MARGARITAR - LUCRAREA PROFUNDA SI LINISTITA
Ceea ce este foarte pretios in ochii lui Dumnezeu este, adeseori, foarte putin bagat in seama de oameni. Lucrarea Duhului Sfant este deseori plina de putere atunci cand foarte putin din taria ei este vazuta de ociul obisnuit. Iuda savarsind minuni si imparatul Saul profetind nu au fost dovezi atat de mari ale puterii Duhului Sfant ca lacrimile lui Petru dupa ce s-a lepadat de Domnul lui.
Daca vrem sa fim tari, trebuie ca preocuparea noastra sa fie aceea de a-i fi placuti lui Dumnezeu. Atunci ce vrajmas ne poate face rau? Inainte de a fi de mult folos altora, cunostinta noastra trebuie sa devina un canal al comuniunii tainice a sufletului nostru cu Dumnezeu.
Cat de necesar e sa luam aminte la caile noastre, sa cerem sfat nu doar de la Dumnezeu, ci si de la cei care sunt credinciosi si intelepti! Satan urmareste ezitarile noastre si ne prinde in mrejile lui putin cate putin; la inceput cu lucruri indoielnice, apoi cu lucruri fatis rele. Marile pacate pot rasari din greseli mici. Marturisirea frecventa si neceruta inaintea altora este rareori profunda inaintea lui Dumnezeu.
Cei care sesizeaza cel mai repede capcanele si ispitele, sunt cei care, in virtutea umblarii lor cu Dumnezeu, sunt fara prihana. Rareori vedem capcana cand suntem prinsi in ea. David, Ilie si altii au obtinut victorii asupra lor insisi in singuratate; acolo au avut putere cu Dumnezeu. Cand, dupa aceea, au iesit in public, cu ce mare calm si-au asumat ei responsabillitatea celor mai mari lucruri, si cat de usor le-au realizat!
Cat de mare a fost acea victorie pe care Ionatan acastigat-o asupra lui insisi cand s-a bucurat sa-l vada pe David inaltat deasupra lui! El a sesizat in David gandul lui Dumnezeu, si a invatat intr-atat sa se desfateze in Dumnezeu, incat nu a vazut in David un om care urma sa-l intreaca, ci un om credincios, ridicat pentru Dumnezeu si pentru Israel. Nu la fel a fost cu Ioab, care in gelozia lui diabolica, a ucis pe unul din neamul lui, pe Amasa (1Samuel 23:17); 2 Samuel 20:9-10).
A nu avea nimic si a nu fi nimic - aceasta inseamna bogatie, liniste, odihna.
Robert C. Chapman
Ceea ce este foarte pretios in ochii lui Dumnezeu este, adeseori, foarte putin bagat in seama de oameni. Lucrarea Duhului Sfant este deseori plina de putere atunci cand foarte putin din taria ei este vazuta de ociul obisnuit. Iuda savarsind minuni si imparatul Saul profetind nu au fost dovezi atat de mari ale puterii Duhului Sfant ca lacrimile lui Petru dupa ce s-a lepadat de Domnul lui.
Daca vrem sa fim tari, trebuie ca preocuparea noastra sa fie aceea de a-i fi placuti lui Dumnezeu. Atunci ce vrajmas ne poate face rau? Inainte de a fi de mult folos altora, cunostinta noastra trebuie sa devina un canal al comuniunii tainice a sufletului nostru cu Dumnezeu.
Cat de necesar e sa luam aminte la caile noastre, sa cerem sfat nu doar de la Dumnezeu, ci si de la cei care sunt credinciosi si intelepti! Satan urmareste ezitarile noastre si ne prinde in mrejile lui putin cate putin; la inceput cu lucruri indoielnice, apoi cu lucruri fatis rele. Marile pacate pot rasari din greseli mici. Marturisirea frecventa si neceruta inaintea altora este rareori profunda inaintea lui Dumnezeu.
Cei care sesizeaza cel mai repede capcanele si ispitele, sunt cei care, in virtutea umblarii lor cu Dumnezeu, sunt fara prihana. Rareori vedem capcana cand suntem prinsi in ea. David, Ilie si altii au obtinut victorii asupra lor insisi in singuratate; acolo au avut putere cu Dumnezeu. Cand, dupa aceea, au iesit in public, cu ce mare calm si-au asumat ei responsabillitatea celor mai mari lucruri, si cat de usor le-au realizat!
Cat de mare a fost acea victorie pe care Ionatan acastigat-o asupra lui insisi cand s-a bucurat sa-l vada pe David inaltat deasupra lui! El a sesizat in David gandul lui Dumnezeu, si a invatat intr-atat sa se desfateze in Dumnezeu, incat nu a vazut in David un om care urma sa-l intreaca, ci un om credincios, ridicat pentru Dumnezeu si pentru Israel. Nu la fel a fost cu Ioab, care in gelozia lui diabolica, a ucis pe unul din neamul lui, pe Amasa (1Samuel 23:17); 2 Samuel 20:9-10).
A nu avea nimic si a nu fi nimic - aceasta inseamna bogatie, liniste, odihna.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu