INTELEPCIUNEA UITARII - 2-
Dumnezeu poate intoarce totul inspre bine
Mangaierea pentru aceia dintre noi peste care greselile trecute apasa greu ar trebui gasita in vizita lui Ieremia la olar si in mesajul lui Dumnezeu despre olar si lucrarea lui. In Ieremia 18:4 citim: "Vasul pe care-l facea n-a izbutit, cum se intampla cu lutul in mana olarului." Aceasta nu este o imagine optimista. Cu siguranta ca multi dintre noi ne putem vedea propriile fete reflectate in aceasta oglinda. Am inselat asteptarile lui Dumnezeu. Nu am trait la inaltimea chemarii noastre, din cauza sensibilitatii noastre si a propriei noastre vointe; am fost vase stricate in mana olarului, si acum traim sub tirania uniui trecut plin de regrete, care ne stoarce de vlaga si ne rapeste initiativa.
Unele predici Il prezinta pe Dumnezeu intr-un mod atat de rigid, incat descurajaza o marturisire deschisa a esecului si o noua incercare pentru indreptarea lucrurilor. Dar una din cele mai clare revelatii ale cuvantului lui Dumnezeu si in special al acestui episod aflat acum in discutie, este adevarul care proclama disponibilitatea lui Dumnezeu de a reda oamenilor indurarile pe care acestia le-au pierdut; faptul ca El reanoieste harul pe care ei l-au intrebuintat gresit; faptul ca fiecare an si chiar fiecare zi poate fi un nou inceput.
Daca la inceput nu reusesti
Am trait ani de zile cu impresia ca al doilea vas pe care olarul l-a facut este mai frumos si mai putin folositor decat cel pe care l-ar fi facut prima data, daca nu s-ar fi stricat. Dar recent, un olar, mi-a spus ca al doilea vas, facut dintr-unul ratat, poate fi chiar mai bun decat cel incercat initial. Prelucrarea suplimentara a lutului il face sa devina mai maleabil si mai moale, si, astfel, al doilea vas poate fi chiar unul mai de cinste decat primul.
In timp ce Ieremia se uita cum olarul modela un vas din acel lut, Dumnezeu i-a spus: "Nu pot Eu sa fac cu voi ca olarul acesta, casa a lui Israel?" (Ieremia 18:6) Daca olarul poate face un alt vas, si probabil unul chiar mai bun decat cel de la prima incercare, nereusita, nu poate Dumnezeu sa ia o viata stricata si sa o transforme intr-una din care sa razbata frumusetea si bucuria? "Iata cum este lutul in mana olarului, asa sunteti voi in mana mea , casa a lui Israel" (Ieremia 18:6) Voua tuturor care ati crezut ca, prin esecurile voastre, ati pierdut o a doua sansa, va sunt adresate aceste cuvinte: "va voi da inapoi anii pe care i-a mancat lacusta..." (Ioiel 2:25, Traducerea Fifela.)
Ganditi-va la toate personajele biblice care au esuat si care, mai tarziu, au fost reabilitate. Iata-l pe Iacov care, dupa inselaciunea lui (Genesa 27), are viziunea unei scari pe care urcau si coborau ingeri, si cu tronul lui Dumnezeu, dandu-i-se asigurarea ca Dumnezeu nu-l parasise (Gensa 28). Iata-l pe Moise care, dupa esecul jalnic din tinerete, este instruit indeaproape de Dumnezeu timp de patruzeci de ani, fiind din nou insarcinat cu prima lui lucrare. (Exod 3) Mai este David caruia, dupa crima lui odioasa, i se ofera increderea de a o lua de la capat. (2Samuel 12; Psalmul 51) Amintiti-va de Iona, care a intors spatele misiunii lui, dar caruia Dumnezeu i-a vorbit a doua oara, fiind din nou trimis sa se ocupe de sarcina pe care o abandonase (Iona 3). Sa reflectam la Petru, care s-a lepadat de Isus de trei ori, cu blesteme si juraminte, si care, totusi, a primit o invitatie speciala sa se reantoarca la partasia de dinainte cu Domnul (Marcu 16:/). Ganditi-va la Toma care a esuat asa de mizerabil in credinta si totusi a fost investit din nou in slujba de altadata (Iona 20:27). Si in fine uitati-va la Ioan Marcu, care a falimentat total la inceput, dar a fost indreptat si restabilit si, in final, a fost folositor ("Timotei 4:11)
Toate aceste exemple ne incurajaza sa credem ca trecutul, oricare ar fi greselile lui, nu trebuie sa ne terorizeze vietile; ca esecul, oricat de nejustificabil, nu trebuie sa fie un handicap peramanent; si ca harul lui Dumnezeu nu se epuizeaza o data cu darurile lui initiale. Aceste exemple ne invata ca se poate cladi o viata noua din cea veche.
Cum i-a placit olarului sa-l faca
"Atunci el a facut un alt vas" (Ieremia 18:4). Acesta este un mesaj pentru cei care au incercat sa mai incerce, pentru ca o data au esuat. Vre-un esec i-a adus in tarana, in umilinta si rusine. Taria intregului lor efort a fost retezata sau paralizata si li se pare ca nu mai merita osteneala sa incerce din nou. Dar Olarul divin, asemenea olarului lui Ieremia, nu se descurajaza usor. "Atunci el a facut un alt vas". Si din a doua incercare, a rezultat un vas pe placul olarului. "Cum i-a placut olarului sa-l faca." Moffat traduce acest pasaj astfel: " cum i-a placut sa-l faca pana a fost multumit."
Este adevarat ca suntem raspunzatori pentru orice pacat, esec sau greseala. Si totusi, harul lui Dumnezeu este de asa natura ca, atunci cand ne caim cu adevarat de ele, El poate face ca toate sa se intoarca spre slava Sa. Olarului i-a placut al doilea vas pe care l-a facut .
Calea pocaintei
Totusi, nu trebuie sa scapam din vedere faptul ca, in timp ce lutul olarului este inert si insensibil, lutul omenesc nue e asa. In cazul unei vieti omenesti, posibilitatea Olarului divin de a reface vasul oemenesc si de a scoate biruinta din infrangere depinde, in primul rand, de o cunoastere clara, de catre om, a greselii lui si apoi de o recunoastere totala a ei, adica de marturisire si, in final, de o pocainta reala si de indreptare.
Caci Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: "Nu pot eu sa fac cu voi ca olarul acesta, casa a lui Israel? .. Deodata zic despre un neam, despre o imparatie, ca-l voi smulge, ca-l voi surpa si ca-l voi nimici. Dar daca neamul acesta... se intoarce de la rautatea lui, atunci si Mie imi pare rau de raul pe care-Mi pusesem in gand sa i-l fac", (Ieremia 18:6-8) Acest principiu este la fel de valabil si in viata individuala. In momentul in care ne-am dat seama de greseala si ne-am pocait cu adevarat, am corectat-o si ne-am indreptat, in acel moment Dumnezeu opreste cursul inspre rau, care ar fi urmat greselii. Schimbarea acestei orientari este instantanee. Nu conteaza care ar fi greseala sau esecul, in momentul in care te intorci la Dumnezeu cu pocainta, pentru a fi corectat si indreptat, in acel moment lucrurile vor incepe sa se schimbe.
Dar greseala trebuie recunoscuta in mod corect. Nu e de ajuns sa recunosti greselile in general. Trebuie sa aratam si sa definim greseala asa cum este ea. Trebuie sa recunoastem deschis ceea ce am facut. Trebuie sa ne definim clar greseala, pentru a o corecta si a botine iertarea lui Dumnezeu. Si in momentul in care s-a facut corectarea, trebuie sa facem asa cum a facut Pavel: trebuie sa punem intreaga situatie in mainile lui Dumnezeu si sa acceptam iertarea pe care ne-o da El. De atunci incolo, nu mai este problema noastra, si ar trebui s-o uitam. Cand Dumnezeu ne iarta, si noi trebuie sa ne iertam pe noi insine. Aceasta este calea spre biruinta asupra greselilor si esecurilor din trecut. "Uitand ce este in urma mea" (Filipeni 3:13)
Uitand ranile noastre
Un alt lucru pe care trebuie sa-l uitam il constituie ranile pe care le-am primit in trecut. Cu totii avem asa ceva. Dar le pastram spre paguba noastra. Cu totii am auzit despre persoane care aproape si-au pierdut o mana sau un brat din cauza unei aschii mici, care, cumva, a patruns in deget si a fost lasata acolo pana cand s-a instalat septicemia. In acest fel actioneaza micile rani. Cand sunt pastrate in memorie, ele supureaza si uneori duc la efecte fatale. Unii dintre noi au suferit mari nedreptati in trecut. Poate ca sperantele, eforturile si visurile unei vieti intregi au fost spulberate complet de perfidia unui prieten in care ne-am increzut. Poate ca cineva pe care ai ajutat te-a tradat si, in mod perfid, s-a transformat in dusmanul tau. Poate ca cineva in care ai crezut a dovedit a fi un mincinos si a cautat sa te distruga.
Daca pastrezi astfel de rani si adapostesti in inima ta resentimente, vei fi cu adevarat pagubit. Adeseori trebuie sa ne amintim ca nimic din ceea ce face cineva nu ne poate afecta decat daca acel lucru ne determina pe noi insine sa facem rau daca ne lasam condusi de o atitudine sau reactie gresita. In ultima instanta, nimeni din intreaga lume nu ne poate face rau cu adevarat decat noi insine. Numai reactia noastra ne poate intradevar dauna. Ranile care ni s-au facut in trecut, daca sunt iertate, pot deveni pietre pe care sa urcam spre desavarsirea caracterului, ele invatandu-ne o noua dimensiune a dragostei agape, si pot fi, in cele din urma, mijloace ale unei mari cresteri si binecuvantari spirituale, largindu-ne pozitia vesnica. Si intrucat nu raul pe care altii ni-l fac ne dauneaza, ci numai reactia si atitudinea noastra gresita, este mai bine deci sa suferim raul decat sa facem raul.
Uitand realizarile trecute
Ar trebui, de asemenea, sa uitam realizarile trecute, succesele si implinirile noastre. Oricat de remarcabil si de folositori am fi fost, oricat de multe am fi facut pentru Cristos si pentru fratii nostri, acele realizari nu trebuie vazute ca performanta maxima, dincolo de care noi nu mai putem merge. Tot trecutul nostru ar trebui sa se micsoreze cand il privim din perspectiva viitorului.
Paul E. Billheimer
Dumnezeu poate intoarce totul inspre bine
Mangaierea pentru aceia dintre noi peste care greselile trecute apasa greu ar trebui gasita in vizita lui Ieremia la olar si in mesajul lui Dumnezeu despre olar si lucrarea lui. In Ieremia 18:4 citim: "Vasul pe care-l facea n-a izbutit, cum se intampla cu lutul in mana olarului." Aceasta nu este o imagine optimista. Cu siguranta ca multi dintre noi ne putem vedea propriile fete reflectate in aceasta oglinda. Am inselat asteptarile lui Dumnezeu. Nu am trait la inaltimea chemarii noastre, din cauza sensibilitatii noastre si a propriei noastre vointe; am fost vase stricate in mana olarului, si acum traim sub tirania uniui trecut plin de regrete, care ne stoarce de vlaga si ne rapeste initiativa.
Unele predici Il prezinta pe Dumnezeu intr-un mod atat de rigid, incat descurajaza o marturisire deschisa a esecului si o noua incercare pentru indreptarea lucrurilor. Dar una din cele mai clare revelatii ale cuvantului lui Dumnezeu si in special al acestui episod aflat acum in discutie, este adevarul care proclama disponibilitatea lui Dumnezeu de a reda oamenilor indurarile pe care acestia le-au pierdut; faptul ca El reanoieste harul pe care ei l-au intrebuintat gresit; faptul ca fiecare an si chiar fiecare zi poate fi un nou inceput.
Daca la inceput nu reusesti
Am trait ani de zile cu impresia ca al doilea vas pe care olarul l-a facut este mai frumos si mai putin folositor decat cel pe care l-ar fi facut prima data, daca nu s-ar fi stricat. Dar recent, un olar, mi-a spus ca al doilea vas, facut dintr-unul ratat, poate fi chiar mai bun decat cel incercat initial. Prelucrarea suplimentara a lutului il face sa devina mai maleabil si mai moale, si, astfel, al doilea vas poate fi chiar unul mai de cinste decat primul.
In timp ce Ieremia se uita cum olarul modela un vas din acel lut, Dumnezeu i-a spus: "Nu pot Eu sa fac cu voi ca olarul acesta, casa a lui Israel?" (Ieremia 18:6) Daca olarul poate face un alt vas, si probabil unul chiar mai bun decat cel de la prima incercare, nereusita, nu poate Dumnezeu sa ia o viata stricata si sa o transforme intr-una din care sa razbata frumusetea si bucuria? "Iata cum este lutul in mana olarului, asa sunteti voi in mana mea , casa a lui Israel" (Ieremia 18:6) Voua tuturor care ati crezut ca, prin esecurile voastre, ati pierdut o a doua sansa, va sunt adresate aceste cuvinte: "va voi da inapoi anii pe care i-a mancat lacusta..." (Ioiel 2:25, Traducerea Fifela.)
Ganditi-va la toate personajele biblice care au esuat si care, mai tarziu, au fost reabilitate. Iata-l pe Iacov care, dupa inselaciunea lui (Genesa 27), are viziunea unei scari pe care urcau si coborau ingeri, si cu tronul lui Dumnezeu, dandu-i-se asigurarea ca Dumnezeu nu-l parasise (Gensa 28). Iata-l pe Moise care, dupa esecul jalnic din tinerete, este instruit indeaproape de Dumnezeu timp de patruzeci de ani, fiind din nou insarcinat cu prima lui lucrare. (Exod 3) Mai este David caruia, dupa crima lui odioasa, i se ofera increderea de a o lua de la capat. (2Samuel 12; Psalmul 51) Amintiti-va de Iona, care a intors spatele misiunii lui, dar caruia Dumnezeu i-a vorbit a doua oara, fiind din nou trimis sa se ocupe de sarcina pe care o abandonase (Iona 3). Sa reflectam la Petru, care s-a lepadat de Isus de trei ori, cu blesteme si juraminte, si care, totusi, a primit o invitatie speciala sa se reantoarca la partasia de dinainte cu Domnul (Marcu 16:/). Ganditi-va la Toma care a esuat asa de mizerabil in credinta si totusi a fost investit din nou in slujba de altadata (Iona 20:27). Si in fine uitati-va la Ioan Marcu, care a falimentat total la inceput, dar a fost indreptat si restabilit si, in final, a fost folositor ("Timotei 4:11)
Toate aceste exemple ne incurajaza sa credem ca trecutul, oricare ar fi greselile lui, nu trebuie sa ne terorizeze vietile; ca esecul, oricat de nejustificabil, nu trebuie sa fie un handicap peramanent; si ca harul lui Dumnezeu nu se epuizeaza o data cu darurile lui initiale. Aceste exemple ne invata ca se poate cladi o viata noua din cea veche.
Cum i-a placit olarului sa-l faca
"Atunci el a facut un alt vas" (Ieremia 18:4). Acesta este un mesaj pentru cei care au incercat sa mai incerce, pentru ca o data au esuat. Vre-un esec i-a adus in tarana, in umilinta si rusine. Taria intregului lor efort a fost retezata sau paralizata si li se pare ca nu mai merita osteneala sa incerce din nou. Dar Olarul divin, asemenea olarului lui Ieremia, nu se descurajaza usor. "Atunci el a facut un alt vas". Si din a doua incercare, a rezultat un vas pe placul olarului. "Cum i-a placut olarului sa-l faca." Moffat traduce acest pasaj astfel: " cum i-a placut sa-l faca pana a fost multumit."
Este adevarat ca suntem raspunzatori pentru orice pacat, esec sau greseala. Si totusi, harul lui Dumnezeu este de asa natura ca, atunci cand ne caim cu adevarat de ele, El poate face ca toate sa se intoarca spre slava Sa. Olarului i-a placut al doilea vas pe care l-a facut .
Calea pocaintei
Totusi, nu trebuie sa scapam din vedere faptul ca, in timp ce lutul olarului este inert si insensibil, lutul omenesc nue e asa. In cazul unei vieti omenesti, posibilitatea Olarului divin de a reface vasul oemenesc si de a scoate biruinta din infrangere depinde, in primul rand, de o cunoastere clara, de catre om, a greselii lui si apoi de o recunoastere totala a ei, adica de marturisire si, in final, de o pocainta reala si de indreptare.
Caci Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: "Nu pot eu sa fac cu voi ca olarul acesta, casa a lui Israel? .. Deodata zic despre un neam, despre o imparatie, ca-l voi smulge, ca-l voi surpa si ca-l voi nimici. Dar daca neamul acesta... se intoarce de la rautatea lui, atunci si Mie imi pare rau de raul pe care-Mi pusesem in gand sa i-l fac", (Ieremia 18:6-8) Acest principiu este la fel de valabil si in viata individuala. In momentul in care ne-am dat seama de greseala si ne-am pocait cu adevarat, am corectat-o si ne-am indreptat, in acel moment Dumnezeu opreste cursul inspre rau, care ar fi urmat greselii. Schimbarea acestei orientari este instantanee. Nu conteaza care ar fi greseala sau esecul, in momentul in care te intorci la Dumnezeu cu pocainta, pentru a fi corectat si indreptat, in acel moment lucrurile vor incepe sa se schimbe.
Dar greseala trebuie recunoscuta in mod corect. Nu e de ajuns sa recunosti greselile in general. Trebuie sa aratam si sa definim greseala asa cum este ea. Trebuie sa recunoastem deschis ceea ce am facut. Trebuie sa ne definim clar greseala, pentru a o corecta si a botine iertarea lui Dumnezeu. Si in momentul in care s-a facut corectarea, trebuie sa facem asa cum a facut Pavel: trebuie sa punem intreaga situatie in mainile lui Dumnezeu si sa acceptam iertarea pe care ne-o da El. De atunci incolo, nu mai este problema noastra, si ar trebui s-o uitam. Cand Dumnezeu ne iarta, si noi trebuie sa ne iertam pe noi insine. Aceasta este calea spre biruinta asupra greselilor si esecurilor din trecut. "Uitand ce este in urma mea" (Filipeni 3:13)
Uitand ranile noastre
Un alt lucru pe care trebuie sa-l uitam il constituie ranile pe care le-am primit in trecut. Cu totii avem asa ceva. Dar le pastram spre paguba noastra. Cu totii am auzit despre persoane care aproape si-au pierdut o mana sau un brat din cauza unei aschii mici, care, cumva, a patruns in deget si a fost lasata acolo pana cand s-a instalat septicemia. In acest fel actioneaza micile rani. Cand sunt pastrate in memorie, ele supureaza si uneori duc la efecte fatale. Unii dintre noi au suferit mari nedreptati in trecut. Poate ca sperantele, eforturile si visurile unei vieti intregi au fost spulberate complet de perfidia unui prieten in care ne-am increzut. Poate ca cineva pe care ai ajutat te-a tradat si, in mod perfid, s-a transformat in dusmanul tau. Poate ca cineva in care ai crezut a dovedit a fi un mincinos si a cautat sa te distruga.
Daca pastrezi astfel de rani si adapostesti in inima ta resentimente, vei fi cu adevarat pagubit. Adeseori trebuie sa ne amintim ca nimic din ceea ce face cineva nu ne poate afecta decat daca acel lucru ne determina pe noi insine sa facem rau daca ne lasam condusi de o atitudine sau reactie gresita. In ultima instanta, nimeni din intreaga lume nu ne poate face rau cu adevarat decat noi insine. Numai reactia noastra ne poate intradevar dauna. Ranile care ni s-au facut in trecut, daca sunt iertate, pot deveni pietre pe care sa urcam spre desavarsirea caracterului, ele invatandu-ne o noua dimensiune a dragostei agape, si pot fi, in cele din urma, mijloace ale unei mari cresteri si binecuvantari spirituale, largindu-ne pozitia vesnica. Si intrucat nu raul pe care altii ni-l fac ne dauneaza, ci numai reactia si atitudinea noastra gresita, este mai bine deci sa suferim raul decat sa facem raul.
Uitand realizarile trecute
Ar trebui, de asemenea, sa uitam realizarile trecute, succesele si implinirile noastre. Oricat de remarcabil si de folositori am fi fost, oricat de multe am fi facut pentru Cristos si pentru fratii nostri, acele realizari nu trebuie vazute ca performanta maxima, dincolo de care noi nu mai putem merge. Tot trecutul nostru ar trebui sa se micsoreze cand il privim din perspectiva viitorului.
Paul E. Billheimer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu