MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA
1Ioan 4:4 "Voi, copilasilor sunteti din Dumnezeu si l-ati biruit, pentruca Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume."
Am vorbit ieri despre luptele pe care le duce un copil al lui Dumnezeu, si am vazut ca "noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorrului intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. Deci, am identificat dusmanul. Nu oamenii sunt dusmanii nostri. Oamenii sunt folositi de cel rau ca sa ne atace in diferite moduri, dupa cum le este ingaduit de Dumnezeu s-o faca, si doar atat cat Dumnezeu le ingaduie, in limitele stabilite de Dumnezeu.
Se naste insa o intrebare: "De ce ingaduie Dumnezeu deavolului sa ne atace, sa ne ispiteasca, sa ne incerce?" Sunt doua motive:
Primul motiv: Dumnezeu vrea sa ne pedepseasca pentru pacatul comis. Orice pacat aduce su sine pedeapsa. Ca si copii ai lui Dumnezeu, pentru noi, plata pacatului nu este moartea ci pedeapsa pentru pacat. Daca ne recunoastem pacatul si ne pocaim sincer, Dumnezeu ne iarta, dar ramana pedeapsa pentru pacat. Veti intreba, de ce procedeaza Dumnezeu asa? Pentru ca El este un Tata bun, si vrea sa intelegem iertarea si disciplinarea Lui. Sa ne amintim de imparatul David si pacatul comis cu Bat-Seba. (2Samuel 11-12) Dupa ce David a pacatuit cu Bat-Seba si l-a ucis pe sotul acesteia prin sabia fiilor lui Amon, Dumnezeu descopera toate acestea prorocului Natan si, prorocul, vine la David si-i spune intamplarea aceea cu calatorul. David, un om cu disceranamnt si drept, a realizat imediat gresala si a rostit pedeapsa peste cel gresit, cum era drept. Preotul Natan indreapta degetul lui Dum-nezeu spre el si-i spune: "Tu esti omul acesta.!" David se pocaieste inaintea Domnului. O pocainta sincera, adanca si din toata inima. Lucrul acesta ne este aratat in Psalmul 51, un psalm care descrie durerea adanca si pocainta sincera, si David, acel pacat nu l-a mai facut. Pedeapsa rostita de Dum-nezeu impotriva pacatului ramane: copilul a murit si sabia nu s-a departat de casa lui David. Ca orice tata bun, Dumnezeu ne iarta pentru pacatul marturisit, dar pedeapsa pentru pacat ramane.
Al doilea motiv este: "Ca lucreaza la caracterul nostru, dorind sa-l aduca la asemanarea carcaterului Fiului Sau, si in acelasi timp sa-si scoata slava prin incercarea, ispita sau necazul respectiv. Iacov 1:2-4 spune: "Fratii mei, sa privit ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare. Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsita lucrarea, pentru ca sa fiti desavarsiti si intregi si sa nu duceti lipsa de nimic." Vom lua un exemplu din biblie, la fel de cunoscut si anume cazul lui Iov capitolele 1 si 2. Iov 1:1 "Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau." Acestui om neprihanit i se intampla cateva lucruri: In aceeazi zi ai mor toti copii: sapte baieti si trei fete si toata averea lui este distrusa, ramane fara nimic, in aceeasi zi. Pe langa aceasta, este lovit cu o boala urata si durereoasa, iar nevasta il paraseste. El insa ramane credincios lui Dumnezeu, chiar daca nu intelege de ce i s-au intamplat toate aceste rele. Noi insa stim din capitolul doi al cartii Iov de ce i s-au intamplat aceste lucruri. Stim ca deavolul a cerut ingaduinta lui Dumnezeu ca sa-i incerce credinta si dragostea lui pentru Dumnezeu si El a ingaduit deavolului sa-l incerce pe Iov, dar a pus acestuia limite. Peste limitele trasate Dumnezeu, deavolul nu a putut trece.
Iov a stiut perfect ca incercarea lui nu este datorita pacatului si a ramas credincios lui Dumnezeu.
IMPORTANT PENTRU NOI CA SI COPII AI LUI DUMNEZEU, CA SI CREDINCISI, ESTE SA AVEM DISCERNAMANT. SA INTELEGEM CAND INCERCAREA SAU NECAZUL ESTE PEDEAPSA PENTRU PACAT SI CAND VREA SA LUCREZE LA CARACTERUL NOSTRU.
In fiecare zi, stiind ca noi suntem intr-un permanent razboi impotriva capeteniilor, domniilor si stapanitorilor acestui veac, si stiind ca nu impotriva carni si sangelui avem de luptat ci impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti, sa ne echipam adegvat conform lui Efeseni 6:11-17. Echiparea noastra este foarte importanta pentru a castiga biruinta.
In textul nostru de astazi, ne este prezentata o alta motivatie a biruintei noastre asupra deavolului: "Cel ce este in noi este MAI MARE decat cel ce este in lume." Apostolul Ioan spune: " Voi, copila-silor, voi sunteti din Dumnezeu si l-ati biruit,..." Acest lucru este o certitudine, o lucrare deja efectuata, implinita, terminata. Voi, care sunteti din Dumnezeu l-ati biruit pe deavolul, de ce? Pentru ca Dumnezeu l-a biruit prin Cristos Fiul Lui, pe cruce, prin suferintele, moartea pentru pacat si invierea Lui. Deavolul a fost biruit prin lucrarea terminata a lui Isus pe cruce.
Deavolul este biruit de noi, pentru ca Cel ce este in noi este MAI MARE decat cel ce este in lume. Cine este in noi? Duhul lui Dumnezeu este in noi si prin puterea pe care o primim zilnic prin Duhul lui Dumnezeu, deavolul este biruit. Observam ca Ioan nu spune ca cel ce este in noi este MAI TARE, ci spune ESTE MAI MARE. Aici este vorba de AUTORITATE. Cel ce este in noi are PUTERE SI AUTORITATE MAI MARE DACT A CELUI CE ESTE IN LUME, DECAT DEAVOLUL. Aceasta este ceea ce ne da biruinta asupra deavolului si ingerilor Lui, asupra domniilor si stapanirilor, asupra stapanitorului intunericului acestui veac. Trebuie sa recunoastem ca nu abilitatea sau puterea noastra, nu credinciosia noastra, nimic din ceea ce suntem noi ca oameni nu-l poate birui pe cel rau, ci doar puterea care este in noi, impreuna cu ramanerea in El, ascultarea si supunerea noastra inaintea Lui. Fie ca incepand din aceasta zi, sa ne bazam pe aceste principii pentru a fi totdeauna vicrotiosi impotriva celui rau.
O zi si o viata victorioasa in Isus Cristos Domnul nostru.
Maria Cornea
1Ioan 4:4 "Voi, copilasilor sunteti din Dumnezeu si l-ati biruit, pentruca Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume."
Am vorbit ieri despre luptele pe care le duce un copil al lui Dumnezeu, si am vazut ca "noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorrului intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. Deci, am identificat dusmanul. Nu oamenii sunt dusmanii nostri. Oamenii sunt folositi de cel rau ca sa ne atace in diferite moduri, dupa cum le este ingaduit de Dumnezeu s-o faca, si doar atat cat Dumnezeu le ingaduie, in limitele stabilite de Dumnezeu.
Se naste insa o intrebare: "De ce ingaduie Dumnezeu deavolului sa ne atace, sa ne ispiteasca, sa ne incerce?" Sunt doua motive:
Primul motiv: Dumnezeu vrea sa ne pedepseasca pentru pacatul comis. Orice pacat aduce su sine pedeapsa. Ca si copii ai lui Dumnezeu, pentru noi, plata pacatului nu este moartea ci pedeapsa pentru pacat. Daca ne recunoastem pacatul si ne pocaim sincer, Dumnezeu ne iarta, dar ramana pedeapsa pentru pacat. Veti intreba, de ce procedeaza Dumnezeu asa? Pentru ca El este un Tata bun, si vrea sa intelegem iertarea si disciplinarea Lui. Sa ne amintim de imparatul David si pacatul comis cu Bat-Seba. (2Samuel 11-12) Dupa ce David a pacatuit cu Bat-Seba si l-a ucis pe sotul acesteia prin sabia fiilor lui Amon, Dumnezeu descopera toate acestea prorocului Natan si, prorocul, vine la David si-i spune intamplarea aceea cu calatorul. David, un om cu disceranamnt si drept, a realizat imediat gresala si a rostit pedeapsa peste cel gresit, cum era drept. Preotul Natan indreapta degetul lui Dum-nezeu spre el si-i spune: "Tu esti omul acesta.!" David se pocaieste inaintea Domnului. O pocainta sincera, adanca si din toata inima. Lucrul acesta ne este aratat in Psalmul 51, un psalm care descrie durerea adanca si pocainta sincera, si David, acel pacat nu l-a mai facut. Pedeapsa rostita de Dum-nezeu impotriva pacatului ramane: copilul a murit si sabia nu s-a departat de casa lui David. Ca orice tata bun, Dumnezeu ne iarta pentru pacatul marturisit, dar pedeapsa pentru pacat ramane.
Al doilea motiv este: "Ca lucreaza la caracterul nostru, dorind sa-l aduca la asemanarea carcaterului Fiului Sau, si in acelasi timp sa-si scoata slava prin incercarea, ispita sau necazul respectiv. Iacov 1:2-4 spune: "Fratii mei, sa privit ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare. Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsita lucrarea, pentru ca sa fiti desavarsiti si intregi si sa nu duceti lipsa de nimic." Vom lua un exemplu din biblie, la fel de cunoscut si anume cazul lui Iov capitolele 1 si 2. Iov 1:1 "Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau." Acestui om neprihanit i se intampla cateva lucruri: In aceeazi zi ai mor toti copii: sapte baieti si trei fete si toata averea lui este distrusa, ramane fara nimic, in aceeasi zi. Pe langa aceasta, este lovit cu o boala urata si durereoasa, iar nevasta il paraseste. El insa ramane credincios lui Dumnezeu, chiar daca nu intelege de ce i s-au intamplat toate aceste rele. Noi insa stim din capitolul doi al cartii Iov de ce i s-au intamplat aceste lucruri. Stim ca deavolul a cerut ingaduinta lui Dumnezeu ca sa-i incerce credinta si dragostea lui pentru Dumnezeu si El a ingaduit deavolului sa-l incerce pe Iov, dar a pus acestuia limite. Peste limitele trasate Dumnezeu, deavolul nu a putut trece.
Iov a stiut perfect ca incercarea lui nu este datorita pacatului si a ramas credincios lui Dumnezeu.
IMPORTANT PENTRU NOI CA SI COPII AI LUI DUMNEZEU, CA SI CREDINCISI, ESTE SA AVEM DISCERNAMANT. SA INTELEGEM CAND INCERCAREA SAU NECAZUL ESTE PEDEAPSA PENTRU PACAT SI CAND VREA SA LUCREZE LA CARACTERUL NOSTRU.
In fiecare zi, stiind ca noi suntem intr-un permanent razboi impotriva capeteniilor, domniilor si stapanitorilor acestui veac, si stiind ca nu impotriva carni si sangelui avem de luptat ci impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti, sa ne echipam adegvat conform lui Efeseni 6:11-17. Echiparea noastra este foarte importanta pentru a castiga biruinta.
In textul nostru de astazi, ne este prezentata o alta motivatie a biruintei noastre asupra deavolului: "Cel ce este in noi este MAI MARE decat cel ce este in lume." Apostolul Ioan spune: " Voi, copila-silor, voi sunteti din Dumnezeu si l-ati biruit,..." Acest lucru este o certitudine, o lucrare deja efectuata, implinita, terminata. Voi, care sunteti din Dumnezeu l-ati biruit pe deavolul, de ce? Pentru ca Dumnezeu l-a biruit prin Cristos Fiul Lui, pe cruce, prin suferintele, moartea pentru pacat si invierea Lui. Deavolul a fost biruit prin lucrarea terminata a lui Isus pe cruce.
Deavolul este biruit de noi, pentru ca Cel ce este in noi este MAI MARE decat cel ce este in lume. Cine este in noi? Duhul lui Dumnezeu este in noi si prin puterea pe care o primim zilnic prin Duhul lui Dumnezeu, deavolul este biruit. Observam ca Ioan nu spune ca cel ce este in noi este MAI TARE, ci spune ESTE MAI MARE. Aici este vorba de AUTORITATE. Cel ce este in noi are PUTERE SI AUTORITATE MAI MARE DACT A CELUI CE ESTE IN LUME, DECAT DEAVOLUL. Aceasta este ceea ce ne da biruinta asupra deavolului si ingerilor Lui, asupra domniilor si stapanirilor, asupra stapanitorului intunericului acestui veac. Trebuie sa recunoastem ca nu abilitatea sau puterea noastra, nu credinciosia noastra, nimic din ceea ce suntem noi ca oameni nu-l poate birui pe cel rau, ci doar puterea care este in noi, impreuna cu ramanerea in El, ascultarea si supunerea noastra inaintea Lui. Fie ca incepand din aceasta zi, sa ne bazam pe aceste principii pentru a fi totdeauna vicrotiosi impotriva celui rau.
O zi si o viata victorioasa in Isus Cristos Domnul nostru.
Maria Cornea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu