MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA
Matei 20: 25-28 "Isus i-a chemat si le-a zis: "Stiti ca domnutorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricine vrea sa fie mare intre voi sa fie slujitorul vostru; si oricine va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul Omului n-a venit sa i se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-si dea viata ca rascumparare pentru multi."
Domnul Isus rosteste aceste cuvinte in fata ucenicilor dupa interesanta si am zice noi, egoista cerere a fiilor lui Zebedei de a sta la drapta si la stanga Domnului Isus, atunci cand Acesta avea sa instau-reze Imparatia Lui. Dar, a dori sa ai un loc de cinste in Imparatie, nu este nici egoism nici mandrie, nici umblarea dupa locurile dintai. Domnul Isus ii invata pe ucenici ca, locul in Imparatie se castiga cu sacrificiu si acest lucru aveau sa-l experimenteze fiecare ucenic, pentru ca aproape toti au murit ca martiri, si, fiecare in felul lui si-a pecetluit intrarea in Imparatie trecand prin multe necazuri.
Domnul Isus astazi ne invata ca a fi in loc de conducere in Imparatie, nu inseamna a domni, a stapani. Da in lumea noastra, cel cu finctia mai amre are si autoritate mai mare si el stapaneste. In Imparatie, cel care are autoritate, slujeste. Acest lucru nu se intampla in cer ci aici, in lumea noastra, pe pamant. Oricine vrea sa aibe autoritate, trebuie sa fie intai slujitor, si sa slujeasca celor pe care ii are in subordine.
Domnul Isus a implinit acest lucru. Toata misiunea Lui din momentul intruparii si pana la inaltare nu a fost altceva decat slujire. A fost cel mai mare intre frati, si, Evanghelistul Luca ne spune in 2: 40 si 52 citim: "Iar pruncul crestea si se intarea; era plin de intelepciunea si harul lui Dumnezeu era peste El." si versetul 52: "Si Isus crestea in intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumne-zeu si inaintea oamenilor." Din scrierile batranilor, reiese ca Iosif, sotul Mariei, a murit devreme, iar Isus, ca cel mai mare intre frati, a luat locul de intretinator al familiei, lucrand in locul lui Iosif ca tampla. Un Fiu de Dumnezeu in atelierul de tamplarie, castigand eistenta pentru familie. Smerenie si umilinta, slujire si dedicare, nimic supranatural, desi ar fi putut s-o faca, a preferat insa sa slujeasca. Imi place sa-i slujesc pe cei din casa mea, din familie, pe apropiati? Este munca aceasta o corvoada sau o placere? Atunci cand sunt umplut(a) de dragoste lui Dumnezeu lucrul acesta este o placere. Satisfactia mea va fi sa vad bucuria slujirii mele pe chipurile celor din familie.
Dumnezeu apreciaza si binecuvinteaza slujirea mamei si femeii in familie. Asa a creat Dumnezeu femeia cu o doza enorma de dragoste si sacrificiu. Dupa opt ore de lucru, o alta norma intreaga in familie, in care de cele mai multe ori copii nu se implica, sau se impluca superficial. Si chiar cand, nu primeste in schimb nici acel elementar "multumesc frumos", nu slujeste cu mai putina daruire si dragoste, pentru ca o parte din Dumnezeu este in fiecare mama. Copii nu es gandesc la tata care munceste zi de zi pentru necesarul zilnic si poate pentru zece zile de concediu petrecut impreuna. Dar, tata merge in feicare zi la lucru cu devotament si constiinciozitate ingrijind de nevoile familiei. Familia este primul loc al supunerii si slujirii. Cei care au autoritatea cea mai mare, slujesc.
In Biserica, slujirea ar trebui sa ne caracterizeze. Fiecare ar trebui sa ne slujim unii altora nu cu invidie, vorbire de rau, clevetire, barfa si altele de genula acestea. Acestea sunt slujirile celui rau. In biserica fiecare dintre noi ar trebui sa ne slujim in dragostea Lui Dumnezeu care sa lucreze prin noi pentru frati si surori. Cine vrea sa fie mare in Imparatie, trebuie sa fie slujitor, sa slujeasca. Domnul Isus ne-a dat exemplul acesta si noi in ascultare, trebuie sa-l urmam.
O zi binecuvantata fiecaruia dintre noi fiind de acum incolo un exemplu de slujire in familie, in biserica si in locul unde Dumnezeu ne-a pus sa traim.
Maria Cornea
Matei 20: 25-28 "Isus i-a chemat si le-a zis: "Stiti ca domnutorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricine vrea sa fie mare intre voi sa fie slujitorul vostru; si oricine va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul Omului n-a venit sa i se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-si dea viata ca rascumparare pentru multi."
Domnul Isus rosteste aceste cuvinte in fata ucenicilor dupa interesanta si am zice noi, egoista cerere a fiilor lui Zebedei de a sta la drapta si la stanga Domnului Isus, atunci cand Acesta avea sa instau-reze Imparatia Lui. Dar, a dori sa ai un loc de cinste in Imparatie, nu este nici egoism nici mandrie, nici umblarea dupa locurile dintai. Domnul Isus ii invata pe ucenici ca, locul in Imparatie se castiga cu sacrificiu si acest lucru aveau sa-l experimenteze fiecare ucenic, pentru ca aproape toti au murit ca martiri, si, fiecare in felul lui si-a pecetluit intrarea in Imparatie trecand prin multe necazuri.
Domnul Isus astazi ne invata ca a fi in loc de conducere in Imparatie, nu inseamna a domni, a stapani. Da in lumea noastra, cel cu finctia mai amre are si autoritate mai mare si el stapaneste. In Imparatie, cel care are autoritate, slujeste. Acest lucru nu se intampla in cer ci aici, in lumea noastra, pe pamant. Oricine vrea sa aibe autoritate, trebuie sa fie intai slujitor, si sa slujeasca celor pe care ii are in subordine.
Domnul Isus a implinit acest lucru. Toata misiunea Lui din momentul intruparii si pana la inaltare nu a fost altceva decat slujire. A fost cel mai mare intre frati, si, Evanghelistul Luca ne spune in 2: 40 si 52 citim: "Iar pruncul crestea si se intarea; era plin de intelepciunea si harul lui Dumnezeu era peste El." si versetul 52: "Si Isus crestea in intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumne-zeu si inaintea oamenilor." Din scrierile batranilor, reiese ca Iosif, sotul Mariei, a murit devreme, iar Isus, ca cel mai mare intre frati, a luat locul de intretinator al familiei, lucrand in locul lui Iosif ca tampla. Un Fiu de Dumnezeu in atelierul de tamplarie, castigand eistenta pentru familie. Smerenie si umilinta, slujire si dedicare, nimic supranatural, desi ar fi putut s-o faca, a preferat insa sa slujeasca. Imi place sa-i slujesc pe cei din casa mea, din familie, pe apropiati? Este munca aceasta o corvoada sau o placere? Atunci cand sunt umplut(a) de dragoste lui Dumnezeu lucrul acesta este o placere. Satisfactia mea va fi sa vad bucuria slujirii mele pe chipurile celor din familie.
Dumnezeu apreciaza si binecuvinteaza slujirea mamei si femeii in familie. Asa a creat Dumnezeu femeia cu o doza enorma de dragoste si sacrificiu. Dupa opt ore de lucru, o alta norma intreaga in familie, in care de cele mai multe ori copii nu se implica, sau se impluca superficial. Si chiar cand, nu primeste in schimb nici acel elementar "multumesc frumos", nu slujeste cu mai putina daruire si dragoste, pentru ca o parte din Dumnezeu este in fiecare mama. Copii nu es gandesc la tata care munceste zi de zi pentru necesarul zilnic si poate pentru zece zile de concediu petrecut impreuna. Dar, tata merge in feicare zi la lucru cu devotament si constiinciozitate ingrijind de nevoile familiei. Familia este primul loc al supunerii si slujirii. Cei care au autoritatea cea mai mare, slujesc.
In Biserica, slujirea ar trebui sa ne caracterizeze. Fiecare ar trebui sa ne slujim unii altora nu cu invidie, vorbire de rau, clevetire, barfa si altele de genula acestea. Acestea sunt slujirile celui rau. In biserica fiecare dintre noi ar trebui sa ne slujim in dragostea Lui Dumnezeu care sa lucreze prin noi pentru frati si surori. Cine vrea sa fie mare in Imparatie, trebuie sa fie slujitor, sa slujeasca. Domnul Isus ne-a dat exemplul acesta si noi in ascultare, trebuie sa-l urmam.
O zi binecuvantata fiecaruia dintre noi fiind de acum incolo un exemplu de slujire in familie, in biserica si in locul unde Dumnezeu ne-a pus sa traim.
Maria Cornea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu