MARGARITAR... OAMENII NEZDROBITI SUNT DE PUTIN FOLOS
Potrivit invataturii Domnului nostru, putem obtine maximum de la viata noastra pierzand-o. El spune ca a ne pierde viata de dragul Lui inseamna a o salva. Exista un sine josnic, ce trebuie zdrobit. Dar exista si un sine mai inalt, care trebuie ucis. Vasul de alabastru, asa pretios cum este, trebuie spart, pentru ca parfumul sa curga liber si mireasma lui sa umple casa. Strugurii trebuie zdrobiti inainte de a avea vin bun de baut. Graul trebuie macinat inainte de a deveni paine care sa-l hraneasca pe cel infometat. "Graul se bate" Isaia 28:28
In viata este la fel, "Oamenii neatinsi, nezdrobiti, fara rani sunt de putin folos lui Dumnezeu" (J.R Miller). Pana cand nu vom inceta sa traim pentru sine, nu am inceput deloc sa traim. Numai in masura in care legea jertfirii devine un principiul fundamental, viata cuiva poate deveni pentru lume, binecuvantarea care a fost menita a fi. Intr-una din cartile lui, J.R. Miller ilustreaza acest principiu:
In padure este un stejar mare. Este frumos in maretia lui; este placut la vedere; raspandeste o umbra binefacatoare. Copii se joaca sub ramurile lui; pasarile canta printre crengile lui. Intr-o zi padurarul vine cu toporul, si copacul se infioara din toate ramurile lui sub loviturile puternice. "Sunt distrus", tipa el. Asa se si pare a se intampla in timp ce falnicul copac se prabuseste la pamnt, Si copii sunt tristi pentru ca nu se mai pot juca sub ramurile lui mri. pasarile se intristeaza pentru ca nu-si mai pot face cuib in el si nici canta, vara, prin frunzisul lui.
Dar haideti sa urmarim povestea copacului. El este facut scanduri si transformat intr-o casuta frumoasa, unde inimi omenesti isi gasesc un adapost fericit. Sau este folosit pentru fabricarea unei orgi deosebite, care conduce inchinarea unei congregatii. Pierderea vietii lui a insemnat salvarea ei. El moare ca sa poata deveni cu adevarat foarte util.
Platourile, canile, farfuriile si vasele pe care le folosim in casele si pe mesele noastre, au zacut odata pe pamant sub forma de lut oarecare, tacut si linistit, dar nefacand nimic bun care sa-i slujeasca omului. Apoi, au venit oamenii cu cazmalele, si lutul a fost fara mila scos si aruncat intr-un malaxor de mortar, pisat si macinat, apoi presat, pus intr-un cuptor si ars si iar ars, pana cand, in cele din urma, a iesit intr-o forma frumoasa, incepandu-si istoria utilitatii lui. A fost in mod vadit distrus, ca sa poata incepe sa fie de folos.
Sunt multe ilustrari ale principiului ca trebuie sa murim ca sa fim folositori, sa fim cu adevarat o binecuvantare. Samanta trebuie sa moara ca sa aduca roada.
Nu exista castig decat prin pierdere;
Nu poti fi salvat decat prin cruce.
Ca sa se inmulteasca, bobul de grau
Trebuie sa cada pe pamant si sa moara.
Oriunde vezi campuri coapte,
Leganadu-si inspre Dumnezeu manunchiurile de aur,
Fii sigur ca un bob de grau a murit,
Vre-un suflt a fost acolo rastignit,
Cineva s-a luptat, a plans, s-a rugat,
Si s-a batut cu legiunile iadului neanfricat.
Viata inlocuieste peste tot moartea,
Pe pamant in mare si in cer;
Si, pentru ca trandafirul sa-si imprastie mireasma,
Ceva viu trebuie sa moara.
Dar peste tot in viata eu vad o cruce,
Unde fiii lui Dumnezeu isi dau suflarea;
Nu e nici un castig decat pierzand,
Nu e nici o viata decat murind.
Si nici o viziune deplina decat prin Credinta,
Nicio glorie decat prin purtarea rusinii,
Nici o dreptate decat luand vina asupra-ti;
Iar Suferinta Eterna spune:
"Goleste-te de glorie, de drepturi si de nume".
Bobul de grau
Unii au spus ca viata fiului nostru Paul Rollin a fost irosita cand si-a pus-o in slujba misiunii si a murit apoi pe campul de misiune, la numai cateva saptamani de la sosirea lui acolo. Desi lui nu i-a fost dat sa slujeasca, numerosi tineri au venit ca sa fie pregatiti pentru campul de lucru unde el sperase sa secere si au luat ei secera de acolo de unde o lasase el jos. "Bobul de grau" care a cazut in Mexic, s-a inmultit de multe ori si lucrarea continua si acum.... Daca Pual Rollin ar fi trait multi ani acasa, e putin probabil ca ar fi putut face lucrarea pe care a facut-o in acele putine saptamani, care s-au sfarsit cu moartea lui. Si el este doar unul din multele exemple similare care ilustreaza adevarul ca "grauntele de grau, care a cazut pe pamant nu moare, ramane singur."
Vasul de alabastru spart
Parfumul Mariei a fost "risipit" cand ea a spart vasul si i-a turnat continutul pe Domnul. Asa considera omul natural, si la fel au considerat si ucenicii. Dar sa presupunem ca ea l-ar fi lasat in vasul nespart? Ar mai fi existat vreo mentiune despre el? Pastrarea cu grija de catre ea a vasului, ar fi fost oare povestita in intreaga lume? Ea a spart vasul si a trunat parfumul; l-a pierdut, l-a jertfit, iar acum mireasma parfumului s-a raspandit in fiecare casa unde a fost auzit acest mesaj.
Daca dorim ne putem pastra viata, ferind-o de griji, de risipa, dar nu vom avea nici o rasplata. Insa, daca ne-o golim intr-o slujire plina de iubire, o vom face o binecuvantare trainica pentru lume si vom fi amintiti pentru totdeauna. Altarul sacrificiului sta in fata fiecarei vieti si nu poate fi ocolit decat cu pretul a tot ceea ce este mai nobil si mai bun. Nu ne putem salva pe noi insine si sa-i salvam si pe altii. Trebuie sa ardem ca sa raspandim lumina.
Paul Billheimer
Potrivit invataturii Domnului nostru, putem obtine maximum de la viata noastra pierzand-o. El spune ca a ne pierde viata de dragul Lui inseamna a o salva. Exista un sine josnic, ce trebuie zdrobit. Dar exista si un sine mai inalt, care trebuie ucis. Vasul de alabastru, asa pretios cum este, trebuie spart, pentru ca parfumul sa curga liber si mireasma lui sa umple casa. Strugurii trebuie zdrobiti inainte de a avea vin bun de baut. Graul trebuie macinat inainte de a deveni paine care sa-l hraneasca pe cel infometat. "Graul se bate" Isaia 28:28
In viata este la fel, "Oamenii neatinsi, nezdrobiti, fara rani sunt de putin folos lui Dumnezeu" (J.R Miller). Pana cand nu vom inceta sa traim pentru sine, nu am inceput deloc sa traim. Numai in masura in care legea jertfirii devine un principiul fundamental, viata cuiva poate deveni pentru lume, binecuvantarea care a fost menita a fi. Intr-una din cartile lui, J.R. Miller ilustreaza acest principiu:
In padure este un stejar mare. Este frumos in maretia lui; este placut la vedere; raspandeste o umbra binefacatoare. Copii se joaca sub ramurile lui; pasarile canta printre crengile lui. Intr-o zi padurarul vine cu toporul, si copacul se infioara din toate ramurile lui sub loviturile puternice. "Sunt distrus", tipa el. Asa se si pare a se intampla in timp ce falnicul copac se prabuseste la pamnt, Si copii sunt tristi pentru ca nu se mai pot juca sub ramurile lui mri. pasarile se intristeaza pentru ca nu-si mai pot face cuib in el si nici canta, vara, prin frunzisul lui.
Dar haideti sa urmarim povestea copacului. El este facut scanduri si transformat intr-o casuta frumoasa, unde inimi omenesti isi gasesc un adapost fericit. Sau este folosit pentru fabricarea unei orgi deosebite, care conduce inchinarea unei congregatii. Pierderea vietii lui a insemnat salvarea ei. El moare ca sa poata deveni cu adevarat foarte util.
Platourile, canile, farfuriile si vasele pe care le folosim in casele si pe mesele noastre, au zacut odata pe pamant sub forma de lut oarecare, tacut si linistit, dar nefacand nimic bun care sa-i slujeasca omului. Apoi, au venit oamenii cu cazmalele, si lutul a fost fara mila scos si aruncat intr-un malaxor de mortar, pisat si macinat, apoi presat, pus intr-un cuptor si ars si iar ars, pana cand, in cele din urma, a iesit intr-o forma frumoasa, incepandu-si istoria utilitatii lui. A fost in mod vadit distrus, ca sa poata incepe sa fie de folos.
Sunt multe ilustrari ale principiului ca trebuie sa murim ca sa fim folositori, sa fim cu adevarat o binecuvantare. Samanta trebuie sa moara ca sa aduca roada.
Nu exista castig decat prin pierdere;
Nu poti fi salvat decat prin cruce.
Ca sa se inmulteasca, bobul de grau
Trebuie sa cada pe pamant si sa moara.
Oriunde vezi campuri coapte,
Leganadu-si inspre Dumnezeu manunchiurile de aur,
Fii sigur ca un bob de grau a murit,
Vre-un suflt a fost acolo rastignit,
Cineva s-a luptat, a plans, s-a rugat,
Si s-a batut cu legiunile iadului neanfricat.
Viata inlocuieste peste tot moartea,
Pe pamant in mare si in cer;
Si, pentru ca trandafirul sa-si imprastie mireasma,
Ceva viu trebuie sa moara.
Dar peste tot in viata eu vad o cruce,
Unde fiii lui Dumnezeu isi dau suflarea;
Nu e nici un castig decat pierzand,
Nu e nici o viata decat murind.
Si nici o viziune deplina decat prin Credinta,
Nicio glorie decat prin purtarea rusinii,
Nici o dreptate decat luand vina asupra-ti;
Iar Suferinta Eterna spune:
"Goleste-te de glorie, de drepturi si de nume".
Bobul de grau
Unii au spus ca viata fiului nostru Paul Rollin a fost irosita cand si-a pus-o in slujba misiunii si a murit apoi pe campul de misiune, la numai cateva saptamani de la sosirea lui acolo. Desi lui nu i-a fost dat sa slujeasca, numerosi tineri au venit ca sa fie pregatiti pentru campul de lucru unde el sperase sa secere si au luat ei secera de acolo de unde o lasase el jos. "Bobul de grau" care a cazut in Mexic, s-a inmultit de multe ori si lucrarea continua si acum.... Daca Pual Rollin ar fi trait multi ani acasa, e putin probabil ca ar fi putut face lucrarea pe care a facut-o in acele putine saptamani, care s-au sfarsit cu moartea lui. Si el este doar unul din multele exemple similare care ilustreaza adevarul ca "grauntele de grau, care a cazut pe pamant nu moare, ramane singur."
Vasul de alabastru spart
Parfumul Mariei a fost "risipit" cand ea a spart vasul si i-a turnat continutul pe Domnul. Asa considera omul natural, si la fel au considerat si ucenicii. Dar sa presupunem ca ea l-ar fi lasat in vasul nespart? Ar mai fi existat vreo mentiune despre el? Pastrarea cu grija de catre ea a vasului, ar fi fost oare povestita in intreaga lume? Ea a spart vasul si a trunat parfumul; l-a pierdut, l-a jertfit, iar acum mireasma parfumului s-a raspandit in fiecare casa unde a fost auzit acest mesaj.
Daca dorim ne putem pastra viata, ferind-o de griji, de risipa, dar nu vom avea nici o rasplata. Insa, daca ne-o golim intr-o slujire plina de iubire, o vom face o binecuvantare trainica pentru lume si vom fi amintiti pentru totdeauna. Altarul sacrificiului sta in fata fiecarei vieti si nu poate fi ocolit decat cu pretul a tot ceea ce este mai nobil si mai bun. Nu ne putem salva pe noi insine si sa-i salvam si pe altii. Trebuie sa ardem ca sa raspandim lumina.
Paul Billheimer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu