MARGARITAR... INGRIJORARI
Ai vre-un gand nelinistitor pe care nu-l aduci la Isus? Ai vreo grija pe care o consideri prea mica, prea usoara, ca sa o pui inaintea Lui? Atunci e prea marunta ca sa te preocupe chiar si numai o clipa. Fie atunci ingrijorarile tale (mari sau mici) asupra celui care se ingrijeste de tine, fie le inde-partezi de la tine. Daca ele nu sunt potrivite pentru grija Lui, nu sunt vrednice de tine. (1Petru 5:7)
Daca vom cerceta necazurile copiilor lui Dumnezeu, vom descoperi ca foarte multe dintre ele provin din temeri ale necredintei u privire la viitor. Sa-mi aduc aminte ca Cristos, aflat la dreapta lui Dumnezeu, socoteste toate necazurile mele, ca fiind ale lui, si dispara atunci toate temerile mele cu privire la viitor! Numai la scaunul indurarii ne putem noi gandi in mod corect la viitor.
PEDEAPSA DISCIPLINARA
A ne plange de instrumentele folosite de Dumnezeu pentru indreptarea noastra, inseamna a ne plange de Dumnezeu. In realitate, e ca si cum i-am spune Lui: "Nu sunt de acord cu guvernarea Ta; eu as putea rezolva problemele mult mai bine, daca ar fi lasate in mana mea." Ce altceva inseamna aceasta decat a tinti sa-L dam jos pe Dumnezeu de pe tronul Lui si sa ne asezam noi insine acolo?
Desi Domnul ne scuteste deseori de mustrare, niciodata nu e zgarcit cu laudele. El este incet la manie si grabnic in a arata har (Neemia 9:17, Psalmul 40:15). Iacov a avut de indurat disciplina si pedeapsa timp de cincizeci de ani, pentru uscarea radacinii rele a duhului de viclenie din el. Dumnezeu isi binecuvinteaza copilul si, in dragostea Lui, nu Se fereste de a folosi nuiaua corectiei.
Durerea pe care ne-o provoaca disciplina lui Dumnezeu arata intelepciunea disciplinei; partea bolna-va este cea care simte diurerea sub mana chirurgului. Dumnezeu nu ne face niciodata de rusine ina-intea lumii, si nici inaintea bisericii, decat daca Il obligam sa faca aceasta. Domnul se poarta intot-deauna cu noi potrivit cu starea sufletului nostru. Cat de putin ar fi ajuns sa-l cunoasca Iov pe Dum-nezeu daca nu ar fi avut parte de profunda si extraordinara disciplina prin care a fost curatit si invatat!
Atunci cand aducem, in rugaciune, inaintea lui Dumnezeu dificultatile de pe cararea noastra, nu trebuie sa-i fixam un timp pentru indepartarea lor, ci sa ne incredem in El, care accepta jertfa inimilor noastre dispuse sa astepte. Giuvaierele lui Dumnezeu, au nevoie de slefuire, taiere si finisare. De ce uitam asta? Nu neaparat un copil al lui Dumnezeu care incepe bine si continua bine. Dar daca ia bine seama la caile lui - conform cu Psalmul 119, 2Petru1:5-7 si alte pasaje similare din scriptura -, in mod sigur va alege bine pana la sfarsitul cursei lui.
Cu cat e mai amara cupa disciplinei, cu atat avem mai multe motive pentru multumire. Daca nu suntem multumitori, sa nu-I dam lui Dumnezeu ragaz, si nici noua, pana ce El nu ne face sa fim asa. Corectia dispretuita atrage dupa sine o corectie mai aspra. Cand Dumnezeu ne cerceteaza cu o disciplina anume, aparte, dam dovada de intelepciune daca acceptam cupa si o bem cu bucurie, indiferent cat de amara este, caci in ea se alfa vindecare.
Sa nu avem retineri ale constiintei. Cand Dumnezeu ne face lumina, o sa urmam indiferent unde ne duce ea. Caci, desi Dumnezeu nu pronunta judecati cu blesteme asupra copiilor Sai, El pronunta judecati ale dragostei intristate, din cauza neascultarii. Sa doresti mai degraba ajutor si eliberare interioare, decat indepartarea mainii lui Dumnezeu, atunci cand El lasa necazuri asupra ta.
Nerabdarea sub corectiile lui Dumnezeu nu face decat sa arate nevoia noastra dupa disciplina pe care ne-o aplica. Noi putem suporta cel mai putin disciplina atunci cand avem cea mai mare nevoie de ea. Una dintre roadele reale ale indulungatei neglijente spirituale este ignoranta sufletului cu privire la propria stare. Cat de des, aflandu-se sub diciplina, copii lui Dumnezeu se lupta in hatisul imprejurarilor, in loc sa judece starea inimii lor! Aceasta lipsa de cumpanire a cailor lor ii impiedica sa vada echitatea modului in care lucreaza Dumnezeu fata de ei.
Robert C. Chapman
Ai vre-un gand nelinistitor pe care nu-l aduci la Isus? Ai vreo grija pe care o consideri prea mica, prea usoara, ca sa o pui inaintea Lui? Atunci e prea marunta ca sa te preocupe chiar si numai o clipa. Fie atunci ingrijorarile tale (mari sau mici) asupra celui care se ingrijeste de tine, fie le inde-partezi de la tine. Daca ele nu sunt potrivite pentru grija Lui, nu sunt vrednice de tine. (1Petru 5:7)
Daca vom cerceta necazurile copiilor lui Dumnezeu, vom descoperi ca foarte multe dintre ele provin din temeri ale necredintei u privire la viitor. Sa-mi aduc aminte ca Cristos, aflat la dreapta lui Dumnezeu, socoteste toate necazurile mele, ca fiind ale lui, si dispara atunci toate temerile mele cu privire la viitor! Numai la scaunul indurarii ne putem noi gandi in mod corect la viitor.
PEDEAPSA DISCIPLINARA
A ne plange de instrumentele folosite de Dumnezeu pentru indreptarea noastra, inseamna a ne plange de Dumnezeu. In realitate, e ca si cum i-am spune Lui: "Nu sunt de acord cu guvernarea Ta; eu as putea rezolva problemele mult mai bine, daca ar fi lasate in mana mea." Ce altceva inseamna aceasta decat a tinti sa-L dam jos pe Dumnezeu de pe tronul Lui si sa ne asezam noi insine acolo?
Desi Domnul ne scuteste deseori de mustrare, niciodata nu e zgarcit cu laudele. El este incet la manie si grabnic in a arata har (Neemia 9:17, Psalmul 40:15). Iacov a avut de indurat disciplina si pedeapsa timp de cincizeci de ani, pentru uscarea radacinii rele a duhului de viclenie din el. Dumnezeu isi binecuvinteaza copilul si, in dragostea Lui, nu Se fereste de a folosi nuiaua corectiei.
Durerea pe care ne-o provoaca disciplina lui Dumnezeu arata intelepciunea disciplinei; partea bolna-va este cea care simte diurerea sub mana chirurgului. Dumnezeu nu ne face niciodata de rusine ina-intea lumii, si nici inaintea bisericii, decat daca Il obligam sa faca aceasta. Domnul se poarta intot-deauna cu noi potrivit cu starea sufletului nostru. Cat de putin ar fi ajuns sa-l cunoasca Iov pe Dum-nezeu daca nu ar fi avut parte de profunda si extraordinara disciplina prin care a fost curatit si invatat!
Atunci cand aducem, in rugaciune, inaintea lui Dumnezeu dificultatile de pe cararea noastra, nu trebuie sa-i fixam un timp pentru indepartarea lor, ci sa ne incredem in El, care accepta jertfa inimilor noastre dispuse sa astepte. Giuvaierele lui Dumnezeu, au nevoie de slefuire, taiere si finisare. De ce uitam asta? Nu neaparat un copil al lui Dumnezeu care incepe bine si continua bine. Dar daca ia bine seama la caile lui - conform cu Psalmul 119, 2Petru1:5-7 si alte pasaje similare din scriptura -, in mod sigur va alege bine pana la sfarsitul cursei lui.
Cu cat e mai amara cupa disciplinei, cu atat avem mai multe motive pentru multumire. Daca nu suntem multumitori, sa nu-I dam lui Dumnezeu ragaz, si nici noua, pana ce El nu ne face sa fim asa. Corectia dispretuita atrage dupa sine o corectie mai aspra. Cand Dumnezeu ne cerceteaza cu o disciplina anume, aparte, dam dovada de intelepciune daca acceptam cupa si o bem cu bucurie, indiferent cat de amara este, caci in ea se alfa vindecare.
Sa nu avem retineri ale constiintei. Cand Dumnezeu ne face lumina, o sa urmam indiferent unde ne duce ea. Caci, desi Dumnezeu nu pronunta judecati cu blesteme asupra copiilor Sai, El pronunta judecati ale dragostei intristate, din cauza neascultarii. Sa doresti mai degraba ajutor si eliberare interioare, decat indepartarea mainii lui Dumnezeu, atunci cand El lasa necazuri asupra ta.
Nerabdarea sub corectiile lui Dumnezeu nu face decat sa arate nevoia noastra dupa disciplina pe care ne-o aplica. Noi putem suporta cel mai putin disciplina atunci cand avem cea mai mare nevoie de ea. Una dintre roadele reale ale indulungatei neglijente spirituale este ignoranta sufletului cu privire la propria stare. Cat de des, aflandu-se sub diciplina, copii lui Dumnezeu se lupta in hatisul imprejurarilor, in loc sa judece starea inimii lor! Aceasta lipsa de cumpanire a cailor lor ii impiedica sa vada echitatea modului in care lucreaza Dumnezeu fata de ei.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu