiciunilor tale, iar infrangerile vor fi mai rare.
Dupa parerea unor lideri spirituali, o masura mai mare a roadei Duhului poate fi chiar mai importanta decat darurile spectaculoase ale Duhului. Asta nu inseamna ca subestimam importanta darurilor. Dar absenta roadei Duhului poate contracara sau anula binecuvantarea darurilor. A nu te preda crucii pentru lucrarea ei zilnica in viata ta, a refuza sa traiesti o viata rastignita, poate fi fatal pentru eficacitatea fie a darurilor, fie a roadei. Refuzul de a cobori de pe cruce reprezinta fundamentul exercitarii puterii spirituale. Crucea este singurl loc al autoritatii. Nici un suflet nu se apropie de Dumnezeu fara sa intampine impotrivire satanica. Toate puterile iadului sunt mobilizate ca sa impiedice orice pas catre Dumnezeu. Numai un suflet trezit si profund convins de pacat, poate sa invinga aceasta impotrivire, dar si atunci numai cu ajutorul Duhului.
Daca problema ta este protejarea peste masura a propriilor drepturi, retine ca singurul drept pe care-l are un suflet cu adevarat rastignit, este dreptul de a renunta la drepturile lui.
Paul E. Billheimer
O greseala fatala
Ce fac atunci cand imi dau seama ca am coborat de pe cruce, cand sunt infrant pentru ca am luat lucrurile in propriile maini, am ajuns sa.mi plang de mila, sa am resentimente sau, altfel spus pentru ca am actionat din carne sau din eul meu?
Multi oameni nu stiu cum sa folosewasca crucea. Cand li se intampla sa cada, trec printr-o perioada cumplita. Ei pun imediat sub semnul intrebarii criza sfintirii lor si duc o lupta launtrica crancena cu privire la autenticitatea acesteia. Daca, dupa cercetare si rugaciune, decid, in final, ca acea criza a lor a fost atat de evidenta, incat nu se pot indoi de ea, atunci isi revin treptat din durere si merg mai de-parte. Dar ei nu se ocupa de recidiva care a facut sa apara, de fapt, indoiala. Doar s-au asigurat ca sunt sfintiti si deci totul trebuie sa fie in regula, cand in realitate, Duhul se tot lupta cu ceva din vietile lor.
Prea multi oameni se bazeaza pe presupunerea ca, daca pot spune in mod cinstit ca sunt sfinti sau umpluti cu Duhul, atunci nu mai poate exista nimic in viata lor de care mai trebuie sa se ocupe Duhul. Si aceasta este o greseala fatala. Ea are drept consecinta ascunderea in spatele unei experiente trecute, in locul confruntarii cu pornirile aflate in conflict cu Duhul. Si e oare cineva care, in momentele lui de sinceritate, sa nu recunoasca ca, desi a trecut printr-o experienta de criza autentica, inca mai poate da curs unor porniri care il nemultumesc pe Dumnezeu?
Ce ar trebui sa faca cineva cu acele porniri? Sa le duca direct la cruce. Imediat ce constientizezi ca ai coborat de pe cruce si ai fost infrant, oricat de putin, in loc sa incerci sa-ti dovedesti ca esti sfintit si, prin urmare, intr-o stare potrivita, accepta sa poti fi umplut cu Duhul, si, cu toate acestea, sa existe un lucru in tine care nu este bun. Duhul are un conflict cu tine. Ai crezut in carnea vietii eului tau. Realizeaza faptul ca ai coborat de pe cruce si du-te inapoi la cruce. Renunta la drepturile tale, daca pentru ele te lupti, renunta la resentimente, la autocompatimire sau la salvarea sinelui tau. Mori fata de lucrul care te-a facut sa cobori de pe cruce si te vei vedea din nou biruitor.
Crucea si autoritatea
Cum te intorci pe cruce? Prin marturisire si restituire. Dovada ca trairea crizei a fost autentica nu e aceea ca nu vei mai cadea niciodata sub nivelul tau cel mai bun, ci ca, atunci cand iti descoperi esecul, de indata ce Duhul te mustra pentru infrangerea ta, esti gata sa te smeresti, sa-ti recunosti slabiciunea, greseala sau pacatul, si sa-ti accepti vina. Daca mai sunt implicati si altii, cere iertare si indreapta lucrurile, cand e cazul. Pe masura ce iti faci un obicei din aceasta, te vei bucura de o victorie crescanda asupra slabiciunilor tale, iar infrangerile vor fi mai rare.
Dupa parerea unor lideri spirituali, o masura mai mare a roadei Duhului poate fi chiar mai importanta decat darurile spectaculoase ale Duhului. Asta nu inseamna ca subestimam importanta darurilor. Dar absenta roadei Duhului poate contracara sau anula binecuvantarea darurilor. A nu te preda crucii pentru lucrarea ei zilnica in viata ta, a refuza sa traiesti o viata rastignita, poate fi fatal pentru eficacitatea fie a darurilor, fie a roadei. Refuzul de a cobori de pe cruce reprezinta fundamentul exercitarii puterii spirituale. Crucea este singurl loc al autoritatii. Nici un suflet nu se apropie de Dumnezeu fara sa intampine impotrivire satanica. Toate puterile iadului sunt mobilizate ca sa impiedice orice pas catre Dumnezeu. Numai un suflet trezit si profund convins de pacat, poate sa invinga aceasta impotrivire, dar si atunci numai cu ajutorul Duhului.
Daca problema ta este protejarea peste masura a propriilor drepturi, retine ca singurul drept pe care-l are un suflet cu adevarat rastignit, este dreptul de a renunta la drepturile lui.
Paul E. Billheimer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu