MARGARITAR... GLORIFICAREA MARTIRAJULUI - 2 -
Crestinismul a pierdut nota de eroism
Ce s-a ales de nota de eroism din crestinismul modern? In timp ce lumea glorifica moartea pentru cauze patriotice sau umanitare, in timp ce lumea ii imortalizeaza ca eroi pe multi care se ofera ca voluntari sa moara, biserica se complace in criticarea celor care manifesta o daruire similara fata de >Cristos, intreband cinic, la fel ca Iuda: "Ce rost are risipa aceasta?"
Apostolul spune in mod clar ca "a muri este un castig" (Filipeni 1:21). A fost moartea lui Stefan un castig? Asa cum a remarcat cineva, Stefan a murit si, prin moartera lui, Cristos l-a castigat pe marele Lui apostol. Stefan n-ar fi putut face niciodata ceea ce a facut Apostolul Pavel. Probabil ca 100 sau 1000 de Stefani n-ar fi putut realiza ceea ce Dumnezeu ar fi facut prin Pavel. Insa Stefan a putut muri, si i-a dat lui Dumnezeu sansa sa-l castige pe marele Lui Apostol. Orice student de istorie Biblica stie ca numai un singur Apostol a murit de moarte naturala - ca "sangele martirilor este samanta bisericii."
A fost moartea lui Cristos o risipa?
Marele exemplu al castigului mortii este moartea Domnului nostru Isus Cristos. Toate argumentele in favoarea autoconservarii s-ar fi putut avansa pentru scaparea de la moartea lui Cristos. In mod indiscutabil, ucenicilor si prietenilor le-a parut a fi o risipa absurda a unei vieti pretioase cand Isus a murit atat de tanar, si de o moarte atat de rusinoasa. Putem fi siguri ca, in timp ce El zacea in mormant, prietenii Lui discutau despre ce pierdere mare era pentru lume moartea Lui. Poate se gandeau ca El fusese imprudent si nechibzuit - jertfindu-si aproape inutil viata.
Dupa ratiunea omeneasca, daca Isus si-ar fi salvat viata de cruce, ar fi putut trai pana la o varsta inaintata, avand toti anii la fel de frumosi ca cei trei sau patru ani ai lucrarii Lui. Dar atunci n-ar mai fi fost o cruce inaltata, care sa-i atraga pe toti oamenii prin puterea extraordinara a dragostei. Nu s-ar mai fi deschis un izvor la care milioane de oameni caiti sa poata veni cu vietile lor murdarite, ca sa fie curatate. N-ar mai fi existat ispasire pentru vina umana; n-ar fi avut loc gustarea mortii pentru toti oamenii; n-ar mai fi fost jertfa pentru pacatul lumii. N-ar fi fost un mormant deschis, care sa proclame biruinta mortii, si nici viata vesnica pentru toti cei ce cred. Cristos si-a pierdut viata, dar ea a devenit samanta sperantei si a bucuriei lumii. In cazul lui, cu adevarat moartea a fost un castig.
Legea vietii
Calvarul este modul suprem si sublim al lui Dumnezeu pentru noi toti. El contine legea vietii pentru noi toti. "A muri este un castig." "Cine isi iubeste viata o va pierde si cine isi uraste viata in lumea aceasta o va pastra pentru viata vecinica." (Ioan 12:25)
Moarte in viata sau viata prin moarte
Lumea glorifica moartea ca sacrificiu. Sa indraznim noi sa facem mai putin? In analele istoriei umanitatii, in poezie si arta, sa mori pentru patrie inseamna sa te acoperi de glorie. In Al Doilea Razboi Mondal, in Germania, a muri pentru Hitler insemna sa te acoperi de glorie. In Japonia, a muri pentru Imparat insemna sa te acoperi de glorie. Astazi, in Rusia, sa mori pentru Marea Rusie, inseamna sa te acoperi de glorie. Este Cristos mai putin vrednic decat imparatul Iaponiei? Este Cristos mai putin vrednic decat Marea Rusie? Este Imparatia lui Dumnezeu mai putin vrednica decat tronurile si imparatiile omenesti?
Norman Grubb ne povesteste ca, in primele secole ale bisericii, cand crestinii se confruntau cu amenintarea constanta a martirajului, batranilor bisiericii li se punea urmatoarea intrebare inainte ca mainile consacrarii sa fie puse peste ei: "Puteti voi sa beti paharul pe care am sa-l beau Eu si sa fiti botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu?" La care ei raspundeau: "Imi asum biciuri, inchisori, torturi, ocari, necazuri, lovituri, restriste si toate ispitele lumii pe care Domnul si Mijlocitorul nostru, precum si Sfanta Biserica Apostolica Universala si le-a asumat."
Oricine va alege acelasi destin ca cel al lui Cristos, va trebui sa mearga pe aceeasi cale pe care a mers El. Este o lege universala, vesnica. Este ori viata prin moarte, ori moarte in viata. Cautarea interesului propriu, inseamna autodistrugere. Aceasta a fost atestata ca lege a universului in Filipeni 2:6-11: "El macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci s-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob, facandu-se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, s-a smerit si s-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. De aceea si Dumnezeu l-a inaltat nespus de mult si I-a dat numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, in Numele LuiIsus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant, si orice limba sa marturiseasca spre salva lui Dumnezeu Tatal ca Isus Cristos este Domn." Aleluia!
Intradevar, crucea este tronul universului.
Paul E. Billheimer
Crestinismul a pierdut nota de eroism
Ce s-a ales de nota de eroism din crestinismul modern? In timp ce lumea glorifica moartea pentru cauze patriotice sau umanitare, in timp ce lumea ii imortalizeaza ca eroi pe multi care se ofera ca voluntari sa moara, biserica se complace in criticarea celor care manifesta o daruire similara fata de >Cristos, intreband cinic, la fel ca Iuda: "Ce rost are risipa aceasta?"
Apostolul spune in mod clar ca "a muri este un castig" (Filipeni 1:21). A fost moartea lui Stefan un castig? Asa cum a remarcat cineva, Stefan a murit si, prin moartera lui, Cristos l-a castigat pe marele Lui apostol. Stefan n-ar fi putut face niciodata ceea ce a facut Apostolul Pavel. Probabil ca 100 sau 1000 de Stefani n-ar fi putut realiza ceea ce Dumnezeu ar fi facut prin Pavel. Insa Stefan a putut muri, si i-a dat lui Dumnezeu sansa sa-l castige pe marele Lui Apostol. Orice student de istorie Biblica stie ca numai un singur Apostol a murit de moarte naturala - ca "sangele martirilor este samanta bisericii."
A fost moartea lui Cristos o risipa?
Marele exemplu al castigului mortii este moartea Domnului nostru Isus Cristos. Toate argumentele in favoarea autoconservarii s-ar fi putut avansa pentru scaparea de la moartea lui Cristos. In mod indiscutabil, ucenicilor si prietenilor le-a parut a fi o risipa absurda a unei vieti pretioase cand Isus a murit atat de tanar, si de o moarte atat de rusinoasa. Putem fi siguri ca, in timp ce El zacea in mormant, prietenii Lui discutau despre ce pierdere mare era pentru lume moartea Lui. Poate se gandeau ca El fusese imprudent si nechibzuit - jertfindu-si aproape inutil viata.
Dupa ratiunea omeneasca, daca Isus si-ar fi salvat viata de cruce, ar fi putut trai pana la o varsta inaintata, avand toti anii la fel de frumosi ca cei trei sau patru ani ai lucrarii Lui. Dar atunci n-ar mai fi fost o cruce inaltata, care sa-i atraga pe toti oamenii prin puterea extraordinara a dragostei. Nu s-ar mai fi deschis un izvor la care milioane de oameni caiti sa poata veni cu vietile lor murdarite, ca sa fie curatate. N-ar mai fi existat ispasire pentru vina umana; n-ar fi avut loc gustarea mortii pentru toti oamenii; n-ar mai fi fost jertfa pentru pacatul lumii. N-ar fi fost un mormant deschis, care sa proclame biruinta mortii, si nici viata vesnica pentru toti cei ce cred. Cristos si-a pierdut viata, dar ea a devenit samanta sperantei si a bucuriei lumii. In cazul lui, cu adevarat moartea a fost un castig.
Legea vietii
Calvarul este modul suprem si sublim al lui Dumnezeu pentru noi toti. El contine legea vietii pentru noi toti. "A muri este un castig." "Cine isi iubeste viata o va pierde si cine isi uraste viata in lumea aceasta o va pastra pentru viata vecinica." (Ioan 12:25)
Moarte in viata sau viata prin moarte
Lumea glorifica moartea ca sacrificiu. Sa indraznim noi sa facem mai putin? In analele istoriei umanitatii, in poezie si arta, sa mori pentru patrie inseamna sa te acoperi de glorie. In Al Doilea Razboi Mondal, in Germania, a muri pentru Hitler insemna sa te acoperi de glorie. In Japonia, a muri pentru Imparat insemna sa te acoperi de glorie. Astazi, in Rusia, sa mori pentru Marea Rusie, inseamna sa te acoperi de glorie. Este Cristos mai putin vrednic decat imparatul Iaponiei? Este Cristos mai putin vrednic decat Marea Rusie? Este Imparatia lui Dumnezeu mai putin vrednica decat tronurile si imparatiile omenesti?
Norman Grubb ne povesteste ca, in primele secole ale bisericii, cand crestinii se confruntau cu amenintarea constanta a martirajului, batranilor bisiericii li se punea urmatoarea intrebare inainte ca mainile consacrarii sa fie puse peste ei: "Puteti voi sa beti paharul pe care am sa-l beau Eu si sa fiti botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu?" La care ei raspundeau: "Imi asum biciuri, inchisori, torturi, ocari, necazuri, lovituri, restriste si toate ispitele lumii pe care Domnul si Mijlocitorul nostru, precum si Sfanta Biserica Apostolica Universala si le-a asumat."
Oricine va alege acelasi destin ca cel al lui Cristos, va trebui sa mearga pe aceeasi cale pe care a mers El. Este o lege universala, vesnica. Este ori viata prin moarte, ori moarte in viata. Cautarea interesului propriu, inseamna autodistrugere. Aceasta a fost atestata ca lege a universului in Filipeni 2:6-11: "El macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci s-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob, facandu-se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, s-a smerit si s-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. De aceea si Dumnezeu l-a inaltat nespus de mult si I-a dat numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, in Numele LuiIsus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant, si orice limba sa marturiseasca spre salva lui Dumnezeu Tatal ca Isus Cristos este Domn." Aleluia!
Intradevar, crucea este tronul universului.
Paul E. Billheimer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu