MARGARITAR... REAITATE SPIRITUALA
INCHINAREA
In ceea ce priveste inchinarea, citim urmatoarele cuvinte: "Dumnezeu este duh; si cine se inchina Lui trebuie sa se inchine in duh si adevar" (Ioan 4:24). Cuvantul "adevar" inseamna "realitate". Accentul aici este pe Duhul, caci prin Duhul este adusa realitatea. Lui Dumnezeu trebuie sa i se inchine in Duh. Ceea ce este din Duh este real. Inchinare nu se obtine prin sentimente sau simturi sau gandire. Inchinarea trebuie sa fie in Duh si adevar. Ce este realitatea? Atunci cand duhul intra in contact cu Dumnezeu - aceasta este realitatea; cand el nu intra in contact cu Dumnezeu, nu exista realitate, caci ceea ce este din duh este adevarat, pe cand ceea ce nu este din duh nu este adevarat. Pe langa felul de inchinare care este in litera, chiar si ceea ce se numeste inchinare spirituala nu reuseste uneori sa primeasca raspunsul de "Amin". S-ar putea sa nu fii instare sa explici de ce, dar, cumva, simti ca nu este ceva real. Si invers, poti sa spui "Amin" la cineva care se inchina lui Dumnezeu in tacere, caci inlocuieste acolo realitatea.
Multumiri si laude
A aduce multumiri si laude este bine, dar multumiri si laude sunt doar forme; nu sunt ceea ce Biblia numeste adevar, realitate. Frati si surori, nu aveti uneori aceasta experienta, ca, atunci cand cineva aduce multumiri si laude, adanc inlauntrul vostru, nu numai ca nu este un "Amin", dar este si o raceala ca gheata? Cu cat persoana respectiva aduce mai multe multumiri si laude, cu atat mai reci va simtiti inlauntrul vostru. Sau, sa zicem ca cineva trece printr-o dificultate, dar Il lauda pe Dumnezeu s-I multumeste cu glas tare si intens, ca si cum n-ar avea nici o problema. Nu este bine asa ceva? Desigur, este bine. Dar, parca cu cat se inmultesc laudele in gura lui, cu atat esti mai putin instare sa spui "Amin". In mintea ta cugeti ca este corect sa aduci multumiri si laude lui Dumnezeu si totusi, aceste laude si multumiri nu suna bine, nu sunt o realitate. Pe de alta parte poate te intalnesti cu un alt frate care, desi aduce laude si multumiri lui Dumnezeu nu o face cu glas tare. Nu pare a fi asa de exuberant, poate fata lui arata chiar putin trista; aduce multumiri si laude lui Dumnezeu dar cu glas scazut. Ciudat insa, in mod spontan rostesti "Amin". Sesizezi ca acesta este un lucru real, ca el a intrat in contact cu realitatea.
Rugaciunea
In ce priveste rugaciunea, nu ne vom referi aici la rugaciunile formale. Dar unele rugaciuni lungi si aparent pline de ravna nu atrag "Amin-ul" nostru. Cu cat se rostesc mai multe asemenea rugaciuni, cu atat mai reci sunt raspunsurile noastre. Aceasta se datoreaza faptului ca aceste rugaciuni nu au atins realitatea spirituala. In capitolul 18 din Evanghelia dupa Luca ni se vorbeste despre doi oameni care s-au dus la templu sa se roage. Vamesul se batea in piept, implorand: "Dumnezeule, ai mila de mine pacatosul"! Rugaciunea lui ne atinge inima. Dar fariseul care se autolauda, care si-a deschis gura sa-i multumeasca lui Dumnezeu, nu provoaca nici un raspuns pentru noi. De ce? Pentru ca unul s-a rugat lui Dumnezeu, in timp ce celalalt s-a rugat in sine. (versetul 11) Multe rugaciuni gen monolog, nu numai ca nu atrag "Amin-ul" nostru, ci chiar ne produc scarba. Dar adevaratele rugaciuni, indiferent cat ar fi ele de scurte si de lipsite de elocventa, ating mai intai realitatea si apoi patrund in tainitele inimilor, facandu-i pe oameni sa raspunda in mod natural cu "Amin".
Watchman Nee
INCHINAREA
In ceea ce priveste inchinarea, citim urmatoarele cuvinte: "Dumnezeu este duh; si cine se inchina Lui trebuie sa se inchine in duh si adevar" (Ioan 4:24). Cuvantul "adevar" inseamna "realitate". Accentul aici este pe Duhul, caci prin Duhul este adusa realitatea. Lui Dumnezeu trebuie sa i se inchine in Duh. Ceea ce este din Duh este real. Inchinare nu se obtine prin sentimente sau simturi sau gandire. Inchinarea trebuie sa fie in Duh si adevar. Ce este realitatea? Atunci cand duhul intra in contact cu Dumnezeu - aceasta este realitatea; cand el nu intra in contact cu Dumnezeu, nu exista realitate, caci ceea ce este din duh este adevarat, pe cand ceea ce nu este din duh nu este adevarat. Pe langa felul de inchinare care este in litera, chiar si ceea ce se numeste inchinare spirituala nu reuseste uneori sa primeasca raspunsul de "Amin". S-ar putea sa nu fii instare sa explici de ce, dar, cumva, simti ca nu este ceva real. Si invers, poti sa spui "Amin" la cineva care se inchina lui Dumnezeu in tacere, caci inlocuieste acolo realitatea.
Multumiri si laude
A aduce multumiri si laude este bine, dar multumiri si laude sunt doar forme; nu sunt ceea ce Biblia numeste adevar, realitate. Frati si surori, nu aveti uneori aceasta experienta, ca, atunci cand cineva aduce multumiri si laude, adanc inlauntrul vostru, nu numai ca nu este un "Amin", dar este si o raceala ca gheata? Cu cat persoana respectiva aduce mai multe multumiri si laude, cu atat mai reci va simtiti inlauntrul vostru. Sau, sa zicem ca cineva trece printr-o dificultate, dar Il lauda pe Dumnezeu s-I multumeste cu glas tare si intens, ca si cum n-ar avea nici o problema. Nu este bine asa ceva? Desigur, este bine. Dar, parca cu cat se inmultesc laudele in gura lui, cu atat esti mai putin instare sa spui "Amin". In mintea ta cugeti ca este corect sa aduci multumiri si laude lui Dumnezeu si totusi, aceste laude si multumiri nu suna bine, nu sunt o realitate. Pe de alta parte poate te intalnesti cu un alt frate care, desi aduce laude si multumiri lui Dumnezeu nu o face cu glas tare. Nu pare a fi asa de exuberant, poate fata lui arata chiar putin trista; aduce multumiri si laude lui Dumnezeu dar cu glas scazut. Ciudat insa, in mod spontan rostesti "Amin". Sesizezi ca acesta este un lucru real, ca el a intrat in contact cu realitatea.
Rugaciunea
In ce priveste rugaciunea, nu ne vom referi aici la rugaciunile formale. Dar unele rugaciuni lungi si aparent pline de ravna nu atrag "Amin-ul" nostru. Cu cat se rostesc mai multe asemenea rugaciuni, cu atat mai reci sunt raspunsurile noastre. Aceasta se datoreaza faptului ca aceste rugaciuni nu au atins realitatea spirituala. In capitolul 18 din Evanghelia dupa Luca ni se vorbeste despre doi oameni care s-au dus la templu sa se roage. Vamesul se batea in piept, implorand: "Dumnezeule, ai mila de mine pacatosul"! Rugaciunea lui ne atinge inima. Dar fariseul care se autolauda, care si-a deschis gura sa-i multumeasca lui Dumnezeu, nu provoaca nici un raspuns pentru noi. De ce? Pentru ca unul s-a rugat lui Dumnezeu, in timp ce celalalt s-a rugat in sine. (versetul 11) Multe rugaciuni gen monolog, nu numai ca nu atrag "Amin-ul" nostru, ci chiar ne produc scarba. Dar adevaratele rugaciuni, indiferent cat ar fi ele de scurte si de lipsite de elocventa, ating mai intai realitatea si apoi patrund in tainitele inimilor, facandu-i pe oameni sa raspunda in mod natural cu "Amin".
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu