MARGARITAR... CHEMAREA BISERICII
Biserica nu este numai inviata de Cristos, ci este inviata impreuna cu El.... Daca acest adevar ar fi primit in mintea si inima copiilor lui Dumnezeu, si ar fi trait in viata de fiecare zi, pana si vesmintele lor ar mirosi a smirna si tamaie; iar purtarea lor ar arata chemarea lor cereasca in Cristos Isus.
Pentru a ne ridica deasupra celui dintai Adam trebuie sa traim in ultimul Adam. Atunci vom fi instare, in duhul nostru, sa folosim limbajul Psalmului 8 si sa avem toate lucrurile sub picioarele noastre. Viata noastra este in Cristos; prin urmare este o viata vesnica, caci Cristos, "este acelasi ieri, azi si in veci." Planul lui Dumnezeu a fost nu doar de a ne salva de la iad - oricat de mare este acea salvare -, ci si de a ne face fii si fiice ale Lui, pentru ca, impreuna cu El insusi si cu Domnul Isus, Cel Intai nascut dintre cei morti, sa locuim pentru totdeauna in casa Lui.
Adevarata dragoste isi are izvorul in Cristos Insusi. De aceea ea este plina de curaj in apararea adevarului si nu cunoaste pe nimeni dupa carne atunci cand trebuie pastrata sau aparata onoarea Lui. Noi avem trasaturi principale de sustinut: copil al lui Dumnezeu, soldat si mireasa a lui Cristos. Trebuie sa sarbatorim, sa luptam si sa cantam. Cristos a castigat biruinta. Noi adunam prada; si, desi facand aceasta, trebuie sa luptam , biruinta este a noastra, si la fel si roadele ei.
Ca Duhul lui Dumnezeu sa ni-L descopere pe Domnul Isus - aceasta ne este indeajuns. I-a fost indeajuns lui Stefan, in mijlocul prigonitorilor lui, si ne este indeajuns si noua in mijlocul tuturor dificultatilor si potrivnicilor nostri, in mijlocul incercarilor mari si mici. Copii lui Dumnezeu sunt martorii Lui. Ei sunt lumina in aceasta lume intunecata. Prin urmare, ar trebui sa fie atat de plini de Duhul, incat sa fie epistole a lui Cristos, cunoscute si citite de oameni.
Biserica are viata spirituala, cereasca, vesnica in Cristos, Domnul ei inaltat, ultimul Adam. Coasta Lui strapunsa este izvorul vietii pentru noi mireasa Lui. Noi suntem sub legea dragostei si a harului lui Dumnezeu in noua noastra relatie de copii; suntem datori fata de Cristos in calitatea Lui de Cel intai nascut intre mai multi frati; iar ca madulare ale Lui, suntem datori sa-L ascultam in calitatea Lui de Cap al nostru. Adeseori sunt pe buzele noastre cuvintele: madulare ale lui Cristos. O de ar fi intotdeauna insotite de reverenta si dragoste!
Coloseni 2:14 Iertarea lui Dumnezeu este ca Dumnezeul care o daruieste: vesnica, atotcuprinzatoare, de nemasurat... Nicio posibilitate de condamnare. Datoria pe care o avem este acum batuta in cuie - sa spunem asa - la Curtea de Justitie pentru protectia datornicului. Acum datorez totul dragostei lui Dumnezeu; ai datorez intregul meu sine. Cristos sa locuiasca in inima mea, pentru a calauzi fiecare privire a ochiului, fiecare gand al inimii.
Cat de ciudat ni s-ar parea sa vedem un print, imbracat in haine saracacioase, sezand pe o banca intr-un birt, alaturi de oamenii de rand! Cu cat mai mare e nepotrivirea cand un copil al Dumnezeului celui Viu, un imparat si preot al lui Dumnezeu, se injoseste complacandu-se in tovarasia celor nenascuti din nou! Din perspectiva timpului, noi am fost intai in primul om, Adam, omul pamantului. Dar nu tot asa am fost din perspectiva scopului si a rangului.; potrivit acesteia, noi am fost in ultimul Adam, cel de-al doilea om, Domnul cerului, inainte de a fi cazut in primul.
Fiecare turma poarte semnul stapanului ei. Tot asa si oile lui Cristos isi au semnul lor - saracia in duh. Potrivit justitiei lui Dumnezeu, fiecare copil al Lui este un pacatos sarac si nevoias, care se judeca si se condamna pe sine. Ce priveliste trista cand un copil al lui Dumnezeu vorbeste despre chemarea lui cereasca, dar nu umbla potrivit ei! Din momentul in care sunt nascut din Dumnezeu, sunt intr-o relatie noua fata de lume: sunt un om rastignit. Si faptul ca sunt asa, ar trebui sa fie evident pentru toti cei din jur. Dumnezeu ne trage la raspundere pentru ceea ce avem, nu pentru ceea ce nu avem. Daca am numai zece minute pentru a citi Cuvantul, folosesc acele zece minute conform responsabilitatii pe care o am? Multi credinciosi desi traiesc in vremea Noului Testament, umbla in duhul Vechiului Testament.
Robert C. Chapman
Biserica nu este numai inviata de Cristos, ci este inviata impreuna cu El.... Daca acest adevar ar fi primit in mintea si inima copiilor lui Dumnezeu, si ar fi trait in viata de fiecare zi, pana si vesmintele lor ar mirosi a smirna si tamaie; iar purtarea lor ar arata chemarea lor cereasca in Cristos Isus.
Pentru a ne ridica deasupra celui dintai Adam trebuie sa traim in ultimul Adam. Atunci vom fi instare, in duhul nostru, sa folosim limbajul Psalmului 8 si sa avem toate lucrurile sub picioarele noastre. Viata noastra este in Cristos; prin urmare este o viata vesnica, caci Cristos, "este acelasi ieri, azi si in veci." Planul lui Dumnezeu a fost nu doar de a ne salva de la iad - oricat de mare este acea salvare -, ci si de a ne face fii si fiice ale Lui, pentru ca, impreuna cu El insusi si cu Domnul Isus, Cel Intai nascut dintre cei morti, sa locuim pentru totdeauna in casa Lui.
Adevarata dragoste isi are izvorul in Cristos Insusi. De aceea ea este plina de curaj in apararea adevarului si nu cunoaste pe nimeni dupa carne atunci cand trebuie pastrata sau aparata onoarea Lui. Noi avem trasaturi principale de sustinut: copil al lui Dumnezeu, soldat si mireasa a lui Cristos. Trebuie sa sarbatorim, sa luptam si sa cantam. Cristos a castigat biruinta. Noi adunam prada; si, desi facand aceasta, trebuie sa luptam , biruinta este a noastra, si la fel si roadele ei.
Ca Duhul lui Dumnezeu sa ni-L descopere pe Domnul Isus - aceasta ne este indeajuns. I-a fost indeajuns lui Stefan, in mijlocul prigonitorilor lui, si ne este indeajuns si noua in mijlocul tuturor dificultatilor si potrivnicilor nostri, in mijlocul incercarilor mari si mici. Copii lui Dumnezeu sunt martorii Lui. Ei sunt lumina in aceasta lume intunecata. Prin urmare, ar trebui sa fie atat de plini de Duhul, incat sa fie epistole a lui Cristos, cunoscute si citite de oameni.
Biserica are viata spirituala, cereasca, vesnica in Cristos, Domnul ei inaltat, ultimul Adam. Coasta Lui strapunsa este izvorul vietii pentru noi mireasa Lui. Noi suntem sub legea dragostei si a harului lui Dumnezeu in noua noastra relatie de copii; suntem datori fata de Cristos in calitatea Lui de Cel intai nascut intre mai multi frati; iar ca madulare ale Lui, suntem datori sa-L ascultam in calitatea Lui de Cap al nostru. Adeseori sunt pe buzele noastre cuvintele: madulare ale lui Cristos. O de ar fi intotdeauna insotite de reverenta si dragoste!
Coloseni 2:14 Iertarea lui Dumnezeu este ca Dumnezeul care o daruieste: vesnica, atotcuprinzatoare, de nemasurat... Nicio posibilitate de condamnare. Datoria pe care o avem este acum batuta in cuie - sa spunem asa - la Curtea de Justitie pentru protectia datornicului. Acum datorez totul dragostei lui Dumnezeu; ai datorez intregul meu sine. Cristos sa locuiasca in inima mea, pentru a calauzi fiecare privire a ochiului, fiecare gand al inimii.
Cat de ciudat ni s-ar parea sa vedem un print, imbracat in haine saracacioase, sezand pe o banca intr-un birt, alaturi de oamenii de rand! Cu cat mai mare e nepotrivirea cand un copil al Dumnezeului celui Viu, un imparat si preot al lui Dumnezeu, se injoseste complacandu-se in tovarasia celor nenascuti din nou! Din perspectiva timpului, noi am fost intai in primul om, Adam, omul pamantului. Dar nu tot asa am fost din perspectiva scopului si a rangului.; potrivit acesteia, noi am fost in ultimul Adam, cel de-al doilea om, Domnul cerului, inainte de a fi cazut in primul.
Fiecare turma poarte semnul stapanului ei. Tot asa si oile lui Cristos isi au semnul lor - saracia in duh. Potrivit justitiei lui Dumnezeu, fiecare copil al Lui este un pacatos sarac si nevoias, care se judeca si se condamna pe sine. Ce priveliste trista cand un copil al lui Dumnezeu vorbeste despre chemarea lui cereasca, dar nu umbla potrivit ei! Din momentul in care sunt nascut din Dumnezeu, sunt intr-o relatie noua fata de lume: sunt un om rastignit. Si faptul ca sunt asa, ar trebui sa fie evident pentru toti cei din jur. Dumnezeu ne trage la raspundere pentru ceea ce avem, nu pentru ceea ce nu avem. Daca am numai zece minute pentru a citi Cuvantul, folosesc acele zece minute conform responsabilitatii pe care o am? Multi credinciosi desi traiesc in vremea Noului Testament, umbla in duhul Vechiului Testament.
Robert C. Chapman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu