MARGARITAR... IMPREJURARILE
Imprejurarile noastre sunt ceea ce noi le facem. Daca ele nu vor fi , prin credinta, tinute sub picioarele noastre, atunci, prin necredinta, vor deveni stapanii nostri. Cantarea nostra de lauda nu va putea fi ni-ciodata intrerupta decat daca ne bucuram de imprejurarile in care ne aflam si de lucrurile din jurul nostru mai mult decat de Dumnezeu Insusi. Este spre rusinea noastra ca suntem atat de tulburati de imprejurarile schimbatoare. Ce bine ca avem un Dumnezeu neschimbator, in care ne putem gasi odihna! Omul natural este sclavul imprejurarilor.
O, sa nu fiu niciodata nevoit sa spun: Mi-am infipt tarusii asa de adanc in pamant, incat nu pot sa ii scot! Mai degraba sa imi instalez altfel cortul, incat intr-o clipa sa il pot ridica, la porunca Domnului. (Numeri 9:15-23) Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, adica, chiar daca uneori, iau forma pedepsei si judecatii. Daca Il cinstim pe Dumnezeu in lucrurile marunte ale vietii noastre de fiecare zi, El va pregati ocazii mai mari, pentru credinta noastra si, astfel, va onora ascultarea noastra, care a fost putin cunoscuta de oricine altcineca cu exceptia Lui. Asa a procedat Avraam in legatura cu toate lucrurile marunte legate de cort si familie, iar cand a sosit marea cruce (Genesa 22), omul credintei a stralucit cu putere.
Dumnezeu randuieste pasii nostri in starea noastra naturala èpentru a ne face sa inaintam in slujirea Lui dupa nasterea din nou. (Galateni 1:15) Putin conteaza in ce imprejurari ne aflam, daca in duhul mintii noastre, stam inaintea lui Dumnezeu, aducand jertfe spirituale placute Lui, prin Isus Cristos. Pentru credinta toate imprejurarile sunt prilejuri de a-I fi placuti lui Dumnezeu si a-I sluji lui Cristos.
Cea mai de dorit pozitie in viata este aceea in care exista cat mai putine lucruri care sa impovareze duhul si sa indeparteze inima de Cristos. Sa nu dorim noi atunci mai bine sa ne plecam impreuna cu Domnul nostru, decat sa ne ridicam impreuna cu oamenii lumii? Fiecare pozitie in viata isi are ispitele ei, dar acestea se indesesc asupra noastra si isi opresc puterea de ademenire in functie de cresterea noastra in rangul pamantesc.
Oricat am deplange pacatul celui care ne-a facut rau, trebuie sa fim recunoscatori pentru ocazia de a arata gandul lui Cristos fata de faptas. Daca inimile noastre sunt hotarate sa se bucure de lumina fetei Tatalui, vom descoperi ca toate situatiile - atat cele amare, cat si cele dulci - ne vor da posibilitatea de a suporta sau de a face ceva de dragul Lui. Fericirea mea in Cristos va creste cu fiecare situatie, daca nu urmaresc altceva decat voia lui Dumnezeu. El, prin toate situatiile, e incantat sa umple de bucurie pe copii Lui ascultatori. (2Tesaloniceni 3:16)ù
Daca nu judecam caracterul lui Dumnezeu dupa imprejurarile prin care ne trece, ci mai degraba judecam aceste imprejurari dupa caracterul Lui, vom fi instare sa ne bucuram chiar si atunci cand carnii ii vine sa planga. Cand Ilie, in necredinta, a fugit de Isabela, a avut parte de mustrarea dreapta a Domnului. Dar greseala din ceasul ispitei nu a ascuns din fata ochiului indurator al lui Dumnezeu credinciosia slujitorului Sau. (1Imparati 19). In mod asemenator, s-a purtat Domnul Isus cu celalalt Ilie - Ioan Botezatorul - cand acela arata ca o trestie clatinata de vant. (Matei 11:2-15) Noi trebuie sa calcm pe urmele lui Dumnezeu, ca niste copii scumpi, iubitori. E drept c nu trebuie sa toleram pacatul in viata fratilor nostri, indiferent cat de dragi ne-ar fi ei; dar nici greseala lor nu trebuie sa ne acopere ochii, astfel incat sa nu mai vedem frumusetea lor si slujirea pe care i-o aduc lui Cristos.
Robert C Chapman
Imprejurarile noastre sunt ceea ce noi le facem. Daca ele nu vor fi , prin credinta, tinute sub picioarele noastre, atunci, prin necredinta, vor deveni stapanii nostri. Cantarea nostra de lauda nu va putea fi ni-ciodata intrerupta decat daca ne bucuram de imprejurarile in care ne aflam si de lucrurile din jurul nostru mai mult decat de Dumnezeu Insusi. Este spre rusinea noastra ca suntem atat de tulburati de imprejurarile schimbatoare. Ce bine ca avem un Dumnezeu neschimbator, in care ne putem gasi odihna! Omul natural este sclavul imprejurarilor.
O, sa nu fiu niciodata nevoit sa spun: Mi-am infipt tarusii asa de adanc in pamant, incat nu pot sa ii scot! Mai degraba sa imi instalez altfel cortul, incat intr-o clipa sa il pot ridica, la porunca Domnului. (Numeri 9:15-23) Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, adica, chiar daca uneori, iau forma pedepsei si judecatii. Daca Il cinstim pe Dumnezeu in lucrurile marunte ale vietii noastre de fiecare zi, El va pregati ocazii mai mari, pentru credinta noastra si, astfel, va onora ascultarea noastra, care a fost putin cunoscuta de oricine altcineca cu exceptia Lui. Asa a procedat Avraam in legatura cu toate lucrurile marunte legate de cort si familie, iar cand a sosit marea cruce (Genesa 22), omul credintei a stralucit cu putere.
Dumnezeu randuieste pasii nostri in starea noastra naturala èpentru a ne face sa inaintam in slujirea Lui dupa nasterea din nou. (Galateni 1:15) Putin conteaza in ce imprejurari ne aflam, daca in duhul mintii noastre, stam inaintea lui Dumnezeu, aducand jertfe spirituale placute Lui, prin Isus Cristos. Pentru credinta toate imprejurarile sunt prilejuri de a-I fi placuti lui Dumnezeu si a-I sluji lui Cristos.
Cea mai de dorit pozitie in viata este aceea in care exista cat mai putine lucruri care sa impovareze duhul si sa indeparteze inima de Cristos. Sa nu dorim noi atunci mai bine sa ne plecam impreuna cu Domnul nostru, decat sa ne ridicam impreuna cu oamenii lumii? Fiecare pozitie in viata isi are ispitele ei, dar acestea se indesesc asupra noastra si isi opresc puterea de ademenire in functie de cresterea noastra in rangul pamantesc.
Oricat am deplange pacatul celui care ne-a facut rau, trebuie sa fim recunoscatori pentru ocazia de a arata gandul lui Cristos fata de faptas. Daca inimile noastre sunt hotarate sa se bucure de lumina fetei Tatalui, vom descoperi ca toate situatiile - atat cele amare, cat si cele dulci - ne vor da posibilitatea de a suporta sau de a face ceva de dragul Lui. Fericirea mea in Cristos va creste cu fiecare situatie, daca nu urmaresc altceva decat voia lui Dumnezeu. El, prin toate situatiile, e incantat sa umple de bucurie pe copii Lui ascultatori. (2Tesaloniceni 3:16)ù
Daca nu judecam caracterul lui Dumnezeu dupa imprejurarile prin care ne trece, ci mai degraba judecam aceste imprejurari dupa caracterul Lui, vom fi instare sa ne bucuram chiar si atunci cand carnii ii vine sa planga. Cand Ilie, in necredinta, a fugit de Isabela, a avut parte de mustrarea dreapta a Domnului. Dar greseala din ceasul ispitei nu a ascuns din fata ochiului indurator al lui Dumnezeu credinciosia slujitorului Sau. (1Imparati 19). In mod asemenator, s-a purtat Domnul Isus cu celalalt Ilie - Ioan Botezatorul - cand acela arata ca o trestie clatinata de vant. (Matei 11:2-15) Noi trebuie sa calcm pe urmele lui Dumnezeu, ca niste copii scumpi, iubitori. E drept c nu trebuie sa toleram pacatul in viata fratilor nostri, indiferent cat de dragi ne-ar fi ei; dar nici greseala lor nu trebuie sa ne acopere ochii, astfel incat sa nu mai vedem frumusetea lor si slujirea pe care i-o aduc lui Cristos.
Robert C Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu