MARGARITAR.... RUGACIUNEA
Un loc inalt se acorda rugaciunilor sfintilor in 1 Timotei 2:1-2 O daca ar sti crestinii ca sunt auzite rugaciunile lor pentru regi si guvernatori, nu s-ar mai amesteca in politica lumii! Orice dorinta pe care Duhul Sfant o inspira in sufletul unui credincios este un glas care ajunge la urechea lui Dumnezeu. Este bine ca un copil al lui Dumnezeu sa se roage pentru sine insusi, dar este un lucru si mai bun sa se roage pentru altii. Dumnezeu onoreaza duhul de mijlocire.
Noi suntem inclinati sa-I fixam lui Dumnezeu un timp si un mod de a ne raspunde la rugaciuni. Si chiar cand rugaciunile noastre primesc raspuns, adeseori suntem surprinsi si gata de a ne pierde firea. Daca dorim sa avem multa comuniune cu Dumnezeu si cu Cristos, nu trebuie sa fim surprinsi cand Duhul Sfant vine la noi ca un cravat taios, dezvaluindu-ne stricaciunea si raul din noi. Cand vine astfel, sa nu spunem: Cum voi putea suporta aceasta?, ci mai degraba sa fim recunoscatori pentru raspunsul intelept al lui Dumnezeu la rugaciunea noastra. Daca nu avem duhul de cerere si multumire, sa incepem cu duhul de marturisire.
Cand ne rugam sa fim siguri ca Dumnezeu ne asculta. Cand cerem ajutor, bunavointa, favoare, de la un semen al nostru, suntem incurajati sa observam ca ne priveste cu atentie binevoitoare. Prin credinta il privim pe Mantuitorul si Preotul nostru nevazut si sa fim incredintati in inimile noastre ca rugaciunile noastre sunt primite; raspunsul va veni la vremea cea mai potrivita. Daca nu putem raspunde cerintelor drepte ale lui Dumnezeu de a canta si a ne bucura impreuna cu Cristos de sus, El va asculta suspinul copiilor Lui neancrezatori. El isi pleaca urechea sa le auda strigatul.
Cand Cuvantul lui Dumnezeu intra in constiinta, oamenii isi varsa cu adevarat inimile inaintea Domnului. Nevoia noastra de rugaciune este la fel de frecventa ca si momentele zilei. Pe masura ce gandirea noastra devine tot mai spirituala, vom simti din ce in ce mai mult aceasta nevoie. Pentru a avea putere inaintea lui Dumnezeu in rugaciune, inima noastra trebuie sa fie neampartita. Daca vrem sa venim cu indrazneala la tronul harului, trebuie sa venim intr-un duh de ascultare.
Daniel a facut din rugaciune si cugetarea la scriptura ocupatia principala a vietii lui. Totusi, daca ne gandim la imprejurarile in care se afla, vedem ca putini au intampinat obstacole mai mari pe calea cautarii lui Dumnezeu. Dumnezeu da ca un Tata intelept, beneficii pretioase copiilor Lui care se roaga. Cand cerem mai multa comuniune cu Dumnezeu, suntem noi gata sa ne despartim de tot ce impiedica aceasta? Sa avem grija sa fie concordanta intre caile noastre si cuvintele noastre atunci cand venim la Scaunul Indurarii.
Este un mare ajutor pentru noi cand vedem ca rugaciunile si truda noastra sunt menite a fi asemenea bobului de grau care cade in pamant. Daca urmarim mai intai moartea si ingroparea, vom fi instare sa mergem inainte cu rabdare, si, la vremea potrivita, vom avea parte in mod sigur de o recolta bogata. Trebuie sa mergem inaintea lui Dumnezeu cu lucrurile noastre ca si cum ar fi in intregime ale Lui. Ce mare trecere si putere avem inaintea lui Dumnezeu! Caci noi suntem imparati si preoti ai Lui - fii si fiicele Lui, prin infiere si har. Sa avem grija sa nu intristam pe Duhul care ne-a pecetluit pentru ziua rascumpararii, si atunci Dumnezeu nu ne va refuza nimic. (Ioan 15:7)
Cea mai buna marturie pe care a avut-o Stefan a fost ultima: nu atunci cand a vestit Evanghelia si a savarsit minuni, ci cand s-a rugat pentru prigonitorii lui. Caci atunci a semanat el cel mai mult ca Domnul Isus in rabdare, iertare si dragoste. Cand vreo presiune deosebita este asupra ta, fii aseme-nea imparatesei Estera, a carei prima cerere a fost pentru compania imparatului. In orice incercare, "cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui", si toate celelalte lucruri vor fi date pe deasupra. Faptul ca tu cauti mai intai scaparea de necaz arata ca ai nevoie de continuarea Lui.
Nu trebuie sa consideram drept rugaciune doar ceea ce rostim cu buzele noastre. Dorinta inimii cre-dincioase este socotita rugaciune de catre Dumnezeu; ea este fumul tamaiei care se inalta tacuta spre El. Daca o carare este napadita de lichieni si spini, e greu de gasit; dar daca e adeseori strabatuta, se poate vedea cu usurinta. Cararea noastra spre izvorul sangelui lui Isus sa fie mereu strabatuta de marturisirile noastre. Necredinta nu pune mare pret nici pe rugaciunile noastre nici pe ale altora.
Ori de cate ori ne apropiem de Dumnezeu in rugaciune facuta cu credinta, raspunsul va fi mai mult decat am putea noi nadajdui. A avea steptari de la Dumnezeu este un rod pretios al rugaciunii. O constiinta vinovata blocheaza rugaciunea, dar o constiinta curata face rugaciunea sa curga. Adeseori putem avea duhul de rugaciune, fara a avea insa si mangaierea rugaciunii.
Robert C. Chapman
Un loc inalt se acorda rugaciunilor sfintilor in 1 Timotei 2:1-2 O daca ar sti crestinii ca sunt auzite rugaciunile lor pentru regi si guvernatori, nu s-ar mai amesteca in politica lumii! Orice dorinta pe care Duhul Sfant o inspira in sufletul unui credincios este un glas care ajunge la urechea lui Dumnezeu. Este bine ca un copil al lui Dumnezeu sa se roage pentru sine insusi, dar este un lucru si mai bun sa se roage pentru altii. Dumnezeu onoreaza duhul de mijlocire.
Noi suntem inclinati sa-I fixam lui Dumnezeu un timp si un mod de a ne raspunde la rugaciuni. Si chiar cand rugaciunile noastre primesc raspuns, adeseori suntem surprinsi si gata de a ne pierde firea. Daca dorim sa avem multa comuniune cu Dumnezeu si cu Cristos, nu trebuie sa fim surprinsi cand Duhul Sfant vine la noi ca un cravat taios, dezvaluindu-ne stricaciunea si raul din noi. Cand vine astfel, sa nu spunem: Cum voi putea suporta aceasta?, ci mai degraba sa fim recunoscatori pentru raspunsul intelept al lui Dumnezeu la rugaciunea noastra. Daca nu avem duhul de cerere si multumire, sa incepem cu duhul de marturisire.
Cand ne rugam sa fim siguri ca Dumnezeu ne asculta. Cand cerem ajutor, bunavointa, favoare, de la un semen al nostru, suntem incurajati sa observam ca ne priveste cu atentie binevoitoare. Prin credinta il privim pe Mantuitorul si Preotul nostru nevazut si sa fim incredintati in inimile noastre ca rugaciunile noastre sunt primite; raspunsul va veni la vremea cea mai potrivita. Daca nu putem raspunde cerintelor drepte ale lui Dumnezeu de a canta si a ne bucura impreuna cu Cristos de sus, El va asculta suspinul copiilor Lui neancrezatori. El isi pleaca urechea sa le auda strigatul.
Cand Cuvantul lui Dumnezeu intra in constiinta, oamenii isi varsa cu adevarat inimile inaintea Domnului. Nevoia noastra de rugaciune este la fel de frecventa ca si momentele zilei. Pe masura ce gandirea noastra devine tot mai spirituala, vom simti din ce in ce mai mult aceasta nevoie. Pentru a avea putere inaintea lui Dumnezeu in rugaciune, inima noastra trebuie sa fie neampartita. Daca vrem sa venim cu indrazneala la tronul harului, trebuie sa venim intr-un duh de ascultare.
Daniel a facut din rugaciune si cugetarea la scriptura ocupatia principala a vietii lui. Totusi, daca ne gandim la imprejurarile in care se afla, vedem ca putini au intampinat obstacole mai mari pe calea cautarii lui Dumnezeu. Dumnezeu da ca un Tata intelept, beneficii pretioase copiilor Lui care se roaga. Cand cerem mai multa comuniune cu Dumnezeu, suntem noi gata sa ne despartim de tot ce impiedica aceasta? Sa avem grija sa fie concordanta intre caile noastre si cuvintele noastre atunci cand venim la Scaunul Indurarii.
Este un mare ajutor pentru noi cand vedem ca rugaciunile si truda noastra sunt menite a fi asemenea bobului de grau care cade in pamant. Daca urmarim mai intai moartea si ingroparea, vom fi instare sa mergem inainte cu rabdare, si, la vremea potrivita, vom avea parte in mod sigur de o recolta bogata. Trebuie sa mergem inaintea lui Dumnezeu cu lucrurile noastre ca si cum ar fi in intregime ale Lui. Ce mare trecere si putere avem inaintea lui Dumnezeu! Caci noi suntem imparati si preoti ai Lui - fii si fiicele Lui, prin infiere si har. Sa avem grija sa nu intristam pe Duhul care ne-a pecetluit pentru ziua rascumpararii, si atunci Dumnezeu nu ne va refuza nimic. (Ioan 15:7)
Cea mai buna marturie pe care a avut-o Stefan a fost ultima: nu atunci cand a vestit Evanghelia si a savarsit minuni, ci cand s-a rugat pentru prigonitorii lui. Caci atunci a semanat el cel mai mult ca Domnul Isus in rabdare, iertare si dragoste. Cand vreo presiune deosebita este asupra ta, fii aseme-nea imparatesei Estera, a carei prima cerere a fost pentru compania imparatului. In orice incercare, "cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui", si toate celelalte lucruri vor fi date pe deasupra. Faptul ca tu cauti mai intai scaparea de necaz arata ca ai nevoie de continuarea Lui.
Nu trebuie sa consideram drept rugaciune doar ceea ce rostim cu buzele noastre. Dorinta inimii cre-dincioase este socotita rugaciune de catre Dumnezeu; ea este fumul tamaiei care se inalta tacuta spre El. Daca o carare este napadita de lichieni si spini, e greu de gasit; dar daca e adeseori strabatuta, se poate vedea cu usurinta. Cararea noastra spre izvorul sangelui lui Isus sa fie mereu strabatuta de marturisirile noastre. Necredinta nu pune mare pret nici pe rugaciunile noastre nici pe ale altora.
Ori de cate ori ne apropiem de Dumnezeu in rugaciune facuta cu credinta, raspunsul va fi mai mult decat am putea noi nadajdui. A avea steptari de la Dumnezeu este un rod pretios al rugaciunii. O constiinta vinovata blocheaza rugaciunea, dar o constiinta curata face rugaciunea sa curga. Adeseori putem avea duhul de rugaciune, fara a avea insa si mangaierea rugaciunii.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu