MARGARITAR... CUM FOLOSESC CRUCEA
Existenta unui sine legitim diferit de sinele carnal este acceptata de catre unii dintre cei mai buni scriitori despre sfintenie. Crucea nu este doar menita sa indeparteze ce este contrar lui Dumnezeu, ceea ce numim gandire carnala, ci de asemenea sa elimine din viata naturala si a sinelui, care poate sa nu intre in categoria razvratirii impotriva lui Dumnezeu dar, intrucat apartine sinelui in loc sa Ii apartina lui Dumnezeu, nu poate fi folosita de Dumnezeu si de aceea trebuie data deoparte. George D. Watson, un scriitor din perioada de inceput a miscarii sfinteniei, spune privitor la acest subiect:
"Nu este numai o moarte fata de pacat, ci e vorba de o moarte mai profunda fata de sine intr-o multime de lucruri - o rastignire in detaliu si in cele mai neansemnate amanunte ale vietii - dupa ce sufletul a fost sfintit.Aceasta rastignire mai profunda a sinelui inseamna desfasurarea si aplicarea tuturor principiilor lepadarii de sine pe care sufletul le-a acceptat prin consacrarea lui deplina. Iov a fost un om desavarsit si mort fata de pacat; dar, prin suferintele lui grozave, a murit fata de propria viata religioasa; a murit fata de atasamentele familiare; a murit fata de teologia lui, fata de toate ideile lui despre providenta lui Dumnezeu; el a murit fata de o multime de lucruri care, in ele insele, nu erau pacat, dar care stateau in calea unirii lui depline cu Dumnezeu.
Petru dupa ce a fost sfintit si umplut cu Duhul, a avut nevoie de o viziune speciala din ceruri ca sa-l omoare fata de teologia lui traditionala si fata de impunatoare religie iudaica. Lepadarea de sine, rastignirea si abandonarea in mana lui Dumnezeu au loc in cel mai inalt grad dupa lucrarea de curatire a inimii. Sunt o multime de lucruri care nu sunt pacatoase, dar, atasamentul nostru fata de ele impiedica cea mai mare plinatate a Duhului Sfant in noi si cea mai extinsa cooperare pe care am putea-o avea cu Dumnezeu. Intelepciunea infinita ne ia de mana si randuieste sa ne treaca printr-o rastignire launtrica profunda fata de partile noastre bune, motivele noastre inalte, sperantele noastre cele mai stralucitoare, atasamentele noastre cele mai dragi, opiniile noastre religioase, cele mai iubite prietenii ale noastre, zelul nostru pios, elanul nostru spiritual, ingamfarea noastra spirituala, cultura noastra bine definita, crezurile noastre despre biserica, succesul nostru, experineta noastra religioasa, placerile noastre spirituale, rastignirea continua pana cand noi suntem morti si separati de orice faptura, de toti sfintii, de toate ideile, de toate sperantele, de toate planurile, de toate dorintele arzatoare ale inimii sensibile, de toate preferintele; morti fata de toate necazurile, fata de toate supararile, fata de toate dezamagirile; la fel de morti si fata de laude si invinuiri, fata de succes sau esec, confort sau lipsuri; morti fata de orice climat si nationalitate; morti fata de toate dorintele in afara aceleia dupa El insusi. Exista grade nenumarate in rastignirea noastra launtrica in aceste felurite domenii. Probabil ca nici macar o persoana sfintita din zece mii n-a atins vreodata gradul mortii de sine pe care Pavel , Madam Guyon si alti sfinti asemenea lor l-au atins.
As dori sa adaug ca ei au atins aceste grade mai profunde ale mortii fata de sine cu ajutorul crucii si al aplicarii ei zilnice in vietile lor. Este foarte usor sa purtam crucea in jurul gatului sau ca imbracaminte fara a practica moasrtea simbolizata de ea in relatiile noastre personale si in atitudinile cotidiene. Acolo e locul unde ea are cu adevarat valoare.
Nu exista o cale pentru Cristos si o alta pentru noi
Daca dorim ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru vietile noastre, daca dorim putere sporita si biruinta asupra pacatului si a sinelui, trebuie sa ne impacam cu faptul ca, si dupa ce am fost nascuti din nou si umpluti cu Duhul, noi suntem inca fiinte cazute. Avem nevoie sa intelegem ca exista domenii extinse din viata noastra si predispozitii care trebuie in mod continuu predate crucii si mortii, daca e sa traim o viata triumfatoare. Aceasta e ceea ce vrea Pavel sa spuna in Romani 8 prin expresia "umblarea dupa Duhul" (AV). Ca sa facem aceasta, trebuie sa acceptam crucea si sa-i permitem sa continue sa omoare carnea. Potrivit traducerii "The living bible", in Galateni 5:24-25 Pavel spune: "Cei care apartin lui Cristos si-au tintuit dorintele carnii pe crucea Lui si le-au ras-tignit acolo. Daca acum traim prin puterea Duhului Sfant (umpluti cu Duhul), sa urmam calauzirea Duhului Sfant in fiecare parte a vietii noastre." Aceasta denota ca invingerea naturii noastre carnale de catre Duhul Sfant nu se realizeaza neaparat in mod automat. Avem posibilitatea sa alegem. Putem decide sa refuzam calea crucii, calea zdrobirii si a rastignirii sinelui. Si aceasta inseamna infrangere. Singurul loc al biruintei noastre este pe cruce. "Cristos domneste pe lemn." Nu exista o cale pentru El si o alta cale pentru noi. El a mers la cruce nu doar ca Inlocuitor al nostru, ci a mers acolo ca Reprezentant al nostru, sa ne arate ca, intr-adevar, crucea este singurul loc de domnie.
Crucea nu este doar pentru moartea pacatului, ci si pentru tot ceea ce tine de carne si de eu, chiar si pentru asanumitele trasaturi "bune" ale carnii. Si acesta este motivul pentru care George D. Watson ne cheama la o moarte mai profunda a sinelui. Neancetata, Dumnezeu doreste sa ne remodeleze. Daca lasam crucea sa-si faca lucrarea, Dumnezeu ne face total diferiti de ceea ce suntem acum. Unii dintre noi cred ca aceasta ar fi imposibil, dar tocmai de aceea Dumnezeu permite crucea in vietile noastre, adica acele lucruri care continua sa omoare viata eului nostru. Respingerea crucii este motivul atat de multor neantelegeri in familie, din biserica, din afaceri, din fabrici si din cadrul relatiilor de munca.
Crucea este moartea huzurului
Crucea se ocupa de stilul nostru de viata. Un stil de viata elegant si luxos este din Dumnezeu sau din carne? Bunastarea este intr-adevar, o parte a Evangheliei, dar este doar o parte. In Evanghelie, accentul general se pune, fara indoiala pe un mod de viata caracterizat de sacrificiu. Crucea este moartea huzurului. Crucea ne va face sensibili la responsabilitatea noastra pentru o lume cazuta. Gasim in scriptura suficiente versete care incurajaza credinta cu privire la fiecare nevoie (Filipeni 4:19), la tot ce e necesar pentru rodire. Folosirea lucrurilor materiale pentru mai mult decat aceasta inseamna lux si promoveaza huzurul.
Se spune ca, in primul lui an de slujire permanenta, John Wesley a trait dintr-un venit de 28 de lire. Desi Dumnezeu l-a binecuvintat cu o lucrare din ce in ce mai bogata, el a continuat sa traiasca din acelasi venit tot restul vietii. Cred ca acesta este un standard biblic de administrare.
"Atunci Isus le-a zis ucenicilor Sai: "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze."" (Matei16:24)
Paul E. Billheimer
Existenta unui sine legitim diferit de sinele carnal este acceptata de catre unii dintre cei mai buni scriitori despre sfintenie. Crucea nu este doar menita sa indeparteze ce este contrar lui Dumnezeu, ceea ce numim gandire carnala, ci de asemenea sa elimine din viata naturala si a sinelui, care poate sa nu intre in categoria razvratirii impotriva lui Dumnezeu dar, intrucat apartine sinelui in loc sa Ii apartina lui Dumnezeu, nu poate fi folosita de Dumnezeu si de aceea trebuie data deoparte. George D. Watson, un scriitor din perioada de inceput a miscarii sfinteniei, spune privitor la acest subiect:
"Nu este numai o moarte fata de pacat, ci e vorba de o moarte mai profunda fata de sine intr-o multime de lucruri - o rastignire in detaliu si in cele mai neansemnate amanunte ale vietii - dupa ce sufletul a fost sfintit.Aceasta rastignire mai profunda a sinelui inseamna desfasurarea si aplicarea tuturor principiilor lepadarii de sine pe care sufletul le-a acceptat prin consacrarea lui deplina. Iov a fost un om desavarsit si mort fata de pacat; dar, prin suferintele lui grozave, a murit fata de propria viata religioasa; a murit fata de atasamentele familiare; a murit fata de teologia lui, fata de toate ideile lui despre providenta lui Dumnezeu; el a murit fata de o multime de lucruri care, in ele insele, nu erau pacat, dar care stateau in calea unirii lui depline cu Dumnezeu.
Petru dupa ce a fost sfintit si umplut cu Duhul, a avut nevoie de o viziune speciala din ceruri ca sa-l omoare fata de teologia lui traditionala si fata de impunatoare religie iudaica. Lepadarea de sine, rastignirea si abandonarea in mana lui Dumnezeu au loc in cel mai inalt grad dupa lucrarea de curatire a inimii. Sunt o multime de lucruri care nu sunt pacatoase, dar, atasamentul nostru fata de ele impiedica cea mai mare plinatate a Duhului Sfant in noi si cea mai extinsa cooperare pe care am putea-o avea cu Dumnezeu. Intelepciunea infinita ne ia de mana si randuieste sa ne treaca printr-o rastignire launtrica profunda fata de partile noastre bune, motivele noastre inalte, sperantele noastre cele mai stralucitoare, atasamentele noastre cele mai dragi, opiniile noastre religioase, cele mai iubite prietenii ale noastre, zelul nostru pios, elanul nostru spiritual, ingamfarea noastra spirituala, cultura noastra bine definita, crezurile noastre despre biserica, succesul nostru, experineta noastra religioasa, placerile noastre spirituale, rastignirea continua pana cand noi suntem morti si separati de orice faptura, de toti sfintii, de toate ideile, de toate sperantele, de toate planurile, de toate dorintele arzatoare ale inimii sensibile, de toate preferintele; morti fata de toate necazurile, fata de toate supararile, fata de toate dezamagirile; la fel de morti si fata de laude si invinuiri, fata de succes sau esec, confort sau lipsuri; morti fata de orice climat si nationalitate; morti fata de toate dorintele in afara aceleia dupa El insusi. Exista grade nenumarate in rastignirea noastra launtrica in aceste felurite domenii. Probabil ca nici macar o persoana sfintita din zece mii n-a atins vreodata gradul mortii de sine pe care Pavel , Madam Guyon si alti sfinti asemenea lor l-au atins.
As dori sa adaug ca ei au atins aceste grade mai profunde ale mortii fata de sine cu ajutorul crucii si al aplicarii ei zilnice in vietile lor. Este foarte usor sa purtam crucea in jurul gatului sau ca imbracaminte fara a practica moasrtea simbolizata de ea in relatiile noastre personale si in atitudinile cotidiene. Acolo e locul unde ea are cu adevarat valoare.
Nu exista o cale pentru Cristos si o alta pentru noi
Daca dorim ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru vietile noastre, daca dorim putere sporita si biruinta asupra pacatului si a sinelui, trebuie sa ne impacam cu faptul ca, si dupa ce am fost nascuti din nou si umpluti cu Duhul, noi suntem inca fiinte cazute. Avem nevoie sa intelegem ca exista domenii extinse din viata noastra si predispozitii care trebuie in mod continuu predate crucii si mortii, daca e sa traim o viata triumfatoare. Aceasta e ceea ce vrea Pavel sa spuna in Romani 8 prin expresia "umblarea dupa Duhul" (AV). Ca sa facem aceasta, trebuie sa acceptam crucea si sa-i permitem sa continue sa omoare carnea. Potrivit traducerii "The living bible", in Galateni 5:24-25 Pavel spune: "Cei care apartin lui Cristos si-au tintuit dorintele carnii pe crucea Lui si le-au ras-tignit acolo. Daca acum traim prin puterea Duhului Sfant (umpluti cu Duhul), sa urmam calauzirea Duhului Sfant in fiecare parte a vietii noastre." Aceasta denota ca invingerea naturii noastre carnale de catre Duhul Sfant nu se realizeaza neaparat in mod automat. Avem posibilitatea sa alegem. Putem decide sa refuzam calea crucii, calea zdrobirii si a rastignirii sinelui. Si aceasta inseamna infrangere. Singurul loc al biruintei noastre este pe cruce. "Cristos domneste pe lemn." Nu exista o cale pentru El si o alta cale pentru noi. El a mers la cruce nu doar ca Inlocuitor al nostru, ci a mers acolo ca Reprezentant al nostru, sa ne arate ca, intr-adevar, crucea este singurul loc de domnie.
Crucea nu este doar pentru moartea pacatului, ci si pentru tot ceea ce tine de carne si de eu, chiar si pentru asanumitele trasaturi "bune" ale carnii. Si acesta este motivul pentru care George D. Watson ne cheama la o moarte mai profunda a sinelui. Neancetata, Dumnezeu doreste sa ne remodeleze. Daca lasam crucea sa-si faca lucrarea, Dumnezeu ne face total diferiti de ceea ce suntem acum. Unii dintre noi cred ca aceasta ar fi imposibil, dar tocmai de aceea Dumnezeu permite crucea in vietile noastre, adica acele lucruri care continua sa omoare viata eului nostru. Respingerea crucii este motivul atat de multor neantelegeri in familie, din biserica, din afaceri, din fabrici si din cadrul relatiilor de munca.
Crucea este moartea huzurului
Crucea se ocupa de stilul nostru de viata. Un stil de viata elegant si luxos este din Dumnezeu sau din carne? Bunastarea este intr-adevar, o parte a Evangheliei, dar este doar o parte. In Evanghelie, accentul general se pune, fara indoiala pe un mod de viata caracterizat de sacrificiu. Crucea este moartea huzurului. Crucea ne va face sensibili la responsabilitatea noastra pentru o lume cazuta. Gasim in scriptura suficiente versete care incurajaza credinta cu privire la fiecare nevoie (Filipeni 4:19), la tot ce e necesar pentru rodire. Folosirea lucrurilor materiale pentru mai mult decat aceasta inseamna lux si promoveaza huzurul.
Se spune ca, in primul lui an de slujire permanenta, John Wesley a trait dintr-un venit de 28 de lire. Desi Dumnezeu l-a binecuvintat cu o lucrare din ce in ce mai bogata, el a continuat sa traiasca din acelasi venit tot restul vietii. Cred ca acesta este un standard biblic de administrare.
"Atunci Isus le-a zis ucenicilor Sai: "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze."" (Matei16:24)
Paul E. Billheimer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu