MARGARITAR...
"Nu ca am si castigat... " Filipeni 3:12
Unul dintre cei mai mari inamici ai progresului este satisfactia, multumirea cu obiectivele deja atinse, cu realizarile deja castigate. Unul dintre lucrurile care cred ca intristeaza inima lui Dumnezeu aproape decat orice, este usurinta cu care noi suntem satisfacuti in lucrurile spirituale. Una dintre cele mai mari piedici in avansarea imparatiei lui Dumnezeu este tendinta de a considera realizarile noastre spirituale prezente drept finale si de a inceta orice explorare spirituala suplimentara. Nu este bine sa fii o persoana introvertita, privind mereu inlauntrul tau. Dar este si mai rau sa fim atat de multumiti de noi insine, incat sa nu facem niciodata un inventar, temandu-ne sa privim inlauntrul nostru.
Necesitatea unui tel hotarat.
Inaintarea si cresterea inceteaza cand ne pierdem spiritul de aventura. Viata crestina ideala, este una de sete nepotolita, care nu se opreste niciodata sub foisorul multumirii spirituale, ci este intotdeauna atrasa de viziuni ale unor noi inaltimi de realizari spirituale. Unul dintre lucrurile care trebuie sa mahneasca inima lui Dumnezeu este micimea obstacolelor carora noi le permitem sa ne opreasca sau sa ne abata de la calea fermitatii nobile. Incepem un nou drum de straduinta spirituala plini de energie si entuziasm. Dar ne ia foarte putin pana incetinim si, uneori, chiar renuntam la noua noastra aventura. De indata ce descoperim ca atingerea noilor inaltimi spirituale necesita energie, hotarare ferma, depasirea de obstacole, pierderea confirtului si a placerilor, renuntarea la carne, prea adesea suntem gata sa abandonam treaba.
Pe mormantul unuu ghid alpin se afla aceasta inscriptie: "El a murit urcand." Sunt foarte constient de lipsa mea in ceea ce priveste caracteristicile mai blande ale Duhului si ma rog ca Dumnezeu sa ma ajute sa nu mai fiu asa de rigid in apararea propriilor mele convingeri, in sfortarea mea pentru implinirea spirituala si in eforturile mele de a-i stimula pe altii. Dar, mai mult decat atat, ma rog ca, atunci cand imi voi lasa armura jos, sa se poata spune cu adevarat despre mine: "A murit urcand."
Pretul inaintarii spirituale
Cat de putini sunt aceia dintre noi care sunt dispusi sa plateasca pretul inaintarii spirituale! Oricand apare ceva care ameninta cu durere sau cu pierderea confortului vietii sinelui, multi dintre noi se retrag si cauta o cale mai usoara. Evitam tot ceea ce ne aduce disconfort, tot ceea ce nu-i convine carnii. O manifestare a acestei tendinte regasite peste tot in jurul nostru este gramada de credinciosi care alearga de la o biserica la alta, de la o congregatie la alta, nu pentru ca-L cauta mai mult pe Dumnezeu, ci pentru ca ei cauta sa scape de moartea vietii sinelui.
Asemenea oameni ajung intr-adevar sa petreaca mare parte din vietile lor, incercand sa gaseasca un loc de inchinare unde eul lor spiritual poate sa creasca si sa se inalte, unde se simt mai confortabil din punct de vedere cultural si gasesc mai multa placere emotionala, dar ei fac aceasta cu pretul unei posibile inaintari spirituale. Adesea si confunda sentimentalismul superficial cu spiritualitatea profunda si se inseala singuri, crezand ca bucuria in inchinare este scopul primordial. Inaintarea spirituala nu este rezultatul hranirii vietii naturale a sinelui, nici macar a vietii religioase a sineòui, ci al aducerii acesteia la cruce.
Provocarea apostolului
Cat de inviorator este sa-l auzi pe marele apostol, marturisindu-si lipsa, recunoscandu-si nevoia si destainuindu-si defectul. "Nu ca am si ajuns deja sau ca as fi deja desavarsit" (ASV), desavarsit referindu-se aici la desavarsirea obtinuta la inviere. Daca s-ar fi optir acolo, n-ar mai fi fost nici o provocare. Dar el nu s-a oprit acolo. "Dar fac un singur lucru." Si ce era acel ceva catre care toate energiile lui Pavel erau concentrate? Era inaintarea spirituala. "Uitand de ce este in urma me si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Cristos Isus." Filipeni 3:13-14 Aici ni se face cunoscuta metoda inaintarii.
PaulE. Billheimer
"Nu ca am si castigat... " Filipeni 3:12
Unul dintre cei mai mari inamici ai progresului este satisfactia, multumirea cu obiectivele deja atinse, cu realizarile deja castigate. Unul dintre lucrurile care cred ca intristeaza inima lui Dumnezeu aproape decat orice, este usurinta cu care noi suntem satisfacuti in lucrurile spirituale. Una dintre cele mai mari piedici in avansarea imparatiei lui Dumnezeu este tendinta de a considera realizarile noastre spirituale prezente drept finale si de a inceta orice explorare spirituala suplimentara. Nu este bine sa fii o persoana introvertita, privind mereu inlauntrul tau. Dar este si mai rau sa fim atat de multumiti de noi insine, incat sa nu facem niciodata un inventar, temandu-ne sa privim inlauntrul nostru.
Necesitatea unui tel hotarat.
Inaintarea si cresterea inceteaza cand ne pierdem spiritul de aventura. Viata crestina ideala, este una de sete nepotolita, care nu se opreste niciodata sub foisorul multumirii spirituale, ci este intotdeauna atrasa de viziuni ale unor noi inaltimi de realizari spirituale. Unul dintre lucrurile care trebuie sa mahneasca inima lui Dumnezeu este micimea obstacolelor carora noi le permitem sa ne opreasca sau sa ne abata de la calea fermitatii nobile. Incepem un nou drum de straduinta spirituala plini de energie si entuziasm. Dar ne ia foarte putin pana incetinim si, uneori, chiar renuntam la noua noastra aventura. De indata ce descoperim ca atingerea noilor inaltimi spirituale necesita energie, hotarare ferma, depasirea de obstacole, pierderea confirtului si a placerilor, renuntarea la carne, prea adesea suntem gata sa abandonam treaba.
Pe mormantul unuu ghid alpin se afla aceasta inscriptie: "El a murit urcand." Sunt foarte constient de lipsa mea in ceea ce priveste caracteristicile mai blande ale Duhului si ma rog ca Dumnezeu sa ma ajute sa nu mai fiu asa de rigid in apararea propriilor mele convingeri, in sfortarea mea pentru implinirea spirituala si in eforturile mele de a-i stimula pe altii. Dar, mai mult decat atat, ma rog ca, atunci cand imi voi lasa armura jos, sa se poata spune cu adevarat despre mine: "A murit urcand."
Pretul inaintarii spirituale
Cat de putini sunt aceia dintre noi care sunt dispusi sa plateasca pretul inaintarii spirituale! Oricand apare ceva care ameninta cu durere sau cu pierderea confortului vietii sinelui, multi dintre noi se retrag si cauta o cale mai usoara. Evitam tot ceea ce ne aduce disconfort, tot ceea ce nu-i convine carnii. O manifestare a acestei tendinte regasite peste tot in jurul nostru este gramada de credinciosi care alearga de la o biserica la alta, de la o congregatie la alta, nu pentru ca-L cauta mai mult pe Dumnezeu, ci pentru ca ei cauta sa scape de moartea vietii sinelui.
Asemenea oameni ajung intr-adevar sa petreaca mare parte din vietile lor, incercand sa gaseasca un loc de inchinare unde eul lor spiritual poate sa creasca si sa se inalte, unde se simt mai confortabil din punct de vedere cultural si gasesc mai multa placere emotionala, dar ei fac aceasta cu pretul unei posibile inaintari spirituale. Adesea si confunda sentimentalismul superficial cu spiritualitatea profunda si se inseala singuri, crezand ca bucuria in inchinare este scopul primordial. Inaintarea spirituala nu este rezultatul hranirii vietii naturale a sinelui, nici macar a vietii religioase a sineòui, ci al aducerii acesteia la cruce.
Provocarea apostolului
Cat de inviorator este sa-l auzi pe marele apostol, marturisindu-si lipsa, recunoscandu-si nevoia si destainuindu-si defectul. "Nu ca am si ajuns deja sau ca as fi deja desavarsit" (ASV), desavarsit referindu-se aici la desavarsirea obtinuta la inviere. Daca s-ar fi optir acolo, n-ar mai fi fost nici o provocare. Dar el nu s-a oprit acolo. "Dar fac un singur lucru." Si ce era acel ceva catre care toate energiile lui Pavel erau concentrate? Era inaintarea spirituala. "Uitand de ce este in urma me si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Cristos Isus." Filipeni 3:13-14 Aici ni se face cunoscuta metoda inaintarii.
PaulE. Billheimer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu